EU fund misregularity for non-transparent private partner selection upheld, annulling lower court judgment

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "A." din Târgu-Jiu a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman (OIPOCU) din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a solicitat aularea Deciziei nr. x/04.06.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020.

2. Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Autorităţii de management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa civilă nr. 66 din 11 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta OIPOCU prin întâmpinare, a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." din Târgu-Jiu şi a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020 şi a Deciziei nr. x/04.06.2020, a respins cererea de chemare în garanţie a AMPOSDRU din cadrul Ministerului Fondurilor Europene (ulterior Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene).

III Recursul formulat de pârât

4. Împotriva sentinţei civile nr. 66/2021 din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a solicitat casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3), 7) şi 8) din C. proc. civ.

5. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., a arătat că prin întâmpinarea depusă în fond a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei, intemeiată pe prevederile art. 10 alin. (1), (1^1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa nu s-a pronunţat, neverificându-şi nici din oficiu competenţa materială, pronunţând astfel o hotărâre cu încălcarea prevederilor imperative legale în ceea ce priveşte competenţa materială.

6. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a arătat la fond, în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, că obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanţei anularea Deciziei nr. x/04.06.2020 şi anularea Procesului-verbal nr. x/SJCSN/12.02.2020, nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, normă specială, deci derogatorie, de la cadrul general instituit de Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu în mod direct titlul de creanţă, argumentat de motivarea cererii de chemare in judecată, prin care reclamanta nu aduce decât critici privind titlul de creanţă, lipsind din cererea de chemare in judecată orice critică adusă deciziei de soluţionare a recursului administrativ, singura care putea forma în principal obiectul cauzei.

7. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 7) şi 8) din C. proc. civ., privitor la cererea de chemare în garanţie a AMPOSDRU, organizat la nivel de direcţie în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, a arătat că OIPOCU - MEC, fost OIPOSDRU ME, nu are calitate procesuală în cauză, întrucât emiterea actului administrativ s-a făcut în baza Contractului de finanţare semnat de reclamantă cu AMPOSDRU în calitate de finanţator, Acordului de delegare POSDRU, OI POSDRU avea obligaţii de a desfăşura activităţi de control şi monitorizare, măsurile fiind dispuse cu valoare de propunere, aceste propuneri căpătând eficienţă juridică doar după validarea de către AMPOSDR. Astfel, în cauza x/2016, similară prezentei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârea definitivă nr. 2855/2020, a tranşat calitatea procesuală a părţilor litigante, statuând explicit faptul că "aşa cum legal a stabilit şi prima instanţă, potrivit art. D alin. (3) din Contractul de finanţare, obligaţia plăţii îi revine Autorităţii de management, respectiv Ministerului Fondurilor Europene, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu."

8. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privitor la normele aplicabile speţei şi la modul de interpretare a acestora, a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile contractului de finanţare, ca lege a părţilor. A invocat la fond Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunţată de către Curtea Constituţională a României, iar faţă de textele art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă că este normă procedurală, iar normele de drept substanţial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză, neretroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 şi Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, au preexistat O.U.G. nr. 66/2011 şi au fost transpuse în legislaţia naţională prin ordonanţa menţionată, în virtutea obligaţiei tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare, în integralitatea lor, în toate statele membre.

9. Or, în cauză, instanţa de fond nu face aplicarea prevederilor contractului de finanţare, ca lege a părţilor, prin care beneficiarul şi-a angajat răspunderea civilă şi patrimonială prin acord liber exprimat la semnarea contractului de finanţare, conform art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Contractul de finanţare. În temeiul acestei răspunderi (normală atât timp cât sumele cu titlu de finanţare pentru implementarea proiectului sunt destinate beneficiarului finanţării, semnatar al contractului, şi nu partenerilor sau subcontractorilor acestora), beneficiarul finanţării şi finanţatorul au stabilit că beneficiarul are obligaţia transmiterii tuturor datelor şi informaţiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât din etapa prefinanţării, implementării proiectului, cât şi în perioada post implementare, în caz contrar fiind obligat să restituie întreaga sumă primită.

10. Alegerea/selecţia partenerilor proiectului trebuie să respecte minimul condiţionat de actul legislativ menţionat în ceea ce priveste transparenţa acestui proces de alegere şi selectare a partenerilor, aspect nerespectat de beneficiarul proiectului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul se obligă, prin prevederile art. 9 din contractual de finanţare, "să respecte prevederile cuprinse in cererea de finanţare şi să asigure conformitatea cu legislaţia şi politicile UE şi naţionale, în special cele privind achiziţiile publice, egalitatea de sanse şi nediscriminarea, informarea şi publicitatea, concurenţa loială, dezvoltarea durabilă, acolo unde este cazul", iar prin prevederile art. 8, părţile au stabilit că "în cazul subcontractării unor activităţi din cadrul proiectului, responsabilitatea totală revine în exclusivitate Beneficiarului, în conformitate cu dispoziţiile legale". Conform prevederilor art. 10 din contractul de finanţare, prin care părţile de comun acord liber exprimat au stabilit înţelesul noţiunii de neregulă în executarea contractului de finanţare, conform prevederilor H.G. nr. 1306/2007, având în vedere norma procedurală O.U.G. nr. 66/2011, s-a recurs la sancţionarea aspectelor care se încadrează în noţiunea de neregulă. Prin contractul de finanţare, art. 11, părţile au preluat definiţia neregulii, stabilind că eligibilitatea sumelor proiectului se stabileşte conform H.G. nr. 759/2007, OMMFES comun nr. 3/185/2008, Ghidului Solicitantului, instrucţiunilor emise de AMPOSDRU, "alte dispoziţii legale aplicabile " şi "legislaţia comunitară şi/sau naţională în vigoare" (art. 15 alin. (1) Contract de finanţare).

11. Constatarea nerespectării principiului transparenţei în ceea ce priveşte achiziţionarea serviciilor partenerului B. a condus la retractarea sumelor implicate în procesul de achiziţie, aplicându-se prevederile contractului de finanţare.

12. Activitatea de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare este reglementată prin O.U.G. nr. 66/2011 şi este o verificare derulată şi asupra unor cheltuieli aprobate şi validate, având ca scop recuperarea acestora, dacă se constată eventuale nereguli, în înţelesul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, în calitatea sa de autoritate care gestionează fonduri europene, OIPOCU - MEC (OIPOSDRU), prin Acordul de delegare din data de 11.09.2008, cu modificările şi completările ulterioare, încheiat cu AM POCU (AMPOSDRU la data respectivă) şi în acord cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, are autoritatea de a derula, prin structura internă – Serviciul Juridic, Constatare şi Stabilire Nereguli, activitatea de control asupra tuturor proiectelor gestionate. Astfel, aprobarea cererii de finanţare, a bugetului proiectului, precum si validarea şi plata unei cheltuieli, nu exclude analiza legalităţii, conformităţii şi realităţii plăţii, şi a documentelor justificative ale acesteia, nu conferă un caracter eligibil absolut cheltuielii în cauză, caracterul eligibil al acesteia putând fi oricând revizuit dacă, ulterior proceselor amintite, se constată o încălcare a unei norme contractuale şi/sau legale până la termenul stabilit de art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011.

13. Beneficiarul este entitatea primară care se asigură de respectarea legislaţiei aplicabile, în timp ce OI-AMPOSDRU verifică acest aspect şi, în caz contrar, ia măsurile care se impun în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 64/2009, art. 2. În opinia sa, deşi normele de aplicare prevăzute a fi promovate au fost adoptate cu depăşirea termenului în cadrul căruia trebuiau elaborate, acest fapt nu înseamnă că actul normativ de bază nu produce efecte juridice. Normele din actul normativ de bază produc efecte juridice, chiar dacă acesta prevede adoptarea unor norme metodologice pentru aplicarea sa şi acestea nu au fost încă emise. Astfel, respectarea dispoziţiilor normei primare este obligatorie şi nu se poate invoca inexistenţa legislaţiei secundare. În cazul de faţă, atât principiul transparenţei, constând în punerea la dispoziţia celor interesaţi a tuturor informaţiilor relevante, cât şi cel al nediscriminării, constând în asigurarea tratamentului egal pentru orice entitate interesată, ar fi trebuit să fie avute în vedere la stabilirea de parteneriate cu operatori din sectorul privat, până la emiterea normelor metodologice aferente.

14. Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selecţie (aşa cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24), şi nu dovada respectării procedurii de selecţie prevăzute de normele de aplicare ale acestuia (O.M.F.P. nr. 2548/2009). Instanţa de fond, invocând prevederile art. 31 alin. (6) din O.M.F.P. nr. 2458/2009 în susţinerea motivării hotărârii recurate, fără a avea dovada respectării de către reclamant a prevederilor invocate, nu se raportează la situatia de fapt, făcând astfel o încadrare juridică eronată a situatiei de drept, cu atât mai mult cu cât invocarea lipsei normelor metodologice, ca scuză pentru neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, in dispretul prevederilor art. 78 din Constituţia României, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 12 alin. (1) din Contractul de finanţare, este neîntemeiată.

15. Recurenta a mai arătat că instanţa de fond nu ţine cont de prevederile Adresei DGPECU cu nr. x/06.06.2019 şi de Punctul de vedere nr. 39429/03.06.2019 exprimat de Direcţia Generală Juridică şi Relaţia cu Parlamanetul – MFE, aplicarea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011 şi a O.U.G. nr. 64/2009 fiind expresia îndeplinirii obligaţiei tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor.

16. PVC 1300/SJCSN/12.02.2020 este emis ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, fiind un titlu de creanţă prin care se constată lipsa aplicării principiului transparenţei în achiziţii, aşa cum este el înţeles atât în legislaţia internă, cât şi în cea europeană, cu aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor constau în Raportul privind rezultatele preliminarii ale verificărilor încrucişate, etapa 1, privind proiectele finanţate din fonduri structurale pentru care B. a avut calitate de partener, nr. x/23.07.2019, revizuit la data de 29.07.2019 şi emis de DG PECU.

17. Instanţa de fond nu ţine cont de practica CJUE privind principiul egalităţii de tratament şi cel al nediscriminării, care implică o obligaţie de transparenţă care constă în garantarea, în favoarea oricărui ofertant potenţial, a unui grad de publicitate adecvat care permite asigurarea unui mediu concurenţial, pentru a permite pieţei să fie deschisă competiţiei în beneficiul oricărui potenţial ofertant.

18. A menţionat recurentul că cerinţele stabilite de CJUE în domeniu sunt clar şi constant exprimate prin hotărârile CJUE, cu titlu de exemplu cazul C., paragraful 62, cazul Parking Brixen, paragraful 49, Cazul Coname, paragraful 21, precum şi în cauza T-50/05, concluzia fiind că transparenţa trebuie asigurată încă dinainte de iniţierea procedurii pentru că lipsa acesteia nu poate fi redresată pe parcurs, iar conform concluziilor Avocatului general, obligativitatea respectării principiului transparenţei se aplică inclusiv la achiziţiile cu valoarea situate sub pragurile valorice legale. Astfel, regula generală în cadrul unui proces de achiziţie publică este că acesta trebuie să se desfăşoare prin mijloace general accesibile, nediscriminatorii, pentru a nu se limita accesul operatorilor economici interesaţi la procedură.

19. Învederează faptul că regulamentul european are aplicabilitate generală, fiind obligatoriu în toate părţile sale, şi se aplică nemijlocit în fiecare stat membru, judecătorul trebuie să aplice regulamentul fără să fie necesară adoptarea unei legi naţionale de aplicare, interpretarea regulamentelor UE facându-se în funcţie de regulile dezvoltate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru interpretarea dreptului Uniunii, cât şi în limitele în care instanţele naţionale au competenţa interpretării dispoziţiilor, fără a fi necesară solicitarea unei hotărâri preliminare din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

20. În conformitate cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: 3/11 "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate." În conformitate cu art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, operaţiunile care fac obiectul unei finanţări din fonduri trebuie să respecte prevederile tratatului şi ale legislaţiei adoptate în temeiul acestuia, precum şi politicile comunitare, inclusiv cele privind atribuirea de contracte de achiziţii publice. Dispoziţii identice pentru perioada de programare 2007-2013 sunt prevăzute la art. 9 alin. (2) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

21. Învederează faptul că legislaţia naţională, în acord cu legislaţia şi practica CJUE, a preluat principiul transparenţei, prin O.U.G. nr. 64/2009 se precizează că "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23. autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entitiiti din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente si nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat."

22. Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Aşa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, conceptul de neregulă este definit ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

23. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a confirmat în jurisprudenţa sa că normele şi principiile tratatului se aplică în egală măsură şi contractelor de achiziţii publice care nu fac parte din sfera de aplicare a directivelor privind contractele de achiziţii publice. La atribuirea contractelor de achiziţii publice care intră în sfera de aplicare a Tratatului CE, entităţile contractante din statele membre trebuie să se conformeze normelor şi principiilor menţionate în Tratat, în special cu privire la libera circulaţie a mărfurilor (art. 28 din Tratatul CE), dreptul de stabilire (art. 43), libertatea de a presta servicii (art. 49), nediscriminarea şi tratamentul egal, transparenţa, proporţionalitatea şi recunoaşterea reciprocă. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, principiul egalităţii de tratament şi al nediscriminării pe baza naţionalităţii implică o obligaţie de transparenţă care "constă în garantarea, în favoarea oricărui eventual ofertant, a unui grad de publicitate adecvat care să permită o deschidere a contractului de servicii pentru concurenţă, precum şi controlarea imparţialităţii procedurilor de atribuire" (Comunicarea interpretativă nr. 2006/C 179/02 a Comisiei privind dreptul comunitar aplicabil atribuirii de contracte de achiziţii care nu se află sau se află doar parţial sub incidenţa directivelor privind contractele de achiziţii publice). Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

24. În consecinţă, faţă de cele menţionate, consideră că este evident faptul că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, avea obligaţia de a asigura transparenţa procedurii de atribuire prin publicarea anunţurilor de intenţie încă dinainte de iniţierea procedurii de achiziţie, a anunţurilor de participare şi a anunţurilor de atribuire, iar în lipsa unor diligenţe normale şi rezonabile care să poată dovedi asigurarea principiului transparenţei, respectivul proces de achiziţii, prin incidenţa art. 4 din Contractul de finanţare (unde se prevede că eligibilitatea cheltuielilor se stabileşte conform legislaţiei naţionale şi europene), este guvernat de neregulă, iar sumele astfel angajate sunt supuse restituirii.

25. Instanţa de fond se află in eroare când apreciază că prin titlul de creanţă se contestă eligibilitatea partenerului B.. Prin titlul de creanţă s-a constatat neregularitatea modalităţii de selectare a partenerului B., procedura de selecţie a acestuia nefiind probată. Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selectie, conform art. 23-24 din O.U.G. nr. 64/2009, prevederilor art. 4 din contractul de finanţare, astfel devenind incidente prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995, Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, acestea preexistând O.U.G. nr. 66/2011, Comunicării interpretative în legătură cu "legislaţia comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parţial supuse dispoziţiilor directivelor privind achiziţiile publice" emisă de Comisia Comunităţilor Europene la data de 23 iunie 2006, Comunicării interpretative nr. 2006/C 179/02 a Comisiei privind dreptul comunitar aplicabil atribuirii de contracte de achiziţii care nu se află sau se află doar parţial sub incidenţa directivelor privind contractele de achiziţii publice, dispoziţiilor CJUE, Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunţată de către Curtea Constituţională, O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 66/2011, Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice, Corigendumului nr. 5 la Ghidul Solicitantului - Condiţii Specifice.

26. Or, beneficiarul finanţării nu a prezentat nicio procedură de selecţie care să corespundă normelor invederate, nici măcar art. 31 alin. (6) din O.M.F.P. nr. 2548/2009, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond, ca urmare, din aspectele prezentate, nu se poate trage concluzia că reclamanta a efectuat vreo procedură de selecţie a partenerului B. S.A, atât timp cât, la data controlului, aceasta nu a făcut dovada menţionatei proceduri.

IV Apărările formulate în recurs

27. Intimata-reclamantă Universitatea "A." a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

28. A arătat că motivele invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488, recurenta criticând fie probele administrate, fie starea de fapt. În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., instanţa de fond a pus în discuţia părţilor şi a stabilit competenţa prin încheierea din 24 septembrie 2020, iar din textele de lege invocate de recurentă rezultă că este competentă să judece prezenta cauză Curtea de Apel Craiova, întrucât actele administrative contestate au o valoare de peste 3.000.000 RON. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., este aplicabil exclusiv în situaţia în care se încalcă autoritatea de lucru judecat, nu se poate susţine că a fost încălcată o hotărâre similară pronunţată într-o cauză în care nu a fost parte niciuna din părţile din prezenta cauză şi care are un obiect distinct.

29. Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a mai arătat intimata, sunt nule, iar în subsidiar sunt neîntemeiate. Sunt aplicabile doar normelor de drept material şi nu normelor de procedură. Recurenta învederează că, faţă de textele art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, este vorba de norma procedurală. Mai mult decât atât, în susţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., recurenta invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aspect care, de asemenea, nu se circumscrie unei greşite aplicări a normelor de drept material, fiind incidente norme de procedură. Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020 este un act administrativ care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ. A contestat pe cale administrativă procesul-verbal şi contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. x/04.06.2020, ulterior a contestat atât decizia de respingere a contestaţiei, cât şi titlul de creanţă. Recurenta OIPOCU are calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât este emitenta actelor administrative contestate, contractul de finanţare nu face obiectul analizei instanţei.

30. Recurenta îşi invocă propria culpă pentru sancţiunea aplicată prin actele administrative contestate. La data de 17.09.2009 a formulat cererea de finanţare nr. x pentru proiectul Formarea continuă a profesorilor în Chimie în societatea cunoaşterii, a indicat partenerii implicaţi în derularea proiectului, respectiv Universitatea Valahia Târgovişte, B. S.A. şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, a făcut o amplă descriere a partenerilor, iar la cerere a anexat şi Acordul de parteneriat nr. 781 din 10.09.2009. Nu a fost niciodată ordonator de fonduri publice pentru a fi nevoie de derularea unei proceduri de achiziţie publică, ci s-a asociat cu cei 3 parteneri pentru a obţine finanţare în vederea derulării unui proiect. Atât cererea de finanţare cât şi acordul de parteneriat au fost analizate, iar prin Decizia nr. 4979/AZ/29.06.2010 emisă de AMPOSDRU cererea sa a fost aprobată pentru o finanţare nerambursabilă de maximum 10.922.821,00 RON, reprezentând 98 % din totalul costurilor eligibile ale proiectului. În baza acestor documente a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x din 04.08.2010. Pe cale de consecinţă, încă de la data formulării cererii de finanţare AMPOSDRU cunoştea toate datele referitoare la partenerii cu care urma să implementeze proiectul şi a emis în acest sens decizia de admitere.

31. La data emiterii deciziei de admitere, 29.06.2010, au fost verificaţi inclusiv partenerii săi, precum şi modul în care au fost selectaţi, nefiind identificate nereguli. Modul în care a fost selectat partenerul B. S.A. a fost verificat atât la aprobarea cererii de finanţare, cât şi cu ocazia verificării fiecărei cereri de rambursare, nefiind niciodată semnalate nereguli. Pentru partenerul B. S.A. au fost depuse 7 cereri de rambursare, toate fiind verificate şi aprobate, nu s-a contestat niciodată nici eligibilitatea partenerului B. şi nici eligibilitatea cheltuielilor efectuate de acest partener. Procedând la verificarea celor 7 cereri de rambursare formulate de B., cereri depuse succesiv, recurenta a creat aparenţa că proiectul se derulează în condiţii de legalitate, ulterior îşi invocă propria culpă şi dispune sancţionarea sa.

32. Nu există identitate între fapta constând în lipsa unei proceduri transparente şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte selecţia partenerului B. S.A. şi prejudiciul imputat, 3.057.138,66 RON, reprezentând în fapt contravaloarea cererilor de rambursare admise pentru partenerul B.. La pag. 13 din Decizia contestată se vorbeşte despre o a treia sumă, 3.119.529,23 RON faţă de 3.057.138,66 RON, iar Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor nu a fost partener în proiect, cu atât mai mult nu a fost lider, nu a făcut obiectul controlului.

33. Organele de control nu au declarat ca neeligibile cererile de rambursare şi nu au contestat niciodată faptul că B. ar fi prestat serviciile decontate, dimpotrivă, toate cererile au fost aprobate ca atare. Atât timp cât partenerul B. şi serviciile prestate de acesta sunt eligibile în cadrul proiectului, nu i se poate imputa suma decontată acestui partener, astfel că, din această perspectivă, lipseşte prejudiciul. Nu există niciun prejudiciu, sumele achitate partenerului B. S.A. sunt sume eligibile, activitatea partenerului B. a fost validată în cadrul proiectului, deşi recurenta vorbeşte despre prejudiciile create ca urmare a aplicării legislaţiei comunitare, legislaţiei naţionale, nu precizează care sunt aceste prejudicii create în implementarea proiectului.

34. A mai arătat intimata că sancţiunea aplicată nu este prevăzută de lege, pe de altă parte este vădit disproporţionată în raport de aspectele de fapt şi de drept constatate. I se impută sumele încasate de partenerul B. S.A. în cadrul proiectului în proporţie de 100%, deşi cererile de rambursare care stau la baza acestor sume nu au fost declarate ca fiind neeligibile. În măsura în care se considera că există o neregulă, organele de control aveau obligaţia să aplice cel mult corecţii financiare ţinând cont de principiul proporţionalităţii, cu atât mai mult cu cât au constatat că atât partenerul B. S.A., cât şi serviciile prestate de acesta, au fost eligibile, fiind aprobate spre decontare.

35. Prevederile Ordinului nr. 2548/2009, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, nu sunt aplicabile, întrucât Acordul de parteneriat a fost încheiat la data de 10.09.2009, Ordinul nr. 2548 din 25 august 2009 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României în data de 15 septembrie 2009, ulterior încheierii acordului de parteneriat. În aceste condiţii, a respectat prevederile Ghidului Solicitantului – Condiţiile Specifice, potrivit cărora: "Partenerii sunt organizaţii similare categoriilor de beneficiari eligibili şi desfăşoară activităţi relevante pentru domeniul proiectului sau demonstrează că în obiectul de activitate al instituţiei pe care o reprezintă se află şi activitatea/activităţile din cadrul proiectului pentru care au rol de parteneri." În cazul său nu a avut loc o procedură de achiziţie publică. Aşa cum a menţionat şi în faţa instanţei de fond, s-a asociat cu parteneri publici şi privaţi pentru a derula proiectul, nu a fost niciodată ordonator de credite pentru a derula o procedură de achiziţie publică de servicii, nu a derulat o procedură de achiziţie publică, ci s-a asociat tocmai pentru a obţine finanţare în scopul derulării unui proiect.

36. A mai arătat că actele administrative supuse controlului instanţei de judecată nu respectă exigenţa motivării, iar contestaţia sa a fost în fapt admisă parţial, întrucât la pag. 15 din Decizie se precizează "Respinge contestaţia formulată de Universitatea (...) prin care a fost stabilită în sarcina beneficiarului o creanţă bugetară în valoare de 2.474.753,75 RON (...)", contradicţii care denotă faptul că actele administrative nu se bucură de o motivare corespunzătoare.

37. Intimatul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului actelor de procedură formulate de către Ministerul Educaţiei – Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman, având în vedere că în cererea de recurs şi notele de concluzii scrise, în partea introductivă, se menţionează denumirea Organismul intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, reprezentată legal prin Director D., în calitate de părât, actele fiind, însă, semnate electronic doar de consilierul juridic care a întocmit documentul, pe de altă parte adresa de înaintare a "Notelor de concluzii scrise" este semnată electronic de directorul OIPOCU - MEN. În aceste condiţii, nu cunoaşte cine are calitatea de reprezentant legal al recurentului pârât Ministerul Educaţiei - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, pentru formularea actelor de procedură în cauză, sens în care e necesar a fi depuse dovezile calităţii de reprezentant, precum şi justificarea legală a semnatarilor actelor procedurale întocmite în cauză, pentru evitarea confuziei cu privire la persoana căreia îi revine calitatea de reprezentant legal al recurentului parat.

38. De asemenea, intimatul a arătat că nu se formulează critici în dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3), 7) şi 8) din C. proc. civ., ceea ce nu permite încadrarea în dispoziţiile legale menţionate, recurentul pârât este, în realitate, nemulţumit de modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii actelor contestate, acesta reluând în integralitate aceleaşi apărări de la fondul cauzei.

V Considerentele Înaltei Curţi

39. Înalta Curte va examina cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii.

40. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este nefondată. Organismul Intermediar în cadrul Programului Operaţional Capital Uman (OIPOCU) funcţionează în cadrul Ministerului Educaţiei şi derulează în continuare activităţile şi responsabilităţile Organismului intermediar în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU), până la închiderea Programului operaţional sectorial 2007-2013, potrivit dispoziţiilor art. 10 din H.G. nr. 369/2021 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 333 din 1 aprilie 2021, în vigoare la data formulării recursului. Aceste dispoziţii s-au regăsit anterior în H.G. nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, H.G. nr. 24/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. OIPOCU, reorganizat în cadrul Ministerului Educaţiei, îndeplineşte atribuţiile delegate de Autoritatea de management pentru Programul operaţional "Capital uman" din cadrul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca organism intermediar la nivel naţional.

41. Susţinerile sunt nefondate. Deşi cererea de recurs a fost semnată de consilierul juridicul din cadrul OIPOCU - ME, numit în funcţia publică de execuţie conform Ordinului MEN nr. 3332/22.02.2017, adresa de înaintare a recursului formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, reprezentată legal prin Director D., este semnată de Directorul OIPOCU, D.. Potrivit Ordinului MEN nr. 5370/30.10.2018, începând cu data de 05.11.2018, depus la dosar, aceasta şi-a reluat activitatea pe postul de director din cadrul OIPOCU.

42. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", Înalta Curte constată că sunt invocate în cererea de recurs critici care, în opinia recurentului, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 3) (încălcarea prevederilor legale privind competenţa materială, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale a instanţei), pct. 7) (nu are calitate procesuală în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2855/2020, a tranşat calitatea procesuală a părţilor litigante) şi pct. 8) (nerespectarea principiului transparenţei în ceea ce priveşte achiziţionarea serviciilor partenerului B., beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selecţie, aşa cum este prevăzut în O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, şi nu dovada respectării procedurii de selecţie prevăzute de normele de aplicare ale acesteia, încadrarea juridică eronată a situaţiei de drept, fiind neîntemeiată invocarea lipsei normelor metodologice pentru neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 64/2009) din C. proc. civ., a căror temeinicie va fi examinată pe fondul recursului. Faptul că unele din susţinerile invocate nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât sunt incidente norme de procedură, care ar atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., şi nu de drept material, nu conduce, de asemenea, la nulitatea recursului, întrucât sancţiunea intervine, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

43. Pentru aceste considerente, vor fi respinse excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii recursului.

44. Examinând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

45. Susţinerile formulate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 3) din C. proc. civ., care se referă la situaţia în care "hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii", care se circumscriu, în concret, şi motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., "instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", care vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., întrucât se invocă şi faptul că instaţa nu a verificat din oficiu şi nici nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale, sunt nefondate.

46. Potrivit încheierii din data de 24 septembrie 2020, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor şi a stabilit competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 96 pct. 1), art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, fiind respectate, astfel, dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

47. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea unor acte administrative prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară rezultată din nereguli în sumă de 3.057.138,66 RON, în mod corect a reţinut instanţa de fond competenţa materială de soluţionare a cauzei; în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că" (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)", competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

48. Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., recurenta a invocat, referitor la cererea de chemare în garanţie a AMPOSDRU, contractul de finanţare fiind semnat de către AMPOSDRU ca autoritate contractantă finanţatoare, astfel că OIPOCU - MEC (fost OIPOSDRU - MEN) nu ar avea calitate procesuală în cauză, Decizia nr. 2855/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, prin care ar fi fost tranşată calitatea procesuală a părţilor litigante, prin aceasta fiind statuat faptul că "aşa cum legal a stabilit şi prima instanţă, potrivit art. D alin. (3) din Contractul de finanţare, obligaţia plăţii îi revine Autorităţii de management, respectiv Ministerului Fondurilor Europene, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu."

49. Susţinerile sunt nefondate. Art. 430 din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", iar potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

50. Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluţionată prin sentinţa recurată, şi Decizia invocată, pronunţată in dosarul nr. x/2016, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 431 din C. proc. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Prin Decizia nr. 2855/2020 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOCU şi Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 953 din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată acţiunea formulată de o altă reclamantă, E., în contradictoriu cu cei doi pârâţi, având ca obiect anularea unor alte administrative.

51. În ceea ce priveşte susţinerile privind faptul că OIPOCU - MEC nu are calitate procesuală în cauză, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât actul administrativ a fost emis în baza Contractului de finanţare semnat de reclamantă cu AMPOSDRU în calitate de finanţator, Acordului de delegare POSDRU emis de AMPOSDRU, cu aplicarea prevederilor art. 1280 din C. civ., sunt nefondate, în condiţiile în care pârâtul recurent OIPOCU – MEC este emitentul actelor administrative a căror anulare a solicitat-o reclamanta.

52. Susţinerile referitoatre la inadmisibilitatea acţiunii, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanţei anularea Deciziei nr. x/04.06.2020 şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare (PVC) nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, normă specială, deci derogatorie de la cadrul general instituit de Legea nr. 554/2004, sunt, de asemenea, nefondate.

53. Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (19) şi (20) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare constituie titlu de creanţă şi este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

54. Dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură administrativă prealabilă obligatorie de contestare a titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli şi de soluţionare a contestaţiilor administrative împotriva titlurilor de creanţă. Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă se pronunţă prin decizie asupra contestaţiei, iar decizia de soluţionare a contestaţiei, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi poate fi atacată de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

55. Nu conduce la inadmisibilitatea acţiunii faptul că prin cererea de chemare în judecată nu sunt aduse critici deciziei pronunţate în soluţionarea contestaţiei administrative, fiind formulate critici doar cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, acesta fiind actul administrativ prin care se stabileşte cuantumul creanţei bugetare stabilite în urma constatărilor şi care cuprinde motivele de fapt şi temeiul de drept.

56. Sunt fondate, însă, motivele de recurs care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în temeiul cărora a fost constatată de autoritatea emitentă a titlului de creanţă săvârşirea neregulii.

57. Între reclamanta Universitatea "A." din Târgu Jiu şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a încheiat Contractul de finanţare x, nr. E 6445/04.08.2010. Conform informaţiilor cuprinse în Cererea de finanţare x şi informaţiilor cuprinse în Acordul de Parteneriat cu nr. x/10.09.2009, proiectul a fost implementat în parteneriat de Universitatea "A." din Târgu - Jiu în calitate de solicitant, Universitatea "Valahia" din Târgovişte în calitate de partener naţional 1, S.C. B. S.A. în calitate de partener naţional 2, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani în calitate de partener naţional nr. 3. Pe parcursul derulării proiectului au fost solicitate la rambursare şi plătite cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului, inclusiv cheltuielile efectuate de partenerul B. S.A..

58. În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în baza aspectelor semnalate în Raportul Curţii Europene de Conturi - DAS 2014, Scrisoarea de management nr. 60650/AP/17.03.2017 privind rezultatele preliminare ale auditului de închidere pentru POSDRU, recurentul pârât OIPOCU - MEC, în calitate de organism intermediar cu competenţe delegate în gestionarea fondurilor europene, a procedat la efectuarea unor verificări asupra aspectelor semnalate în cadrul suspiciunii de neregulă nr. x/24.03.2017, în baza verificărilor derulate de către Curtea de Conturi Europeană, asupra cheltuielilor solicitate în declaraţiile de plată făcute de statul român către Comisie.

59. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, OIPOCU-MEC a stabilit în sarcina Universităţii "A." din Târgu-Jiu, în calitate de beneficiar al proiectului x "Formarea continuă a profesorilor in Chimie în societatea cunoaşterii ", cod SMIS 213863, o creanţă bugetară în valoare de 3.057.138.66 RON (suma totală afectată de neregulă fiind de 3.119.529,23 RON), din care contribuţie din fonduri UE 2.474.753,75 RON şi contribuţie publică naţională 582.384,91 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli validate în implementarea proiectului pentru partenerul de proiect B. S.A., solicitate la rambursare şi rambursate partenerului de proiect pe parcursul derulării proiectului.

60. S-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, potrivit căruia, "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat", motivat de faptul că beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie transparente şi nediscriminatorie, la momentul selectării partenerului privat S.C. B. S.A., faptele reţinute constituind neregulă în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofînanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.

61. S-a reţinut faptul că reclamanta, prin adresa nr. x/14.11.2017, în urma verificărilor efectuate, a comunicat că la nivelul universităţii nu exista o procedură scrisă privind selecţia partenerului, la momentul la care s-a scris proiectul şi s-a selectat S.C. B. S.A. ca partener nu apăruse încă O.U.G. nr. 64/17.06.2009, includerea fiind stabilită "datorită vastei experienţe a acestei entităţi private în domeniul scrierii şi implementării proiectelor. Alegerea a fost transparentă si nediscriminatorie, având la bază strict criteriul experienţei în domeniu." S-a reţinut, de asemenea, că s-a invocat faptul că s-a derulat o "procedură telefonică". fără a se depune document justificativ, fără a se menţiona ce entităţi au fost contactate, de cine şi în baza cărui document, entităţile care au refuzat participarea în proiect, dovada modului în care a "pus la dispoziţia celor interesaţi toate informaţiile relevante" şi care au fost mijloacele scrise/nescrise prin care a respectat principiul nediscriminării "asigurând tuturor entităţilor interesate tratament egal", neputându-se stabili criteriile şi/sau factorii de evaluare care au determinat liderul de parteneriat să constatate faptul că S.C. B. S.A. avea o experienţă "vastă" în domeniul implementării proiectelor finanţate din fonduri neramburabile.

62. Contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare menţionat a fost respinsă prin Decizia nr. x/04.06.2020 de soluţionare a contestaţiei.

63. Împotriva Deciziei nr. x/04.06.2020 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, reclamanta a formulat acţiunea în anulare admisă prin sentinţa recurată.

64. Instanţa de fond a constatat că sunt nefondate motivul de nelegalitate privind emiterea procesului-verbal de constatare cu nerespectarea termenului legal stabilit de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât legea nu prevede sancţiunea nulităţii pentru emiterea tardivă a acestuia, motivul de nelegalitate privind emiterea PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020 cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, având în vedere că situaţia de fapt nu poate fi asimilată din punct de vedere juridic cu o procedură de achiziţii publice, O.U.G. nr. 64/2009 făcând referire la aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat fără nici o referire cu privire la obligativitatea aplicării legislaţiei în materia achiziţiilor publice sau la vreuna din procedurile de achiziţie publică reglementată de legislaţia în materia achiziţiilor publice. În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, a reţinut că aspectele evidenţiate în documentele de control la care se face referire nu semnalează certitudinea unor cheltuieli neeligibile, ci recomandă efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la anumite cheltuieli care pot conduce la neeligibilitate, nu s-au stabilit în mod concret erori apărute în implementare, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare rezumându-se la formularea unor recomandări, fără a indica normele de drept material care au fost încălcate de beneficiar.

65. A constatat, însă, că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă privind faptul că art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu poate constitui temei pentru declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate de partenerul B., dat fiind faptul că modul de interpretare a art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 a fost definit prin art. 31 alin. (6) din Ordinul MFP nr. 2548/2009 privind normele de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, ulterior încheierii de către reclamantă a Acordului de parteneriat cu partenerul B..

66. Înalta Curte constată că susţinerile recurentului pârât sunt fondate. Prin contractul de finanţare, beneficiarul s-a obligat "(1) (...) să asigure managementul şi implementarea proiectului în concordanţă cu prevederile acestui contract, ale legislaţiei comunitare şi naţionale şi cu instrucţiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu. 4) (...) să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanţare şi să asigure conformitatea cu legislaţia şi politicile Uniunii Europene şi naţionale, în special cele privind achiziţiile publice, egalitatea de şanse şi nediscriminarea, informarea şi publicitatea, concurenţa loială, dezvoltarea durabilă şi ajutorul de stat, acolo unde este cazul" (articolul 9), în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională în vigoare (articolele 1 şi 15)

67. De asemenea, prin contractul de finanţare părţile au stabilit că eligibilitatea sumelor proiectului se stabileşte în condiţiile stabilite de "Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU, cu modificările şi completările ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile" (articolul 4).

68. Înţelesul noţiunii de neregulă în executarea contractului de finanţare a fost stabilit, astfel cum invocă recurentul, prin chiar contractul de finanţare, în sensul că "(1) Prin "neregulă" se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor Contractului de finanţare şi a legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniu, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune a Beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanţarea publică naţională. (2) Constatarea neregulilor şi recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Hotărârii Guvernului nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003" (articolul 11).

69. În mod corect invocă recurentul pârât faptul că beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selectie, astfel cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, şi nu dovada respectării procedurii de selecţie prevăzute de normele de aplicare ale acestuia, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, fiind neîntemeiată invocarea acestuia pentru anularea actelor administrative.

70. Instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente apreciind că, întrucât prin art. 26 din O.U.G. nr. 64/2009 legiuitorul a stabilit că în 10 zile de la data intrării în vigoare a acesteia se vor emite norme de aplicare ale acesteia, fapt transpus cu întârziere prin O.M.F.P. nr. 2548/2009, aşadar cadrul legal care definea alegerea corectă a partenerilor a fost reglementat abia ulterior alegerii de către reclamantă a partenerului B. şi subsecvent încheierii acordului de parteneriat cu acesta, reclamanta nu poate fi sancţionată pentru nerespectarea unor dispoziţii care nu erau în vigoare la momentul încheierii contractului de parteneriat, respectiv nerespectarea unei proceduri transparente si nediscriminatorii în alegerea partenerului.

71. În mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că alegerea partenerului de proiect B. S.A., având în vedere că la momentul încheierii parteneriatului nu fuseseră publicate normele metodologice, potrivit prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Specifice, în vigoare la data încheierii acordului de parteneriat, Condiţiile specifice pentru cererile de propuneri de proiecte nr. (...) 87 Profesionişti în educaţie " (...), Capitolul 3 "Criterii de eligibilitate", subcapitolul 3.1. Flexibilitatea solicitanţilor şi a partenerilor, pentru verificarea eligibilităţii solicitanţilor şi a partenerilor acestora, care prevăd că "Partenerii reprezintă organizaţii similare categoriilor de beneficiari eligibili şi desfăşoară activităţi relevante pentru domeniul proiectului sau demonstrează că în obiectul de activitate al instituţiei pe care o reprezintă se află şi activitatea/activităţile din cadrul proiectului pentru care au rol de parteneri."

72. Este corect faptul că O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, art. 25 prevedea că "Aspectele legale, financiare şi de altă natură privind proiectele implementate în parteneriat, finanţate în cadrul programelor operaţionale pentru obiectivul convergenţă, vor fi reglementate prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă", iar potrivit art. 26, "În termen de 10 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin al ministrului finanţelor publice, se aprobă normele metodologice de aplicare."

73. Contrar acestor dispoziţii, într-adevăr, Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2548/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 619 din 15 septembrie 2009, în timp ce Acordul de parteneriat între reclamantă şi partenerul B., în vederea obţinerii finanţării nerambursabile pentru proiect, a fost încheiat la data de 10.09.2009, anterior publicării normelor metodologice de aplicare, O.M.F.P. nr. 2548/2009. Acesta a prevăzut, prin art. 31 alin. (6), faptul că "Prevederile art. 24 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 se consideră îndeplinite dacă: a)liderul face dovada îndeplinirii prevederilor alin. (5) prin intermediul canalelor media cu acoperire naţională sau prin internet şi demonstrează că a ales partenerii dintre entităţile private care au răspuns anunţului public, în cazul parteneriatelor stabilite cu entităţi din sectorul privat înregistrate fiscal în România; b) liderul face dovada că partenerii au fost selectaţi dintre organizaţiile care au domenii de activitate în concordanţă cu obiectivele specifice ale proiectului, în cazul parteneriatelor stabilite cu entităţi din sectorul privat înregistrate fiscal în alte state membre ale Uniunii Europene."

74. Reclamanta nu a fost sancţionată, însă, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) din O.U.G. nr. 64/2009, prin actele contestate fiind reţinut faptul că normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au intrat în vigoare la data de 15.09.2009, după data limită de încărcare în sistemul ActionWeb a cererii de finanţare (07.09.2009) şi după data la care a fost semnat şi înregistrat Acordul de parteneriat 781/10.09.2009.

75. Neeligibilitatea cheltuielilor validate anterior pentru implementarea proicetelor s-a constatat pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, motivat de faptul că, la momentul selectării partenerului privat S.C. B. S.A., beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie transparenţă şi nediscriminatorie.

76. Conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 64/2009, "Proiectele finanţate din instrumente structurale în cadrul programelor operaţionale pentru obiectivul convergenţă pot avea ca beneficiari parteneriate compuse din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică, înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiţia desemnării ca lider al parteneriatului a unei entităţi înregistrate fiscal în România, excepţie făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare europeană de cooperare teritorială", iar art. 24 prevede că "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat."

77. Art. 24 prevede posibilitatea autorităţilor/instituţiilor finanţate din fonduri publice de a stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, dar stabileşte obligativitatea de a derula o procedură transparentă şi nediscriminatorie la selectarea partenerilor din sectorul privat.

78. Aceste dispoziţii, a căror nerespectare s-a constatat prin procesul-verbal contestat, prevăd imperativ aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii în alegerea partenerilor din sectorul privat, impunând, aşadar, obligativitatea aplicării procedurii. Pentru încălcarea acestora a fost constatată neeligibilitatea cheltuielilor, întrucât reclamanta nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie, transparente şi nediscriminatorii, din care să rezulte potenţialii parteneri avuţi în vedere în etapa de selecţie, modul în care a efectuat analiza acestora în etapa de selecţie, modalitatea de selectare a partenerului în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse şi realizării indicatorilor asumaţi.

79. Lipsa normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu determină inaplicabilitatea acestora şi nu justifică neaplicarea dispoziţiilor care stabileau imperativ selectarea partenerilor din sectorul privat prin derularea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii.

80. În raport de cele reţinute, actele administrative sunt legale, întrucât se confirmă neregula, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare, care definesc neregula ca reprezentând "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită", art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, potrivit căruia constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate, şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit căruia "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

81. Aprobarea cererii de finanţare, validarea şi plata unei cheltuieli nu sunt de natură să împiedice constatarea unei nereguli. Chiar în situaţia în care sumele reprezentând contribuţia UE şi cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autorităţile competente sunt obligate să îşi exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situaţiile în care nu sunt respectate condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare şi să recupereze sumelee reprezentând creanţe bugetare rezultate din nereguli. Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a stabilit în jurisprudenţa sa că producerea unor nereguli, abateri sau fraude, produce un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, C-199/03).

82. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost admis acţiunea formulată de reclamantă, este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel cum au fost reţinute anterior, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârâtă, raportat la dispoziţiile legale incidente în materia constatării şi sancţionării neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene.

VI Soluţia instanţei de recurs

83. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii, în ceea ce priveşte recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei. Fiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată. Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate, cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea cererii de chemare în garanţie a AMPOSDRU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, în ceea ce priveşte recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei.

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei.

Admite recursul formulat de pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei împotriva sentinţei nr. 66/2021 din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.