Police candidacy annulment upheld for corruption-convicted applicant's appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în data de 09.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR)- Direcţia de Management şi Resurse Umane:

1. Anularea Deciziei nr. 329096/31.05.2019 emisă de pârât şi a oricăror acte care au stat la baza emiterii acesteia, precum şi a tuturor actelor subsecvente;

2. Admiterea plângerii prealabile formulate împotriva anunţului din data de 26.03.2019 prin care a fost invalidat dosarul său personal, precum şi a împotriva eventualelor acte care au stat la baza invalidării dosarului profesional şi a tuturor actelor subsecvente publicate în legătură cu acest concurs, cu consecinţa:

2.1. Anulării în totalitate a Anunţului din data de 26.03.2019;

2.2. Repunerea sa în situaţia anterioară publicării anunţului din 26.03.2019;

2.3. Anularea concursului în ceea ce priveşte rezultatul examinării dosarului său profesional şi emiterea unui nou act, constând în organizarea unei noi testări a reclamantului.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 172 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Respinge, ca fiind nefondată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de reclamant.

Respinge excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Galaţi şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge, ca fiind nefondată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia Management şi Resurse Umane.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 172 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I şi pct. 8, teza a II-a din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.: hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurentul-reclamant arată că prima instanţă, în mod succint, la penultimul paragraf din considerente (pag 4) a înlăturat de la aplicarea în speţă prevederile O.M.A.I. nr. 177/2016, invocat de recurent ca fiind încălcat de către autoritatea pârâtă.

Se afirmă că instanţa de fond nu a indicat argumentele pentru care a considerat că acest ordin nu este incident în speţă, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., în temeiul cărora, prealabil eliminării din analiză a prevederilor Ordinului MAI nr. 177/2016, instanţa putea aprecia calificarea juridică a faptelor şi actelor deduse judecăţii, prin prisma conţinutului înscrisurilor probante depuse la dosar de părţile litigante.

În continuare, recurentul-reclamant dezvoltă argumente care vizează legătura Ordinului MAI nr. 177/2016 cu Legea nr. 360/2002 şi Ordinul MAI nr. 140/2016, în temeiul cărora a fost organizat concursul pentru ocuparea unor posturi de ofiţer de poliţie din cadrul structurilor de combatere a criminalităţii organizate, prin modalitatea încadrării directe, fără a mai menţiona alte aspecte privind nemotivarea sentinţei recurate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.: aplicarea greşită a normelor de drept material

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, având în vedere că din cronologia textelor reproduse în cererea de recurs, rezultă că verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) este ulterioară declarării ca "admis" a candidatului care a susţinut testul scris în care constă concursul, şi nu anterioară, aşa cum a procedat nelegal comisia de concurs în cazul recurentului.

Mai susţine recurentul că, chiar dacă în anunţul privind organizarea concursului sunt enumerate mai multe condiţii, preluarea acestora din cuprinsul legii, implică, în mod imperativ, şi respectarea aceleiaşi legi în privinţa momentelor/etapelor/fazelor în care se face analizarea condiţiilor generale şi a cerinţelor specifice.

Afirmă recurentul că invalidarea candidaturii, mai înainte de susţinerea testului scris, este nelegală şi din perspectiva încălcării Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, mai exact a art. 53 alin. (2) din lege, potrivit cărora, "Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a desfăşurării activităţii reglementate, asigurându-se că prevederile de drept material să preceadă pe cele de ordin procedural. Iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale".

Recurentul-reclamant critică şi înlăturarea de către instanţa de fond a aspectului de nelegalitate rezultat din răspunsul dat la plângerea prealabilă, în sensul că nu i se pot oferi informaţii suplimentare privind argumentele ce au stat la baza luării deciziei de invalidare a candidaturii, fiind invocate dispoziţiile art. 2747 teza a II-a din Legea nr. 360/2002.

Susţine recurentul că acest răspuns reprezintă o interpretare scoasă din context, deoarece teza I se referă la candidatul declarat admis, în privinţa căruia se verifică existenţa unui comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist .

Invalidarea candidaturii de către comisia de concurs, care se rezumă doar la afirmaţia că recurentul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 reprezintă, în accepţiunea recurentului, un exces de putere, iar răspunsul la plângerea prealabilă este un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere.

Mai arată recurentul că răspunsul autorităţii pârâte în sensul că procedura de concurs prevede o singură etapă de verificare a îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs, nu îşi găseşte corespondent în prevederile Legii nr. 360/2002.

Recurentul-reclamant critică sentinţa recurată şi prin prisma validării răspunsului autorităţii pârâte la plângerea prealabilă, în sensul că decizia comisiei de concurs, de invalidare a unui dosar de candidat nu este supusă contestării, comisia fiind singurul organ abilitat de prevederile legale în vigoare să hotărască cu privire la acest aspect.

Arată recurentul că se încalcă astfel art. 57 alin. (5) din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 care reglementează situaţia în care se constată nerespectarea procedurilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs şi/sau recrutare în volum incomplet.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică de la 28 ianuarie 2022, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de casare invocate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6, teza I C. proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a furnizat o motivare completă asupra situaţiei de fapt şi de drept dedusă judecăţii, cu respectarea limitelor învestirii sale.

Astfel, instanţa de fond a răspuns susţinerilor reclamantului referitoare la aplicarea în speţă a prevederilor O.M.A.I. nr. 177/2016, constatând că acestea nu sunt incidente situaţiei reclamantului, întrucât, aşa cum rezultă din însăşi denumirea actului normativ menţionat, subiecţii de drept căruia i se adresează sunt militarii, iar nu poliţiştii, cărora le sunt opozabile dispoziţiile O.M.A.I nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale M.A.I.

Nemulţumirea recurentului legată de această apreciere a instanţei de fond, nu poate echivala cu nemotivarea sentinţei, fiind respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

In consecinţă, Înalta Curte constată că motivarea sentinţei recurate este completă şi clară, critica de casare invocată fiind nefondată.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 teza a II-a din C. proc. civ. este susţinut de recurent prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a normelor de drept material incidente speţei.

În prealabil, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţa a constatat inaplicabilitatea Ordinului nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne situaţiei recurentului-reclamant, pentru faptul că acesta din urmă a dorit să acceadă la profesia de poliţist, funcţionar public cu statut special, iar nu la cea de militar.

Ca atare, în mod legal, Curtea de Apel Galaţi a tranşat speţa dedusă judecăţii prin prisma prevederilor legale aplicabile poliţiştilor.

In fapt, recurentul s-a înscris la concursul organizat la nivelul I.G.P.R în vederea ocupării unui număr de 10 de posturi vacante de ofiţer de poliţie, în cadrul structurilor de combatere a criminalităţii organizate, prin modalitatea încadrării directe a persoanelor cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale.

In acest context, cu ocazia verificării condiţiilor de participare de către comisia de concurs s-a constatat că acesta nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, respectiv "c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist."

Potrivit Secţiunii a II-a Condiţii de participare din Anunţul de concurs, analizate de către instanţa de fond, pentru a participa la concurs, candidaţii trebuiau să facă dovada îndeplinirii cumulative, a următoarelor condiţii şi criterii specifice:

a) " Să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România;

b) Să cunoască limba română, scris şi vorbit;

c) Să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

d) Să fie apţi din punct de vedere medical, fizic şi psihologic;

e) Să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi;

j) Să aibă studii corespunzătoare cerinţelor postului pentru care candidează, respectiv studii universitare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau echivalentă sau studii superioare de licenţă, ciclul I de studii universitare (în sistem Bologna), cu diplomă de licenţă;

g) Să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist;

h) Să nu aibă antecedente penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea; (...)"

Esenţială pentru soluţionarea prezentului litigiu este împrejurarea, evitată de recurent a fi analizată în cuprinsul cererii de recurs, că anterior participării la acest concurs, potrivit fişei de personal, depusă la dosarul cauzei, recurentul a făcut parte din structurile Poliţiei Române însă, în contextul cercetării şi ulterior condamnării sale pentru infracţiuni de corupţie acesta şi-a încetat raporturile de serviciu, la cerere, cu instituţia.

Faţă de aceste împrejurări, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins acţiunea recurentului, reţinând legalitatea deciziei luate la nivel instituţional.

Deşi recurentul îşi reia interpretarea, potrivit căreia, condiţiile prevăzute la lit. g) şi h) ar trebui analizate sistematic, rugăm onorata instanţă să constate că cele două criterii de participare la concurs sunt stabilite distinct, analizarea acestora făcându-se în mod diferenţiat.

Astfel, dacă cerinţa prevăzută la lit. h) se analizează stricto sensu, prin prisma cazierului judiciar şi a eventualelor condamnări active ale potenţialilor candidaţi, cea prevăzută la lit. g), reglementată şi de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, are în vedere o analiză mai amplă, care să identifice eventuale vulnerabilităţi ce ar putea aduce atingere imaginii Poliţiei Române şi, implicit, profesiei de poliţist.

Acest aspect reprezintă, în realitate, chestiunea de drept ce trebuia dezlegată în speţă, astfel cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond, celelalte alegaţii referitoare la conţinutul răspunsului oferit de autoritatea pârâtă plângerii prealabile formulate de reclamant, reprezentând elemente ce ţin de procedura desfăşurării concursului şi nu de conţinutul material al actului prin care s-a dispus invalidarea candidaturii.

Contrar celor afirmate de recurent, autoritatea pârâtă era singura în măsură să aprecieze asupra îndeplinirii acestei condiţii de a avea un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist, principii enumerate în art. 6 din H.G nr. 991/2005 privind Codul de etică şi deontologie al poliţistului cu modificările şi completările ulterioare: legalitatea, egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea, transparenţa, capacitatea şi datoria de exprimare, disponibilitatea, prioritatea interesului public, profesionalismul, confidenţialitatea, respectul, integritatea morală, independenţa operaţională, loialitatea.

Ca atare, pentru îndeplinirea condiţiei referitoare la un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist, verificările efectuate asupra recurentului trebuiau să soldeze cu neidentificarea vreunui element negativ din trecutul său care să îl facă nepotrivit cu exercitarea funcţiei pe care urmăreşte să o ocupe.

În acest context, nu se poate vorbi despre un exces de putere din partea autorităţii pârâte, în raport de circumstanţele personale ale reclamantului, astfel cum au rezultat din dosarul profesional al acestuia.

La verificarea condiţiei cerute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, un deosebit interes planează asupra eventualelor fapte comise în exercitarea unei funcţii ocupate anterior ori în îndeplinirea unei activităţi, pentru care s-au aplicat sancţiuni şi care au dus la ecouri publice nefavorabile, de natură să altereze încrederea societăţii în instituţia În tot cuprinsul căii de atac, recurentul nu îşi neagă conduita ce a dus la invalidarea candidaturii, ci încearcă prezentarea unei alte situaţii de fapt şi de drept decât cea rezultată din actele aflate la dosarul cauzei.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, anterior participării la concursul a cărui anulare este solicitată, recurentul a ocupat funcţia de agent II în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Brăila- Serviciul de Ordine Publică.

Printre atribuţiile serviciului în care acesta activa se regăseau şi următoarele: creşterea gradului de siguranţă al cetăţenilor în segmentul stradal; prevenirea şi combaterea infracţionalităţii şi a altor fapte antisociale, potrivit competenţei; creşterea calităţii intervenţiei Ia evenimentele semnalate de cetăţeni; asigurarea unui climat de siguranţă în incinta şi zona adiacentă unităţilor de învăţământ preuniversitare şi universitare.

Aşadar, se poate constata că recurentul, prin funcţia pe care a ocupat-o, reprezenta un garant al siguranţei cetăţenilor, având rolul de a spori încrederea populaţiei în organele poliţieneşti şi de a o proteja de infracţionalitate şi alte fapte antisociale, în măsura în care aceste atribuţii erau îndeplinite cu respectarea principiilor care guvernează conduita profesională a poliţistului.

In pofida cerinţelor de probitate profesională ce îi reveneau, la data de 17.08.2013, recurentul a fost suspendat din funcţia pe care o ocupa ca urmare a arestării sale dispuse în dosarul penal ce viza cercetarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Ulterior, la data de 17.08.2013, împotriva reclamantului a fost pusă în mişcare acţiunea penală, iar la data de 23.10.2013, împotriva acestuia a fost pronunţată o soluţie de condamnare, fapt ce a generat solicitarea de a-şi înceta a raporturilor de serviciu începând cu data de 29.10.2013.

Având în vedere trecutul recurentului, ce nu reflectă un comportament adecvat, cu respectarea exigenţelor Codului de Etică şi Deontologie Profesională al Poliţistului, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că respingerea candidaturii acestuia pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 are un caracter legal, fiind întemeiată, cu atât mai mult cu cât comportamentul său anterior vizează fapte de corupţie ce aduc grave prejudicii de imagine instituţiei şi care constituie reale vulnerabilităţi la adresa bunei reputaţii a profesiei de poliţist.

Înalta Curte mai reţine şi că trimiterea de către recurent la dispoziţiile art. 57 din Anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 nu are legătură că circumstanţele speţei, deoarece ele reglementează o etapă ulterioară defăşurării concursului şi a validării rezultatelor obţinute de candidaţii care au fost validaţi, în prima etapă, să participe la testul scris prevăzut pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţer de poliţie.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 172 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.