Admissibility of presidential order for urgent cardiac treatment requiring judicial substitution of medical diagnosis

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Institutul Inimii De Urgenţă Pentru Boli Cardiovasculare Profesor dr. B., Institutul de Urgenţă Pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu-Mureş ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant a medicamentelor, pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 124/2022 din 5 mai 2022 Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale astfel cum a fost formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Profesor Dr. B. şi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, ca inadmisibilă.

Onorariul încuviinţat pentru apărătorul desemnat din oficiu, C., în cuantum de 940 RON se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cheltuielile ocazionate de ajutorul public judiciar, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, C., rămân în sarcina statului.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 124/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Susţine recurentul-reclamant că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce priveşte aparenţa dreptului, susţine recurentul că din actele medicale deţinute reiese că prezintă următoarele afecţiuni cardiovasculare grave: CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ, IM GR I. insuficienţă mitrală gradul I sau infarct miocardic (potrivit secţiunii Abrevieri şi Acronime din ghidurile naţionale şi europene de diagnostic şi tratament, IM este prescurtarea pentru infarct miocardic), aritmii ventriculare, bloc cardiac, tahicardie sinusală, depresie (cardiacă) majoră, etc.

Cardiomiopatia ischemică este cea mai întâlnită formă de cardiomiopatie dilatativă. Există doar două cauze principale ale cardiomiopatiei ischemice: INFARCTUL MIOCARDIC şi boala arterială coronariană.

În ianuarie 2020, personalul medical trebuia să recunoască faptul că a avut un eveniment cardiac major, că a suferit un infarct miocardic.

În sentinţa civilă nr. 124/2022 pronunţată în şedinţa publică din 05.05.2022 în dosarul nr. x/2022, instanţa de judecată nu menţionează în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătoreşti (în motivare) diagnosticul CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ şi precizează eronat că:

- în ceea ce priveşte aparenţa dreptului "din actele medicale depuse de acesta în susţinerea cererii reieşind lipsa patologiei invocată de reclamant":

- urgenţa "ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită doar în cazul în care din probaţiunea administrată ar fi reieşit că acesta suferă de o afecţiune cardiacă iar starea de sănătate i se agravează ca urmare a neadministrării tratamentului recomandat de medicii specialişti";

- "condiţia vremelniciei măsurilor solicitate nu este îndeplinită". Instanţa face referire doar la revascularizare, BIOVENTRIX, LVAD, pacemaker, defibrilator fără nicio trimitere la terapia medicamentoasă care poate opri progresia bolii cardiovasculare sau, cel puţin, poate încetini evoluţia.

Susţine recurentul că toate demersurile judiciare au fost respinse deoarece instanţele au judecat pe baza unor acte false; acestea au o valoare mai mare decât cuvântul unui justiţiabil care vă spune adevărul şi care se supune oricăror evaluări medicale pentru a confirma situaţia medicală.

Obiectivul ascunderii diagnosticului de boală cardiovasculară gravă a fost iniţial protejarea emoţională a pacientului de şocul unui prognostic negativ: zile de supravieţuire.

Însă din cauza sancţiunilor şi a ameninţărilor medicilor şefi, a celor din minister, în loc să fie încurajaţi să spună adevărul prin consultaţiile şi tratamentele din ambulatoriul de specialitate sau să fie promovaţi pentrucă au respectat Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, medicii responsabili au aşteptat, au pândit, au dorit un război fulger - blitzkrieg. 5%500 ml braun.

Astfel a început tot coşmarul de la un medic care a raportat neoficial şefilor ierarhici din unitatea sanitară, din minister, A DISEMINAT, făcând greşeala de a nu îi comunica diagnosticul şi prognosticul chiar DESTINATARULUI INFORMAŢIEI, pacientului, fără că celelalte persoane (societatea civilă) să cunoască un act medical strict secret, CONFIDENŢIAL.

În continuare, recurentul-reclamant reiterează susţinerile formulate în faţa instanţei de fond arătând că potrivit Legii nr. 46/2003: "Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic".

Instituţiile statului prin instituţiile/structurile medicale au obligaţia de a informa pacientul, personal şi exclusiv şi de a-i furniza toate informaţiile cu caracter medical, cu respectarea principiului transparenţei în dialogul medic-pacient.

În ceea ce priveşte urgenţa măsurilor ce trebuie luate în raport de diagnosticul pe care îl are, recurentul-reclamant susţine că a suferit un infarct miocardic acut, nediagnosticat şi netratat la timp.

Timpul este exact elementul care lipseşte reclamantului deoarece prezintă o patologie cardiovasculară progresivă gravă, astfel încât orice întârziere poate avea consecinţe deosebit de grave punând în pericol dreptul la viaţă al reclamantului.

Chiar dacă nu ar fi reuşit să reducă sau să limiteze aria de necrozare a ţesutului cardiac ar fi trebuit să îmi acorde un tratament pentru complicaţiile post infarct-miocardic: bolile care urmau să se instaleze: tulburări de conducere electrică a inimii, aritmii ventriculare, cardiomiopatie ischemică, insuficienţă mitrală, insuficienţă cardiacă, gradele insuficienţei cardiace, insuficienţă cardiacă severă terminală.

Faptul că medicii nu au recunoscut că în ianuarie 2020 a suferit un infarct miocardic, a reprezentat un mare dezavantaj.

Apreciază recurentul că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate, dispunerea unor măsuri provizorii în cazuri grabnice, urgenţa apreciată în mod concret, care persistă pe parcursul judecăţii (ocrotirea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere), caracterul vremelnic, dispunerea unor măsuri limitate în timp, care vor produce efecte până la soluţionarea pe fond a litigiului, dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj şi neprejudecarea fondului, un examen sumar al cauzei, aparenţa de drept este suficientă pentru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi vremelnică, stabilirea unor tratamente medicale necesare pentru bolile cardiovasculare.

Susţine recurentul că a solicitat instituirea unui tratament vremelnic, farmacoterapie: de pildă, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante; diuretice; vasodilatatoare, agenţi inotropi, digoxin, vasopresoare, profilaxia tromboembolismului etc

De asemenea, recurentul indică anumite dosare aflate pe rolul diferitelor instanţe judecătoreşti, prin care a solicitat protejarea dreptului său la viaţă prin obligarea pârâţilor la acordarea unui tratament adecvat afecţiunii cardio-vasculare pe care o are.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Institutul Inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "B.", a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru argumentele în continuare arătate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În fapt, din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea la protejarea dreptului la viaţă prin acordarea de urgenţă a unui tratament provizoriu, terapie farmacologică pentru afecţiunile cardiovasculare reţinute în înscrisurile medicale, până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei şi până la instituirea unui tratament permanent: revascularizare, BIOVENTRIX, LVAD dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, defibrilator cardiac intern şi obligarea pârâţilor la asigurarea medicamentelor, pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii.

În mod corect, instanţa de fond a dat relevanţă probatoriului administrat în cauză, reţinând că potrivit scrisorii medicale emisă medic D. reclamantul a fost internat în cadrul Institutului Inimii "B." Cluj Napoca, în data de 03.12.2020, având următorul diagnostic: Sindrom algic toracic şi de coloană toracică cu radicualgii; Sindrom anxios depresiv; Tahicardie sinusală . În scrisoarea medicală emisă la acea dată s-a menţionat faptul că reclamantul a avut 3 prezentări în serviciul institulului din anul 2020 pentru dureri toracice cu caracter constrictiv – când s-a exclus sindromul coronarian acut, că examenele de laborator şi cele paraclinice prezintă valori normale, concluzia ecografică fiind absenţa unor modificări patologice, VS cu funcţie sistolică şi diastolică normală, fără modificări patologice ecografice.

La data de 13.01.2021, fiind consulatat de medic E., s-a consemnat diagnosticul reclamantului pacient ca fiind Sdr algic toracic nespecific. Aritmie extrasistolică în observaţie. Sdr anxios depresiv. La ecografia efectuată s-au constatat valori normale, nefiind făcută vreo recomandare a tratament medical pentru reclamant .

Conform scrisorii medicale emisă de medic F., reclamantul a fost consultat în cadrul Institutului Inimii în data de 16.02.2021, cu diagonoticul IM GR I, examenele de laborator şi cele paraclinice prezintă valori normale . S-a consemnat faptul că nu s-a eliberat prescripţie medicală pentru dispozitive medicale în ambulatoriu deoarece nu era necesar şi nu s-a eliberat recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu deoarece nu era necesar.

Aceleaşi aspecte reies şi din scrisoarea medicală din data de 29.07.2021 – medic G., respectiv faptul că examenele de laborator şi paraclinice au reliefat valori normale, ECK nu a indicat modificări structurale.

Prima instanţă a mai reţinut şi cele precizate de pârâtul Institutului Inimii "B." Cluj Napoca, prin întâmpinarea formulată în cauză, conform cărora reclamantul a fost consultat în cadrul acestei instituţii de către mai mulţi medici, fiind primit de fiecare dată fără rezerve, ocazii cu care s-au efectuat toate investigaţiile clinice şi paraclinice necesare în vederea stabilirii diagnosticului, infirmându-se, de fiecare dată, ipoteza pacientului potrivit căreia ar suferi de afecţiuni cardiace majore care să determine un transplant cardiac. Acelaşi pârât a precizat că, ulterior efectuării investigaţiilor de către toţi medicii unităţilor sanitare la care acesta a fost luat în evidenţă din anul 2020 până în prezent, şi, în principal, de către personalul medical din cadrul Institutului inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "B." din Cluj-Napoca, s-a constatat că toţi au pus aceeaşi concluzie unitară, respectiv faptul că pacientul nu prezenta nicio afecţiune cardiacă gravă, ci doar anumite stări generate de panică, scop în care i s-a recomandat, de către medicii curanţi din diferitele instituţii, efectuarea unul consult de specialitate psihiatrică.

De asemenea, în considerentele Sentinţei 742/2021, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, sentinţă rămasă definitivă, s-a reţinut faptul că "Conform adresei trimisă la solicitarea instanţei în dosarul nr. x/2021 de pârâtul INSTITUTUL INIMII DE URGENŢĂ PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE "B." reclamantul a fost văzut o dată în urgenţă şi de 4 ori în ambulator, de trei medici ai Institutului, fără să i se identifice o cauză cardiacă a acuzelor, fără indicaţie de tratament cardiologic în momentul examinării şi cu recomandare repetată de consult psihiatric. Nu s-au făcut demersuri pentru includerea pacientului pe listele naţionale de aşteptare pentru transplant cardiac, pentru că nu este eligibil. Conform Ghidurilor de specialitate Române şi Europene pacientul nu are indicaţie clinică şi paraclinică, nu este eligibil pentru transplant cardiac. Din scrisoarea medicală eliberată de medic H. în data de 25.05.2021 şi depusă în probaţiune de reclamant se reţine că reclamantul nu necesită tratament cardiologic şi s-a recomandat consult psihiatrie. Valori normale au reieşit şi din buletinul ecocardiografic din data de 25.05.2021".

Reanalizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispoziţiile art. 997 din C. proc. civ., care prevăd condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, Înalta Curte reţine că reclamantul A. este pacient al Institutului Inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "B.", din anul 2020, care a fost consultat în repetate rânduri în cadrul Ambulatoriului de Specialitate ca urmare a numeroaselor solicitări ale acestuia, pe fondul unui presupus infarct miocardic acut pe care l-a invocat, acesta nefiind însă confirmat medical.

De asemenea, nici tratamentul pe care acesta l-a solicitat în regim de maximă urgenţă de fiecare dată, respectiv TRANSPLANT CARDIAC, nu şi-a găsit justificarea, lipsa unei afecţiuni acute fiind confirmată de către toţi medicii care i-au oferit consultaţii de specialitate în spitalul pârât şi nu numai.

Solicitările reclamantului privind efectuarea unui transplant cardiac, au făcut obiectul mai multor dosare în instanţă, în care au fost expuse motivele concrete privind refuzul colectivului medical al spitalului de a lua în considerare cererea sa imperativă, precum şi toate documentele justificative anexate ca suport al întâmpinărilor formulate în acele cauze (Dosar nr. x/2021 - Cerere de Ordonanţă Preşedinţială -Judecătoria Cluj-Napoca;Dosar nr. x/2021 -Apel-Tribunalul Cluj, Dosar nr. x/2022 - Cerere de Ordonanţă Preşedinţială - Curtea de Apel Cluj).

De asemenea, printr-o acţiune similară judecată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2022 şi soluţionată nefavorabil reclamantului prin sentinţa civilă nr. 410 din 19.07.2022, pacientul a acţionat în judecată instituţia pârâtă în vederea aprobării tratamentul cu "insulina sau similar" si/sau "dializa".

În acest context, Înalta Curte constată modul ambiguu în care reclamantul îşi susţine cererile privind acordarea tratamentelor medicale, aspect cu relevanţă pentru îndeplinirea condiţiei de aparenţă a dreptului şi a celei privind urgenţa dispunerii unei măsuri în acest sens.

De asemenea, critica recurentului cu privire la faptul că prima instanţă nu ar fi menţionat în cuprinsul motivării diagnosticul de CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ este nefondată, în condiţiile în care, prin cererea de ordonanţă preşedinţială formulată şi înregistrată la Curtea de Apel la data de 16.08.2022 acesta nu a cerut stabilirea unui diagnostic anume ci a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- "obligarea la protejarea dreptului la viaţă prin acordarea de urgenţă a unui tratament provizoriu, terapie farmacologică pentru afecţiunile cardiovasculare reţinute în înscrisurile medicale până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei şi până la instituirea unui tratament permanent: revascularizare, Bioventrix, LVAD, dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, deftbrilator cardiac intern."

- "obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant a medicamentelor, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii."

Înalta Curte mai reţine că solicitările reclamantului nu intră în sfera de competenţă a unei instanţe de judecată, comunicarea unui diagnostic medical sau a aplicării unui tratament medical adecvat, chiar şi ca măsură provizorie, în funcţie de simptomatologia prezentată şi de diagnosticele confirmate, fiind atributul exclusiv al medicilor specialişti.

Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat, în mod corect, în ceea ce priveşte aparenţa dreptului, instanţa constatând faptul că aceasta nu este în favoarea reclamantului, din actele medicale depuse de acesta la dosar reieşind lipsa patologiei invocate, nefiind confirmată ipoteza conform căreia reclamantul ar fi suferit un infarct miocardic (ca presupusă cauză principală a cardiomiopatiei ischemice).

Totodată, în mod corect, instanţa de fond a conchis că nici condiţia vremelniciei măsurilor solicitate de reclamant nu a fost îndeplinită, în contextul în care acordarea tratamentului sugerat de către reclamant, respectiv: revascularizare, Bioventrix, LVAO, dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, defibrilator cardiac intern, nu constituie măsuri limitate în timp, care să poată fi efectuate în mod provizoriu, până la soluţionarea cererii pe fond în Dosarul x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, ci au caracter definitiv, acest aspect fiind precizat de medicii specialişti care au depus puncte de vedere în această cauză.

De asemenea, nici în ceea ce priveşte urgenţa măsurii solicitate nu se poate achiesa la susţinerile reclamantului, această condiţie putând fi considerată îndeplinită doar în cazul în care, din documentele medicale ar rezulta că acesta suferă de o afecţiune cardiacă, iar starea de sănătate i s-ar putea agrava ca urmare a neadministrării tratamentului recomandat de medicii specialişti, toate diagnosticele prezumtive invocate de reclamant fiind însă infirmate de medici.

Referitor la cerinţa neprejudicierii fondului, judicios, prima instanţă a reţinut că nici această condiţie nu este îndeplinită, fiind necesar un probatoriu complex pentru analizarea solicitărilor reclamantului şi stabilirea veridicităţii acestora, bazată pe documente medicale concrete şi diagnostice reale, acţiune incompatibilă cu procedura ordonanţei preşedinţiale.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 124/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2022.