Scope of minority language rights under Administrative Code Article 94 and status of county police and gendarmerie units as deconcentrated public services.

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 august 2020 sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Ordonanţa Guvernului 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de aceasta în petiţia din data de 05.06.2020 şi să oblige Ministerul Afacerilor Interne să soluţioneze întocmai, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 27/2002 petiţia reclamantei din 05.06.2020.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 81 din 17.11.2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte petitul 1 al cererii şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea cu privire la acest petit, respingând deopotrivă, ca ca neîntemeiată, cererea reclamantei în contradictoriu cu acelaşi pârât, în ceea ce priveşte petitul 2 al acesteia.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate, a declarat recurs reclamanta A.,şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, să admită cel de-al doilea capăt al cererii, ca fiind temeinic şi legal.

În esenţă, recurenta –reclamantă susţine că prima instanţă în mod greşit a soluţionat cauza, deoarece hotărârea a fost dată cu încălcarea respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material.

Soluţia primei instanţe cu privire la al doilea petit din cerere se bazează pe susţinerea, că unităţile (organizate la nivelul judeţelor) subordonate pârâtului nu sunt servicii publice deconcentrate, în consecinţă prevederile Art. 94 din Codul Administrativ nu sunt obligatorii în cazul lor, astfel este la latitudinea pârâtului dacă admite sau respinge cele solicitate, singura sa obligaţie legală fiind aceea de a da un răspuns în termen de 30 zile, ceea ce a şi făcut, astfel nu se poate susţine, că nu a soluţionat petiţia .

Legat de acea susţinere, recurenta arată că, în conformitate cu art. 12 alin. (2) din Legea 218/2002, "In judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef ajutat de adjuncţi." Rezultă de aici, că aceste inspectorate sunt subordonate pârâtului (a se vedea titlul secţiunii: "Unităţi teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române"), dar au personalitate distinctă, nu sunt identice cu pârâtul. Cu alte cuvinte sunt servicii publice deconcentrate.

Conform prevederilor Legii 550/2004, în structura organizatorică a Jandarmeriei române se regăsesc inspectoratele de jandarmi judeţene (Art. 4, alin. (1), lit. d).). Acestea sunt iarăşi în mod evident servicii publice deconcentrate, fiind organizate la nivelul judeţelor.

La aceaşi concluzie se ajunge şi dacă avem în vedere prevederile Art. 267 alin. (1) din Codul Administrativ ("în fiecare judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefect şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în judeţul respectiv sau în municipiu! Bucureşti, după caz.") şi componenţa colegiilor prefecturale. Anexăm cu titlu de exemplu componenţa colegiilor prefecturale din judeţele Iaşi şi Mureş, în care printre membrii (deci printre conducătorii serviciilor publice deconcentrate') se regăsesc şi comandanţii inspectoratelor judeţene de poliţie şi jandarmerie.

Rezultă, deci, fără îndoială, că inspectoratele judeţene de poliţie şi jandarmerie sunt servicii publice deconcentrate, în care sunt valabile prevederile Art. 94 din Codul Administrativ, adică cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să-şi folosească limba maternă atât oral cât şi scris. În aceste condiţii prevederile din Ordinul 33/2020 al MAI care privesc limba în care se comunică cu cetăţenii contravin celor din Codul Administrativ.

Având în vedere aceste considerente apreciază că cele solicitate de la pârât în petiţia din data de 05.06.2020 sunt întemeiate, astfel singura soluţie legală a acelei petiţii - de care răspunde direct conducătorul instituţiei pârâte - era modificare Ordinului 33/2020 în sensul solicitat. De vreme ce nu a procedat aşa, pârâtul a încălcat prevederile O.G. nr. 27/2002, iar dacă ar fi aplicat corect acea Ordonanţă (care este norma de drept materială în prezentul caz, de vreme ce noi am reclamat încălcarea ei), prima instanţă ar fi trebuit să admită al doilea petit din cererea sa.

Solicită astfel a se constata că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă să se admită recursul şi să se caseze în parte sentinţa primei instanţe.

Legat de fondul cauzei, recurenta mai susţine că acceptă raţionamentul primei instanţe cu privire la primul petit din cerere şi renunţă la acesta.

Nici pârâtul, nici prima instanţă nu au negat faptul că cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a-şi folosi limba maternă inclusiv în relaţiile cu serviciile publice deconcentrate în condiţiile stipulate în Constituţie şi în Codul Administrativ.

În aceste condiţii, de vreme ce structurile teritoriale ale poliţiei şi jandarmeriei sunt servicii publice deconcentrate, este evident că cererea sa este temeinică şi legală, motiv pentru care solicită admiterea celui de-al doilea petit al cererii sale, aşa cum a fost formulată, cu precizarea, că în conformitate cu cele comunicate de către pârât, în afară de Ordinul 33/2020 nu există alt act intern al MAI care ar reglementa limba în care personalul în subordinea pârâtului comunică cu cetăţenii, astfel solicitarea din petiţia adresată pârâtului în data de 05 06 2020 (în sensul de a asigura - în condiţiile stipulate în Codul Administrativ - folosirea limbii materne pentru cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale în relaţiile cu structurile teritoriale ale poliţie şi jandarmeriei) se referă numai la Ordinul 33/2020.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, a formulat întâmpinare intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării formulate de intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne, recurenta – reclamantă a formulat Răspuns, în cadrul căruia arată, în combaterea apărărilor intimatului că prima instanţă a greşit şi respectivele unităţi sunt servicii publice deconcentrate, apreciind deopotrivă că afirmaţiile acestuia sunt nerelevante şi/sau neadevărate, solicitând astfel admiterea recursului.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 29.03.2021 s-a stabilit primul termen pentru judecata recursului la data de 25.10.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de obiectul şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat:

1) să se constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de parte în petiţia din data de 05.06.2020,

2) să fie obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să soluţioneze petiţia sa din 05.06.2020 întocmai cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 2/2002.

Prin petiţia înregistrată la pârâtul Ministerul Afacerilor Interne sub nr. x/09.06.2020, reclamanta a solicitat autorităţii publice să modifice toate procedurile interne care sunt în contradicţie cu procedurile legale menţionate în cuprinsul petiţiei (art. 120 din Constituţie, art. 94 din O.U.G. nr. 57/2019) în sensul protejării drepturilor minorităţii maghiare din România în utilizarea limbii române în relaţiile cu structurile Ministerului Afacerilor Interne, acolo unde ponderea minorităţii maghiare depăşeşte 20%.

Prin răspunsul oferit de autoritatea publică, aceasta a indicat normele legale care au incidenţă în cauză şi jurisprudenţa instanţelor naţionale aplicabilă.

Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând comunicarea listei actelor prin care se reglementează comunicarea cu cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, locul unde acestea au fost făcute publice şi dacă sunt acte care nu respectă întocmai procedurile legale, i s-a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să dispună modificarea acestora.

Prima instanţă, admiţând excepţia inadmisiblităţii, a respins petitul 1 al cererii de chemare în judecată, ca inadmisibil şi petitul al doilea, ca cefondat.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În prealabil, analizând cererea de recurs, Înalta Curte a regăsit doar critici ce vizează soluţia dată de instanţa de fond cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere.

De altfel, în partea finală a cererii de recurs, recurenta – reclamantă a menţionat expres că acceptă raţionamentul primei instanţe cu privire la primul petit din cererea sa şi renunţă la acesta.

Aşadar, având în vedere dreptul de dispoziţie al părţilor, instanţa de control judiciar va analiza hotărârea recurată doar din perspectiva soluţiei date celui de-al doilea capăt al cererii ce face obiectul judecăţii, sub acest aspect recurenta susţinând nelegalitatea hotărârii, în considerarea faptului că " inspectoratele judeţene de poliţie şi jandarmerie sunt servicii publice deconcentrate", raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 550/2004, respectiv art. 267 alin. (1) din Codul administrativ, acestea având următorul conţinut:

"art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 În judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.",

"art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 550/2004 " ART. 4 (1) Jandarmeria Română este organizată pe principii militare, ca sistem unitar de forţe şi mijloace dispus conform organizării administrativ-teritoriale a ţării, şi are următoarea structură organizatorică:

d) inspectoratele de jandarmi judeţene", respectiv

"art. 267 alin. (1) din Codul administrativ Colegiul prefectural

(1) În fiecare judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefect, secretarul general al instituţiei prefectului şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti, după caz."

Înalta Curte constată însă că aceste dispoziţii nu susţin concluzia recurentei – reclamante.

Aşadar, fără a prezenta o argumentaţie logico-juridică, prin simpla indicare a temeiurilor legale de înfiinţare a inspectoratelor judeţene de poliţie/jandarmi, dând o interpretare proprie acestora, fără o susţinere legală, recurenta ajunge la o concluzie eronată, în sensul că structurile Ministeruliu Afacerilor Interne sunt servicii publice deconcentrate şi astfel devind incidente dispoziţiile art. 94 din Codul administrativ.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că teza invocată de parte este contrazisă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora acesta este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu sediul în mun Bucureşti, iar Poliţia Română, respectiv Jandarmeria Română sunt unităţi din subordinea Ministerului Afacerilor Interne care desfăşoară activitate de interes naţional şi nu local.

În acord cu instanţa de fond şi instanţa de control judiciar reţine că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi unităţile acestuia nu îndeplinesc condiţia de a se încadra în niciuna din categoriile prevăzute de art. 94 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, invocat de recurenta – reclamantă, acest text de lege adresându-se anumitor categorii de entităţi publice, strict şi limitativ enumerate, respectiv administraţiei publice locale, instituţiilor publice aflate în subordinea acestora precum şi serviciilor publice deconcentrate. Or, Ministerul Afacerilor Interne sau unităţile din subordinea acestuia, respectiv Jandarmeria Română nu se regăsesc printre aceste entităţi menţionate expres şi limitativ.

Revenind la obiectul litigiului, se constată că, prin petiţia din data de 05 iunie 2020, recurenta –reclamantă a solicitat, la modul general, modificarea tuturor actelor administrative care emană de la Ministerul Afacerilor Interne şi care vizează comunicarea cu cetăţenieii, fără a indica în mod concret actul/actele la care se referă, iar acestei solicitări cu caracter general intimatul – pârât i-a răspuns în mod legal cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002. Faptul că recurenta – reclamantă este nemultumită de acest răspuns, nu poate reprezenta un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, în contextul în care răspunsul dat recurentei – reclamante are un temei legal, iar acest răspuns nu poate fi condiţionat de soluţionarea favorabilă a cererii părţii.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, de respingere, ca nefondat, a petitului 2 al acţiunii, astfe cum a fost formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, criticile formulate de recurenta – reclamantă fiind nefondate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de de reclamanta A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 81 din 17 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.