Inadmissibility of annulment action for failure to complete prior administrative procedure and prove object of prior complaints.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei I civile a Tribunalului Timiş, la data de 20.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând anularea Ordinului emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării în baza Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic şi a tuturor actelor care au stat la baza ocupării de către pârâţi a posturilor de conferenţiar universitar, respectiv, profesor universitar.

Prin încheierea de şedinţă din data de11.06.2018, instanţa astfel sesizată a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş, unde a fost înregistrată sub nr. x/2017*, la 27.06.2018, reclamantul precizând, prin cererea depusă la dosar la data de 25.07.2018 că obiectul cererii sale îl constituie anularea ordinelor nr. 1013/15.05.2017 şi nr. 5269/5.09.2011, emise de Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând introducerea în cauză a acestei autorităţi, în calitate de pârât.

Luând în considerare această precizare, prin sentinţa civilă nr. 1645/20.11.2018, Tribunalul Timiş a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a acţiunii, reţinând că prin aceasta se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 14 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea promovată şi precizată de reclamantul A., împotriva pârâţilor B., C. şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

A obligat reclamantul la plata către pârâta D. a sumei de 595 RON, cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 332 din 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin recursul său, reclamantul A. solicită instanţei de recurs casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, invocând dispoziţiile art. 480 alin. (3), art. 494 şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea recurată este criticată pentru că aceasta "cuprinde motive vădit contradictorii, întrucât în şedinţa publică a cauzei din data de 14 dec. 2018 am arătat că procedura prealabilă, cf.prev. Legii 554/2004 a fost îndeplinită, dovadă stând înscrisul procedural, probatoriu aflat la dosarul dat, răspunsul intimatului, în persoana Ministerului Educaţiei Naţionale, acesta fiind unul evident evaziv, fără continuitate, nici finalizare, eu fiind informat, prin acesta, la modul vădit ambiguu, revocabil (?), reprobabil încă din data de 07 feb 2018, înainte ca dosarul să ajungă a fi judecat la instanţa competentă."

Recurentul mai susţine că a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinind procedura prealabilă, dar neprimind un răspuns legal nici până la acest moment, de la Direcţia Generală Învăţământ Superior din cadrul MEN.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Prin sentinţa recurată, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibilă, acţiunea, introdusă de reclamant.

În motivarea soluţiei sale, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că reclamantul, precizându-şi acţiunea în faţa Tribunalului, a solicitat anularea unor acte administrative individuale Ordinele nr. 1013/15.05.2007 şi nr. 5269/05.09.2011 emise de Ministrul Educaţiei Naţionale prin care au fost acordate pârâţilor titlurile universitare de profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "E." din Timişoara.

În raport de acest obiect, curtea de apel a constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, constatând astfel, inadmisibilitatea acţiunii, prin raportare şi la dispoziţiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine, prin cererea de recurs, că ar fi solicitat, prin petiţiile adresate Ministerului Educaţiei Naţionale şi înregistrate sub nr. x, reexaminarea celor două acte administrative individuale şi depune un răspuns al Ministerului Educaţiei Naţionale, Direcţia Generală Inspecţie şi Control, Corpul de Control din 23.01.2019, prin care i se comunică faptul că documentele au fost transmise Direcţiei Generale Învăţământ Superior pentru a dispune verificarea lor prin comisiile de specialitate CNATDCU, urmând a i se comunica rezultatele verificărilor.

Recurentul nu a făcut, însă, dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte revocarea Ordinelor nr. 1013/15.05.2007 şi nr. 5269/05.09.2011 emise de Ministrul Educaţiei Naţionale prin care au fost acordate pârâţilor titlurile universitare de profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "E." din Timişoara, nefiind depuse la dosar cererile/memoriile adresate pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a se putea constata obiectul acestora şi data depunerii lor la autoritatea publică competentă.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că din adresa de răspuns întocmită de Ministerul Educaţiei Naţionale – Direcţia Generală Învăţământ Universitar şi anexată cererii de recurs, înscris nou depus la dosar şi datat ulterior pronunţării sentinţei de fond, reiese că memoriile anterioare ale recurentului-reclamant au vizat modul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice de profesor universitar în cadrul UMF Timişoara – Facultatea de Medicină şi nu anularea celor două ordine emise de Ministerul Educaţiei Naţionale, în etapa ulterioară validării rezultatelor concursului.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că de la data emiterii celor două ordine şi până la depunerea unor memorii la autoritatea pârâtă (cel mai vechi fiind datat în anul 2017) s-a scurs un interval mare de timp, în care recurentul-reclamant, având calitatea de medic, coleg de muncă în raport cu persoanele fizice pârâte, cunoştea despre obţinerea titlurilor didactice de profesori universitari, încă de la emiterea acestora.

În acest context, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant:

- nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile înainte de introducerea acţiunii;

- nu a făcut dovada datei la care şi a împrejurărilor în care a cunoscut despre existenţa celor două acte administrative cu caracter individual;

- nu a dovedit obiectul celor patru memorii, pe care nu le-a depus la dosar, dar pe care susţine că le-a depus la MEN şi despre care afirmă că ar fi plângeri prealabile.

Or, dovada efectuării procedurii prealabile obligatorii revine în exclusivitate persoanei care se pretinde vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.