Medical-Legal Endorsement in Criminal Probe Held Non-Administrative; Annulment Claim Fails.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 28.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici"- Comisia de Avizare şi Control, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- Anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa.

- introducerea în cauză, ca reclamant, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, unde se fac cercetări în Dosarul nr. x/2016 privind torturarea, tentativele de omor calificat şi omorul calificat al mamei sale, B..

- în cazul admiterii acţiunii, a solicitat ca instanţa se pronunţe şi asupra efectelor care se produc asupra Raportului Medico-legal de Necropsie - Exhumare cu numărul de referinţă A3/331/18.11.2016 emis de Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa şi nesemnat de persoanele anume prevăzute de dispoziţiile legale, dar avizat prin actul de control nr. E2/6001/2018 din data de 04 iulie 2018 al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici,,- Comisia de Avizare şi Control.

1.2. Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că "Institutul National de Medicina Legală "Mina Minovici, are calitatea de pârât, iar terţul chemat în judecată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, are calitatea procesuală de intervenient forţat.

1.3. Prin acţiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2018 la data de 18.09.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici:

- Anularea actului administrativ - Adresa de înaintare, emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, operator 3771, Dosar nr. x/2016, adresată Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", unde a fost înregistrată cu nr. E2/6001/29.05.2018;

- Anularea Avizului dat de I.N.M.L. "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control nr. E2/6001/29.05.2018 dat Raportului medico-legal de necropsie-exhumare A3/331/18.11.2016, efectuat la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa şi semnat de către medicul specialist legist C..

1.4. Prin încheierea pronunţată la data de 06.02.2019 în dosarul nr. x/2018, instanţa a luat act că prin încheierea pronunţată la data de 05.02.2019 în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018 şi a dispus citarea, în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1987 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunile conexe, ca inadmisibile.

3 .Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării sentinţei recurate în sensul aprecierii ca fiind admisibilă examinarea de către instanţa de contencios administrativ a cererii prin care a solicitat anularea actelor menţionate la punctele 1.1 şi 1.3.

O primă critică adusă hotărârii instanţei de fond constă în faptul că prima instanţă, în mod greşit, a atribuit Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa calitatea procesuala de pârât în cauză, deoarece acesta are calitatea procesuală de intervenient forţat, care, în opinia recurentului, este o varietate a calităţii procesuale de reclamant.

Mai mult, recurentul reclamant învederează că la primul termen de judecată al dosarelor conexate nr. x/2018 şi y/2018, a renunţat în scris la capătul de cerere din dosarul nr. x/2018, privitor la anularea adresei Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, fapt care făcea ca acesta, pierzând calitatea de pârât, să rămână în proces doar ca intervenient forţat.

Stabilirea cadrului procesual într-un proces civil revine reclamantului fiind un drept al său şi orice altă viziune asupra calităţii părţilor, pentru a fi legală, trebuie pusă în discuţia părţilor înaintea începerii dezbaterilor pe fond.

În cauza de faţă, instanţa de fond s-a pronunţat în mod nelegal asupra unui capăt de cerere cu care nu mai era legal investită, deci necompetentă să se pronunţe.

O primă critică constă în faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a respins acţiunile conexe ca inadmisibile, apreciind că actele a căror anulare s-a solicitat nu ar fi acte administrative supuse controlului instanţei de contencios administrativ.

În acest sens, recurentul reclamant învederează că Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia de Avizare şi Control este o autoritate publică centrală din structura Ministerului Sănătăţii, parte a Guvernului României care întocmeşte, la cerere, acte administrative unilaterale ce ţin de activitatea sa publică, solicitate ca mijloace de probă, ce pot deveni probe doar dacă organul de cercetare penală le apreciază ulterior ca atare, acest aspect reieşind din prevederile O.G. nr. 1/2000.

O altă critică adusă hotărârii primei instanţe vizează faptul că instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că solicitarea prin adresă şi darea avizului unei lucrări medico-legale sunt reglementate de legislaţia penală, întrucât acestea sunt în realitate reglementate de prevederile H.G. nr. 774/2000.

Astfel, susţine că în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, judecătorul fondului, deşi avea obligaţia să o facă, nu indică în concret dispoziţia legala din legislaţia penală în care s-ar reglementa emiterea adresei de solicitare a avizului, ce poate fi întocmită doar de către Ministerul Public şi darea Avizului unei lucrări medico-legale ce poate fi dat doar de către un Institut de Medicina Legală.

Susţine recurentul că, deşi obţinerea adresei de către Ministerul Public este reglementata de H.G. nr. 774/2000, aceasta nu este act administrativ dacă este semnata de către procurorul de caz, fiind în acest caz o simplă adresă a procurorului de caz, însă devine act administrativ dacă este semnată de către managerul autorităţii publice şi anume de către Prim Procurorul Parchetului.

În susţinerea concluziilor, face trimitere la dispozitivul Deciziei nr. 48/2017 a Curţii Constituţionale referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (5) din C. proc. pen. şi ale art. 20-25 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici – Comisia de Avizare şi Control a solicitat respingerea recursului.

Intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nu a formulat întâmpinare.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susţinerilor intimatei pârâte din întâmpinare.

6. Alte aspecte relevante în cauză

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2022, recurentul reclamant, prezent personal în şedinţa publică, a precizat că înţelege să susţină doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu şi pe cel prevăzut de pct. 4 al aceluiaşi articol, invocat prin cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul – reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în cadrul a două acţiuni ce au fost conexate, cu o cerere prin care a solicitat anularea Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul penal nr. x/2016, prin care procurorul de caz a solicitat Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", în baza art. 19 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, avizarea Raportului medico - legal de necropsie întocmit sub nr. x/18.11.2016 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa, precum şi anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici - Comisia de Avizare şi Control, dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa.

Prima instanţă a respins acţiunile conexe, ca inadmisibile.

Prin motivul de recurs invocat de recurentul reclamant, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material din perspectiva faptului că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 554/2004.

De asemenea, recurentul a invocat aplicarea greşită a normelor de drept material în sensul că nu sunt incidente la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Însă, în cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că actele solicitate de reclamant spre a fi anulate au fost emise în cadrul derulării unei proceduri judiciare penale, în dosarul nr. x/2016, constituit pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, ca urmare a sesizării formulate de reclamantul A., în acel dosar, în calitate de persoană vătămată, prin care semnala fapte de natură penală privind decesul mamei sale, D., la data de 19.08.2016, moartea acesteia fiind provocată, în opinia reclamantului, prin acţiunile premeditate ale medicilor, demers infracţional la care s-ar fi alăturat şi alte peroane.

În acest sens, la data de 08.09.2016, reclamantul a solicitat declanşarea cercetărilor şi efectuarea unei exhumări pentru o expertiză medico-legală, iar la data de 18.11.2016 s-a procedat la exhumarea şi efectuarea necropsiei.

Ulterior, concluziile raportului de necropsie au fost contestate de persoana vătămată (reclamantul A.), atât din punct de vedere formal, dar şi ştiinţific.

În aceste condiţii, în cadrul dosarului penal nr. x/2016, procurorul de caz a solicitat avizarea Raportului medico - legal de necropsie nr. A3/331/18.11.2016 de către INML.

În prezentul dosar, reclamantul A. a solicitat anularea Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul penal nr. x/2016, prin care procurorul de caz a solicitat Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", avizarea Raportului medico - legal de necropsie întocmit sub nr. x/18.11.2016 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa, precum şi anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa.

Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul instanţei de fond la data de 06 martie 2019, a precizat că înţelege să renunţe la cererea de revocare a Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul penal nr. x/2016 – dosar nr. x/2018.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: "actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice."

De asemenea, potrivit art. 1 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală:

"Art. 1: Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.

Art. 2: (1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

(2) În desfăşurarea activităţii de medicină legală, instituţiile de medicină legală colaborează cu organele de urmărire penală şi cu instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ."

Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare: "(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Din conţinutul dispoziţiilor anterior citate, rezultă că pentru a fi considerat act administrativ şi pentru a fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv actul a cărui anulare se solicită să fie un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Însă, nu toate actele unilaterale ale autorităţilor publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În literatura de specialitate, avizul este definit ca fiind un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează să emită un act administrativ, o formalitate procedurală, anterioară emiterii actului administrativ.

Avizul, indiferent că are caracter consultativ, facultativ sau conform, nu este un act administrativ. Nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, el contribuind doar la întărirea caracterului legal al actului administrativ.

Or, în cauză, astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, instanţa de control constată că Avizul nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa, care face obiectul cauzei de faţă, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii actului nefiind producerea prin el însuşi de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci are valoarea unui mijloc de probă cu caracter ştiinţific în soluţionarea unei cauze penale, respectiv a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, de către organele de urmărire penală, neproducând, de sine stătător, efecte juridice.

Astfel, Înalta Curte reţine că Avizul raportului de expertiză ştiinţifică, luat în mod singular, nu este apt a schimba realitatea juridică, ci doar o constată, stând la baza soluţionării unui dosar penal şi emiterii unor acte care să producă efecte juridice.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant şi în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme actul atacat a fost emis în cadrul unei alte proceduri judiciare, respectiv cea penală, urmând a fi supus reglementărilor din acea procedură, astfel că şi această susţinere a recurentului va fi respinsă ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că toate susţinerile şi criticile recurentului reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 ianuarie 2022.