CNA audiovisual sanction: non-applicability of O.G. 2/2001 cumulative fine rules to CNA detentions under special law principle

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.07.2018 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului solicitând instanţei:

- nulitatea deciziei nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului;

- exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 20.000 RON.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment/somaţie; reducerea sancţiunii contravenţionale proporţional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2498 din 5 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a anulat decizia nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunii reclamantei.

A susţinut recurentul că sancţiunea juridică a nulităţii nu este aplicabilă actului dedus judecăţii deoarece instanţa a fost învestită să se pronunţe cu privire la legalitatea sau nelegalitatea acestuia în raport cu dispoziţiile actului normativ în baza căruia a fost adoptat, putând dispune doar anularea lui, iar nu constatarea nulităţii acestuia.

Mai mult, a susţinut recurentul că dispoziţiile art. 94 din Legea audiovizualului prevăd că le sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001 numai contravenţiilor constatate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nu şi celor constatate de CNA.

Însă instanţa de fond, invocând în mod eronat prevederile art. 94 din Legea audiovizualului, pe care le citează în susţinerea aplicabilităţii O.G. nr. 2/2001, interpretând abuziv şi contrar realităţii această normă, invocă din oficiu nulitatea deciziei CNA nr. 337/2018 prin raportare la dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 2/2001, deşi în paragraful următor constată că prevederile art. 94 care sunt aplicabile contravenţiilor constatate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), însă, în speţă contravenţia a fost constată şi sancţionată de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Dacă legiuitorul ar fi vrut ca dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 să fie aplicabile şi actelor emise de CNA, atunci ar fi prevăzut expres acest fapt în cuprinsul art. 94 din Legea audiovizualului.

Pe de altă, parte, legiutorul a prevăzut însă, în mod distinct, la art. 93 alin. (1) şi (2) că snacţiunile se aplică prin acte emise de Consiliu şi că deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la comunicare.

Mai arată recurentul că raportarea instanţei de fond la prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001, ca motiv de nulitate pentru lipsa individualizării în concret a amenzii contravenţionale constituie o greşită aplicare a normelor de drept material aplicabile speţei.

În condiţiile în care amenda cu privire la care instanţa de fond consideră că este lovită de nulitate absolută în cuantum de 20.000 RON, maximul prevăzut de lege pentru încălcarea art. 40 din Codul audiovizualului, la art. 91 alin. (3) este de 100.000 RON, astfel că decizia CNA nu a fost "emisă cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, al aplicării sancţiunii contravenţionale în limitele prevăzute de lege", aşa cum consideră instanţa de fond.

În raport de natura interesului ocrotit prin dispoziţia înscrisă la art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă de a fi acoperită în nici un mod.

Or, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt determinate de reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă.

De asemenea, a mai susţinut recurentul că nicăieri în cuprinsul legii audiovizualului nu se impune, ca cerinţă de validitate a unei decizii de sancţionare, redarea analizei efectuate în aplicarea sancţiunii, cu referire la fiecare dintre aceste criterii de individualizare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile invocate prin recurs raportate la actele de la dosarul cauzei şi la hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe având în vedere următoarele:

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cererea reclamantei A. S.R.L., de a se dispune în principal, anularea Deciziei nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului prin care postul de televiziune A. S.R.L. a fost amendat cu suma de 20.000 RON, şi exonerarea sa de la plata amenzii. În subsidiar, a solicitat, în măsura în care se va aprecia că nu se impune anularea deciziei şi exonerarea sa de la plata amenzii, reindividualizarea cuantumului amenzii în sensul aplicării minimului legal acesteia, respectiv 5.000 de RON.

Instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 94 din Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 potrivit cărora contravenţiilor constatate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 întrucât actul atacat a fost emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului însă, pe de altă parte, a anulat Decizia CNA nr. 337/12.06.2018 prin raportare la prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (2) şi alin. (4), art. 91 alin. (1) şi alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 prin aceea că nu a fost stabilită câte o sancţiune distinctă pentru fiecare contravenţie constatată şi pârâtul nu a emis în prealabil o somaţie reclamantei.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţă nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: "(1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii."

Art. 94 din Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 prevede, însă, următoarele: " Contravenţiilor constatate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 32".

Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în cazul contravenţiilor constatate de Consiliul Naţional al Audiovizualului nu sunt incidente, în completare, normele O.G. nr. 2/2001, fiind aplicabilă, în mod exclusiv, norma specială.

În raport de aceste prevederile legale rezultă că întemeierea soluţiei de anulare a deciziei de sancţionare întocmite de Consiliul Naţional al Audiovizualului pe prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 este nelegală, instanţa de fond făcând o greşită aplicare a principiului de drept potrivit căruia legea specială primează în raport cu legea generală (specialia generalibus derogant).

Crearea unui cadru special de sancţionare şi stabilire a contravenţiilor în ceea ce priveşte audiovizualul a fost tocmai manifestarea de voinţă a legiuitorului în sensul încetării efectelor care rezultă din norma generală şi adoptarea unei norme speciale, respectiv a Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Aşadar, se constată că prima instanţă a încălcat normele de tehnică legislativă, prin reţinerea prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dată fiind norma de drept specială în materia de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor aplicate de către ANARC şi CNA, respectiv Cap. 7 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Pe de altă parte, prevederile art. 90 alin. (2) şi alin. (4), art. 91 alin. (1) şi alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 nu se referă la obligaţia organului constatator de a aplica o sancţiune distinctă pentru fiecare contravenţie constatată, trimiterea pe care instanţa de fond o face la aceste prevederi legale fiind neargumentată.

Totodată, câtă vreme instanţa de fond a reţinut nulitatea Deciziei nr. 337/12.06.2018 şi raportat la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 91 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002 în vigoare la data promovării acţiunii, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

Aşadar, faţă de reţinerile instanţei de fond în sensul că, ... din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă ca pârâtul CNA să fi emis în prealabil vreo somaţie părţii reclamante, un astfel de act nefiind nici depus la dosar şi nici menţionat în decizia în cauză sau în cadrul apărărilor Consiliului, după cum nu s-a dovedit de pârât nici vreo repetare a conduitei ilicite a A. S.R.L. de încălcare a aceloraşi dispoziţii din Codul adoptat prin Decizia CNA nr. 220/2011", se impune o cercetare a cererilor părţilor care să corespundă unei nevoi reale de a se respecta principiile care guvernează desfăşurarea procesului civil, (la dosar fond pârâtul face referire la faptul că, anterior adoptării deciziei contestate, reclamanta a fost sancţionată cu 6 amenzi şi o somaţiei publică …..).

În raport de soluţia pronunţată, instanţa de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât şi reiterate în prezentul recurs, la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii formulată de reclamantă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, raportat la soluţia ce a fost pronunţată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocă de aceeaşi parte şi reţinând că suspendarea este facultativă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, dispunându-se casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de rejudecare urmând a se pronunţa asupra tuturor cererilor şi apărărilor formulate (apărări ce nu au fost analizate de prima instanţă, datorită anulării actului în baza unui criteriu procedural).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare formulată de intimatul reclamant A. S.R.L..

Admite recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 2498 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.