Judicial transfer request denied due to court understaffing and negative advisory opinions; challenge dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Curtea de Apel Suceava, anularea Hotărârii nr. 646 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 611 alin. (7) Legea 303/2004, după o prezentare a parcursului său profesional şi a situaţiei familiale, a arătat că nelegalitatea hotărârii atacate izvorăşte din modul incorect în care au fost valorificate, în cazul său, criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

A susţinut că intenţia legiuitorului a fost ca decidentul să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcţionări a sistemului cât şi sub aspectul interesului privat, al magistratului. Deşi, este adevărat că prevalează primul aspect, cu respectarea unui anumit echilibru, astfel cum rezultă din modul în care legiuitorul a înţeles să enumere aceste criterii, nelăsând nicăieri să se înţeleagă că acestea sunt doar exemplificative sau că ar acorda pârâtului o marjă atât de mare care să îi permită aprecierea ca fiind determinant un anume motiv, de la caz la caz. Nu se înţelege sau subînţelege niciunde această teorie în actul normativ menţionat, iar aplicarea acestei opinii creează arbitrariu, de natură a goli de conţinut caracteristica de transparenţă necesară în luarea oricărei decizii de către o instituţie.

Contestatoare a mai precizat că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, toate intenţiile sale de a-şi desfăşura activitatea în condiţii decente pentru sine şi familia sa au fost tranşate cu aceeaşi motivare de către intimat, respectiv situaţia grea a Judecătoriei Botoşani, iar atunci când s-a apreciat de cuviinţă acest aspect s-a coroborat cu avizul negativ emis de Curtea de Apel Suceava.

Cu privire la considerentul constând în situaţia grea a Judecătoriei Botoşani, a arătat că pe parcursul celor 5 ani instanţa a cunoscut îmbunătăţiri sub aspectul dosarelor intrate pe rol, trendul fiind unul descendent fără excepţie, îmbunătăţire ce este vizibilă şi în media numărului de dosare anual pe judecător şi pe schemă, număr care se situa mult peste media naţională şi care a scăzut în fiecare an ajungând la mult sub medie.

Totodată, a menţionat faptul că Judecătoria Botoşani începând cu martie 2022 şi până în prezent a primit 5 judecători definitivi noi, 4 sosiţi în urma examenelor de capacitate şi unul în urma concursului de admitere directă în magistratură.

Mai mult, a considerat că ar trebui coroborat aspectul privind numărul locurilor libere cu cel al încărcăturii pe judecător şi pe schemă, încărcătură care este mult sub media naţională în contextul în care 8 locuri erau vacante. Or, în urma unei astfel de analize reiese, în mod clar, că activitatea Judecătoriei Botoşani se poate desfăşura în condiţii bune faţă de contextul general, chiar în lipsa unui judecător care oricum se afla în concediu de creştere copil. Totodată, cele de mai sus sunt consecinţa măririi schemei instanţei în anul 2016 cu 5 locuri.

În schimb, a susţinut că situaţia în cazul Judecătoriei Iaşi nu la fel este, instanţă care, deşi are schema ocupată într-un procent mai ridicat, are o încărcătură mai mare decât media naţională.

Mai arătă că, în cazul existenţei mai multor candidaţi pentru acelaşi loc intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează în mod concomitent cererile de transfer şi astfel se produc inechităţi. Aşadar, deşi în cazul său se arată situaţia grea a Judecătoriei Botoşani, totuşi a fost admis transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Paşcani, instanţă la care s-a înregistrat în fiecare an o încărcătură mai mare decât la Judecătoria Iaşi.

Raportat la criteriul privind avizele instanţelor implicate a subliniat faptul că practica intimatului este aceea de a valida intru totul aceste avize prin transferarea judecătorului care are aceste avize pozitive, chiar dacă are un număr mai mic de criterii îndeplinite faţă de alt contracandidat, dar cu avize negative de transfer.

A apreciat ca fiind abuzivă o asemenea practică, deoarece pe parcursul celor 5 ani a primit doar avize negative atât de la Judecătoria Botoşani cât şi de la Curtea de Apel Suceava, fără a conta în vreun fel avizele pozitive primite de la celelalte instanţe implicate. De asemenea, este periculoasă această practică care lasă o cerere de transfer la voia relaţiilor interpersonale desfăşurate la nivelul unei curţi de apel, relaţii care pot plasa unele persoane în poziţii favorabile, în detrimentul altora. Mai mult decât atât, este aproape firesc să nu existe aviz pozitiv pentru un magistrat care doreşte să activeze pe raza altei curţi de apel.

A apreciat necesar să se depună de către Curtea de Apel Suceava relaţii scrise referitoare la volumul de activitate al Judecătoriei Botoşani pe parcursul anilor 2016-2022, la situaţia numărului de judecători, data emiterii ultimului aviz pozitiv pentru transferul unui judecător de la Judecătoria Botoşani cu precizarea dacă a fost vorba despre un transfer pe linie orizontală, sau verticală, pe raza Curţii de Apel Suceava. În aceste condiţii, în procedura de faţă, are calitate procesuală şi Curtea de Apel Suceava.

În plus, a precizat că intenţionează să îşi desăvârşească situaţia profesională prin înscrierea la un program postuniversitar în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, însă în contextul actual acest lucru este absolut imposibil.

Tootdată, distanţa între Iaşi şi Botoşani este de 125 de km pe un sens, naveta zilnică însemnând aproximativ 250 de km parcurşi în mai mult de 5 ore, deoarece drumul are o singură bandă pe sens şi nu este în cea mai bună stare. În aceste condiţii, devine mai mult decât împovărătoare efectuarea navetei zilnice, aspect care se poate reflecta în calitatea activităţii de judecător şi cu siguranţă afectează viaţa de familie în mod grav. A mai invocat, printre altele, faptul că are doi copii de vârstă mică, că soţul îşi desfăşoară activitatea pe raza municipiului Iaşi şi depunerea unor eforturi financiare pentru crearea unui cămin în această localitate, contractând chiar şi un credit în acest scop.

A subliniat că solicită transferul la o instanţă mai mare, cu cerinţe mari relativ la încărcătura şi complexitatea cauzelor judecate şi cu fluctuaţii mari în rândul personalului, deoarece sunt foarte multe concedii de maternitate şi concedii de creştere şi îngrijire copil, existând situaţii dese când trebuie asigurată permanenţa pentru 4-6 completuri de judecată.

Faţă de aceste împrejurări a apreciat că se impune reanalizarea cererii sale de transfer şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de Ia Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Apel Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că la soluţionarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al celor temporal vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Iaşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

2.1. Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Curtea de Apel Suceava, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în consecinţă, va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu această intimată.

Potrivit art. 36 teza I din C. proc. civ.: "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii."

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se afirmă că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Având în vedere dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, în contenciosul administrativ, în cazul contestării unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparţine persoanei ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin emiterea actului, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care a emis actul administrativ atacat.

Susţinerile contestatoarei în sensul că acţiunea este una în constituire de drepturi având efect direct asupra Curţii de Apel Suceava, că la baza excesului de putere al Consilului Superior al Magistraturii stă şi punctul de vedere al Curţii de Apel Suceava care n-a mai avizat pozitiv un transfer orizontal, pe raza altei curţi de apel din anul 2016, ori raţiuni ce ţin de dreptul acestei intimate de a se apăra în contradictoriu sau de opozabilitate, nu sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a Curţii de Apel Suceava, care nu este emitentul actului supus controlului judecătoresc.

În speţă, având în vedere că s-a contestat un act emis de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, respectiv Hotărârea nr. 646/01.03.2022, Curtea de Apel Suceava nu poate fi subiect pasiv al raportului dedus judecăţii ori persoana faţă de care se poate realiza interesul de care se prevalează contestatoarea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fiind întemeiată.

2.2. Argumente de fapt şi de drept relevante pe fondul contestaţiei formulate

Examinând Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, formulată de doamna judecător A..

Raportat la conţinutul actului administrativ atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 611 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curţii Constituţionale.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 611: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 612 din acelaşi act normativ: "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 646/01.03.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 611, precum şi ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Botoşani, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 28 de posturi, fiind vacante 7 posturi, din care unul era indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură aflat în derulare. La această instanţă existau 3 posturi de judecător temporar vacante pentru care se aprobase ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şî completările ulterioare, acestea fiind ocupate.

În anul 2021, la Judecătoria Botoşani, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834 cauze, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media naţională de 855.

S-a mai reţinut că, potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Iaşi, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 58 de posturi, fiind astfel vacante 3 posturi din care: 2 începând cu data de 24.02.2022, iar unul începând cu data de 15.03.2022. La această instanţă, 4 posturi temporar vacante pentru care fusese aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 erau vacante, alte 2 asemenea posturi erau ocupate, iar un judecător era detaşat la altă instanţă.

La Judecătoria laşi, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media naţională de 855.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a observat situaţia dificilă cu care se confruntă Judecătoria Botoşani la care, potrivit adresei comunicate de conducerea acesteia, funcţionau efectiv un număr de doar 19 judecători definitivi din schema de 35 de posturi, în condiţiile unui număr mare de posturi vacante şi temporar vacante şi ale faptului că instanţa are un penitenciar în circumscripţie şi se confruntă constant cu fluctuaţia personalului.

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Iaşi au transmis avize negative privind cererea de transfer, iar Curtea de Apel Iaşi a comunicat aviz favorabil cererii.

În concluzie, contrar susţinerilor contestatoarei, la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al celor temporar vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoşani şi Judecătoria laşi.

În speţă, cu referire la criteriului numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul, având în vedere situaţia dificilă cu care se confrunta Judecătoria Botoşani la care, la acel moment, erau 7 posturi vacante din cele 35 de posturi de judecători prevăzute în schemă, spre deosebire la Judecătoria Iaşi unde erau numai 3 posturi vacante, acestea fiind vacantate de o perioadă scurtă de timp, anume începând cu data de 24.02.2022, respectiv 15.03.2022.

Mai mult, avizul consulativ emis de Judecătoria Botoşani a relevat că la secţia Civilă a acestei instanţe (în cadrul căreia activa contestatoarea) din cele 28 de posturi prevăzute pe schemă, doar 17 erau ocupate de judecători definitivi, dar, în realitate, secţia Civilă funcţiona efectiv cu un număr de 15 judecători definitivi, întrucât un judecător era delegat la Penitenciarul Botoşani, iar un judecător se afla în concediu de creştere copil.

În aceste condiţii, având în vedere motivele mai sus invocate, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Totodată, contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reţinut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare şi cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante şi temporar vacante al instanţelor de la care şi la care s-a solicitat transferul, precum şi cu posibilităţile reale a ocupare a acestora.

Nu pot fi reţinute nici criticile privind pretinsa omisiune a intimatului de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele persoanle invocate în susţinerea cererii, din moment ce, din considerentele hotărârii contestate reiese că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale.

În ceea ce priveşte motivele personale invocate de petentă în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, Înalta Curte reţine că acestea au fost analizate în mod efectiv şi coroborate cu alte date obiective precum situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, astfel că, în mod corect s-a apreciat de către intimat că aceste motive nu reprezentau situaţii excepţionale de natura a răsturna raportul de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat al solicitantei.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantei.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reţine un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Contestatoarea a mai criticat faptul că în cazul existenţei mai multor candidaţi pentru acelaşi loc intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează în mod concomitent cererile de transfer şi astfel se produc inechităţi. Aşadar, deşi în cazul său se arată situaţia grea a Judecătoriei Botoşani, totuşi a fost admis transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Paşcani, instanţă la care s-a înregistrat în fiecare an o încărcătură mai mare decât la Judecătoria Iaşi.

Înalta Curte nu poate reţine aceste criticii, care privesc modului discreţionar de analizare a cererilor de transfer, întrucât la admiterea cererii de transfer a domnului judecător B. de la Judecătoria Paşcani (care de asemenea se confrunta cu o situaţie dificilă din punct de vedere al gradului de ocupare a schemei de persona) la Judecătoria laşi, intimatul a arătat că postul care s-ar fi vacantat ca efect al transferului domnului judecător a fost ocupat în aceeaşi sesiune de transferuri prin admiterea cererii doamnei judecător C. de transfer de la Judecătoria Oneşti la Judecătoria Paşcani prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 659/01.03.2022, aflată la dosar.

Aşadar, nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei susţinerile referitoare la comportamentul intimatului, care a soluţionat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeaşi sesiune, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 646 din 01 martie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Curtea de Apel Suceava şi, în consecinţă, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu această intimată.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 646 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.