Administrative lawsuit perished for failure to resume proceedings after suspension, with judicial stamp tax payment deemed insufficient to interrupt the six-month deadline

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 491 din 01 iulie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată rămasă în dezbatere, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Orasul Brezoi şi Primarul Oraşului Brezoi, ambii cu sediul în judeţul Vâlcea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., la data de 24.08.2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2020, cauza a fost suspendată potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin referatul Serviciului arhivă şi registratură s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei, în vederea perimării şi a restituirii dosarului instanţei de la care provine, pentru conservare, întrucât dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fixându-se termen de judecată la 15.06.2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 647/R-CONT din 15 iunie 2021 Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 491 din 01 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, intimaţi fiind pârâţii U.A.T. Oraşul Brezoi şi Primarul Oraşului Brezoi.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că nu ar fi intervenit perimarea, solicitând constatarea întreruperii perimării ca urmare a achitării unei taxe de timbru în data de 25.05.2020.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimaţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi şi Primarul Oraşului Brezoa au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 491 din 01 iulie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată.

Soluţia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în pronunţarea soluţiei prin care a admis excepţia perimării a reţinut că prin încheierea din 17 noiembrie 2020 cauza a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia perimării, deoarece cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării şi nici nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancţiune procedurală cu aplicabilitate generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, şi anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie, urmărind soluţionarea cauzelor cu celeritate şi degrevarea rolului instanţelor de dosare inactive.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este o consecinţă a culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate.

Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentei în sensul că depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, obligaţie cu care fusese, în mod legal citată, în data de 4 septembrie 2020, este de natură a întrerupe cursul termenului de perimare.

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea măsurii suspendării (17 noiembrie 2020).

Termenul de perimare are ca moment de început data la care s-a dispus suspendarea judecăţii potrivit dispoziţiilor art. 411 C. proc. civ.

Reiese că perimarea este o sancţiune procedurală ce intervine în condiţiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecaţii, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părţii.

În cauză, până la data de 17 mai 2021, când s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.

Faţă de împrejurarea că suspendarea cauzei a fost dispusă potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care "judecătorul va suspenda cauza când amândouă părţile o cer", nu poate fi primită nici critica recurentei în sensul că,,... prin îndeplinirea actului de procedură reprezentat de achitare a taxei de timbru judiciar pentru repunerea pe rol a dosar civil nr. x/2021, eu am arătat interesul expres ca instanţa să se pronunţe asupra motivelor invocate în recursul...".

Or, din actele existente la dosarul cauzei rezultă cu puterea evidenţei că în cauză nu a fost formulată o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar taxa judiciară de timbru a fost achitată pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care dispun în sensul că: "(l)Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a norme/or de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. ", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 647/R-CONT din 15 iunie 2021 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.