Scope of Financial Supervisor's Authority to Sanction Directors for Blocking Shareholder Agenda Items under Capital Markets Law

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziilor nr. 869/15.07.2020 şi nr. 1196/06.10.2020, ambele emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 1029 din 29 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a anulat Deciziile nr. 869/15.07.2020 şi nr. 1196/06.10.2020 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a obligat pârâta la 5854 RON către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 1029 din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii acţiunii intimatului ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, recurenta pârâtă a arătat în esenţă următoarele:

Un prim motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează fapta descrisă şi reţinută în sarcina intimatului prin actul administrativ atacat.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că intimatul a fost sancţionat pentru "abţinerea de la vot cu ocazia introducerii pe ordinea de zi a şedinţei CA a unor puncte solicitate de acţionari" şi nu pentru fapta de nerespectare a interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017.

Fapta reţinută în sarcina intimatului şi anume, nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 - constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din acelaşi act normativ special cu amendă de la 10.000 RON până la cea mai mare valoare dintre 9.000.000 RON sau de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care aceste valori pot fi stabilite, în cazul persoanelor fizice.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează faptul că, instanţa a aplicat un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii.

La fila x din sentinţa recurată - paragraful 3, instanţa de fond a reţinut faptul că, "abţinerea de la vot cu ocazia discutării introducerii pe ordinea de zi a şedinţei CA a unor puncte solicitate de acţionari nu poate fi apreciată ca fiind contravenţia prevăzută de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, mai ales în condiţiile în care, potrivit art. 17 alin. (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, actualizat, este reglementată adoptarea unei politici formalizate privind evitarea sau minimizarea conflictelor de interese".

Or, în speţă, administratorii SIF Oltenia S.A., printre care şi intimatul, şi-au protejat interesele proprii prin refuzul de a convoca AGOA în cadrul căreia ar fi urmat să se discute si să se adopte o decizie a acţionarilor cu privire la revocarea/menţinerea propriilor mandate de membri ai CA.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este cel legat de aprecierea instanţei de fond -fila x din sentinţă -paragraful 4, potrivit căreia:

"chiar dacă s-ar aprecia un eventual caracter abuziv al acestei abţineri de la vot, fapta nu a fost realizată în modalitatea prevăzută de textul de lege, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora."

Instanţa de fond a reţinut că fapta de abţinere de la vot, nu a fost realizată în modalitatea prevăzută de lege, adică recurgând la fapte neloiale sau frauduloase, fără a proceda la o analiză pe textul de lege coroborată cu atribuţiile ce-i reveneau intimatului în calitatea deţinută şi nici cu privire la atitudinea acestuia de a nu da curs solicitărilor A.S.F. de a adopta măsuri în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în speţă.

Faptul că acţionarii care se consideră vătămaţi prin refuzul societăţii de a da curs cererii de suplimentare a ordinii de zi a AGA au posibilitatea de a solicita instanţei aprobarea convocării unei adunări generale cu ordinea de zi propusă de aceştia sau pot solicita anularea hotărârilor adoptate, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, nu îi exonerează pe administratori de răspunderea contravenţională pentru propria faptă.

Administratorii trebuie să îşi asume consecinţele ce decurg, această conduită constituind elementul material al laturii obiective a contravenţiei prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 raportat la interdicţia stabilită de art. 46 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Atât Legea nr. 31/1990, cât şi Legea nr. 24/2017 statuează dreptul incontestabil al acţionarilor care au deţinerea calificată prevăzută de lege, de a cere convocarea AGA.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează competenţa pârâtei A.S.F. de a-l sancţiona contravenţional pe intimat.

Instanţa de fond a interpretat greşit textele legale incidente privind competenţa recurentei pârâte A.S.F. de a-1 sancţiona contravenţional pe intimat şi a procedat la o aplicare greşită a legii.

Consideră că, ASF nu poate avea un rol pasiv, de simplu observator, fiind învestită prin legislaţia privind piaţa de capital cu o serie de prerogative şi competenţe în vederea exercitării atribuţiilor sale de supraveghere şi realizării obiectivului fundamental de protejare a intereselor legitime ale investitorilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (9) lit. a) din Legea nr. 24/2017, A.S.F. deţine competenţa de a verifica modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale ale administratorilor sau, după caz, ale membrilor consiliului de administraţie, directorilor, directorilor generali, directorilor executivi, membrilor consiliului de supraveghere sau membrilor directoratului ori reprezentantului legal.

Or, această verificare a modului de îndeplinire a atribuţiilor menţionate în cuprinsul normei nu se poate realiza în lipsa unei analize factuale asupra tuturor aspectelor relevante în raport de prevederile legale incidente.

De asemenea, în speţă, nu poate fi reţinută nici concluzia potrivit căreia pârâta A.S.F. ar fi trebuit să se adreseze instanţelor de judecată, instanţa de fond interpretând greşit dispoziţiile legale incidente.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează obligativitatea membrilor CA de a introduce pe ordinea de zi punctele solicitate de acţionari.

Şi în acest context, instanţa de fond interpretează şi aplică greşit dispoziţiile legale incidente.

În mod eronat a apreciat instanţa de fond că în cazul în speţă, nu era necesară introducerea pe ordinea de zi a unor puncte solicitate de acţionarii în drept.

Actul administrativ de sancţionare a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor art. 14 din OU.G nr. 93/2012 cu privire la cerinţele minime de cvorum şi majoritate", motiv pentru care hotărârea instanţei de fond sub acest aspect este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a acestei dispoziţii legale.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea şi aplicarea greşită a instanţei de fond a dispoziţiilor art. 131 referitoare la aplicarea criteriilor de individualizare a sancţiunii, coroborate cu art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 referitoare la conţinutul minim al unei decizii emise de A.S.F.

La momentul individualizării sancţiunii aplicate, A.S.F. a ţinut cont prevederile art. 131 din Legea 24/2017, dispoziţii legale care privesc criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate.

Contrar reţinerilor instanţei de fond din ultimul paragraf de pe pagina 19, recurenta a respectat întru-totul cerinţele privind conţinutului minim al deciziei contestate, cerinţe reglementate expres în cuprinsul art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017, astfel:

"Decizia de sancţionare prevăzută la alin. (2) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârşirii faptei, descrierea faptei contravenţionale şi a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii, indicarea temeiului legat potrivit căruia se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, sancţiunea principală şi eventualele sancţiuni complementare şi măsuri administrative aplicate, termenul şi modalitatea de plată a amenzii şi termenul de exercitare a căii de atac".

Contrar reţinerilor instanţei de fond, reiese că, intimata a respectat cerinţele privind conţinutului minim al deciziei contestate, cerinţe reglementate expres în cuprinsul art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017. A.S.F. a respectat obligaţia de a indica neechivoc elementele de drept şi de fapt care au stat la baza soluţiei adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar şi în funcţie de care să-şi poată formula eventualele apărări pe de o parte, precum şi pentru ca instanţa de judecată să poată exercita un control efectiv a legalităţii actului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, ale O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.S.F., cu modificările şi completările ulterioare; ale Legii nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, ale C. proc. civ. ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe celelalte dispoziţii incidente cauzei.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond. În esenţă, a apreciat că instanţa de fond, analizând cauza sub toate aspectele invocate, în raport de probatoriul administrat, i-a admis în mod corect şi legal acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative contestate.

Prin întâmpinare, intimatul a arătat în esenţă următoarele:

Primul motivul de recurs invocat de către recurentă conform căruia instanţa a reţinut în mod greşit făptul că intimatul a fost sancţionat pentru "abţinerea de la vot cu ocazia introducerii pe ordinea de zi a şedinţei CA a unor puncte solicitate de acţionari" şi nu pentru nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 se impune a fi respins.

În primul rând, apreciază că motivul de recurs invocat de către recurenta A.S.F. nu se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi se impune a fi anulat în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În al doilea rând, motivul invocat de către A.S.F. este neîntemeiat şi se impune a fi respins de către instanţa de recurs.

Este de observat că A.S.F. nu este consecventă în susţinerile pe care le face, pe de o parte susţinând că intimatul nu a fost sancţionat pentru că, s-a abţinut de la vot, ci, pentru nerespectarea conduitei prevăzute de art. 46 alin. (4) pe de altă parte susţine că prin această conduită (s-a abţinut de la vot), intimatul a încălcat dispoziţiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017.

Recurenta nu arată în ce a constat folosirea abuzivă a calităţii de administrator şi care a fost fapta neloială sau frauduloasă săvârşită, cum au fost lezate drepturile acţionarilor şi care a fost prejudiciul suferit de către aceştia.

Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 este aplicabil în cauza dedusă judecăţii.

Instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că nu este incidenţă fapta prevăzută la art. 46 alin. (4) din L 24/2017. Abţinerea de la vot nu contituie o faptă neloială sau frauduloasă.

Interpretarea data de către instanţa de fond textelor legale incidente în speţă este legală si temeinică. A.S.F. nu are atributul de a aplica sancţiunea contravenţională în condiţiile în care nu se dă curs solicitării de completare a ordinii de zi.

Contrar celor susţinute de către A.S.F. prin cererea de recurs, instanţa de fond în mod legal şi temeinic a apreciat că "pârâta nu are atributul de a sancţiona contravenţional reclamantul pentru fapta reţinută, ci ar fi trebuit să se adreseze instanţelor de judecată competente."

În drept, întâmpinarea a fost întemiată pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi următoarele.

La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, ambele părţi au depus practică judiciară şi extrase de pe portalul instanţelor cu privire la soluţiile pronunţate în speţe similare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la criticile recurentei subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la fapta descrisă şi reţinută în sarcina intimatului prin actul administrativ atacat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că intimatul a fost sancţionat pentru "abţinerea de la vot cu ocazia introducerii pe ordinea de zi a şedinţei CA a unor puncte solicitate de acţionari" şi nu pentru fapta de nerespectare a interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017.

Astfel, pornind de la o încadrare greşită a faptei, instanţa de fond a apreciat nelegal că, pentru fapta reţinută în sarcina intimatului reclamant nu există o contravenţie corespondentă.

Or, din lecturarea actului administrativ individual atacat reiese că, recurenta pârâta a reţinut următoarele:

"/.../se constată folosirea în mod abuziv a calităţii de administrator de către dl. A. prin recurgerea la fapte neloiale constând în neîndeplinirea nejustificată a atribuţiilor legale ce-i revin în virtutea funcţiei deţinute, care au avut ca efect lezarea dreptului acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege de a solicita şi obţine completarea AGOA cu rezoluţiile propuse de aceştia.

Nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din acelaşi act normativ cu amendă de la 10.000 RON până la cea mai mare valoare dintre 9.000.000 RON sau de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care aceste valori pot fi stabilite, în cazul persoanelor fizice".

Prin urmare, intimatul a fost sancţionat pentru nerespectarea conduitei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 în raport cu acţionarii în drept să solicite şi să obţină completarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28/29.04.2020, faptă prevăzută ca şi contravenţie şi sancţionată de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, şi nu pentru modul în care şi-a exprimat opţiunea decizională în şedinţele consiliului de administraţie.

Aşadar, fapta reţinută în sarcina intimatului şi anume, nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 - constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din acelaşi act normativ special cu amendă de la 10.000 RON până la cea mai mare valoare dintre 9.000.000 RON sau de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care aceste valori pot fi stabilite, în cazul persoanelor fizice.

Acest aspect a fost reţinut în actul administrativ de sancţionare a cărui anulare s-a solicitat la fondul cauzei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, nu pot fi reţinute aprecierile greşite ale instanţei de fond potrivit cărora, pentru fapta reţinută în sarcina intimatului nu există o contravenţie corespondentă.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează faptul că, instanţa a aplicat un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii.

La fila x din sentinţa recurată - paragraful 3, instanţa de fond a reţinut faptul că, "abţinerea de la vot cu ocazia discutării introducerii pe ordinea de zi a şedinţei CA a unor puncte solicitate de acţionari nu poate fi apreciată ca fiind contravenţia prevăzută de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, mai ales în condiţiile în care, potrivit art. 17 alin. (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, actualizat, este reglementată adoptarea unei politici formalizate privind evitarea sau minimizarea conflictelor de interese".

Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, potrivit titlului său, reglementează evaluarea şi aprobarea membrilor structurii de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie în cadrul entităţilor reglementate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Regulamentului A.S.F. nr. 1/2019 nu sunt incidente în speţă întrucât, în cazul de faţă nu ne aflăm în situaţia înlocuirii tuturor membrilor organului de conducere al societăţii.

Momentul nominalizării candidaţilor pentru funcţia de administrator este diferit de cel al aprobării acestora în AGA, astfel cum este diferit în timp şi momentul evaluării acestora în conformitate cu prevederile Regulamentului A.S.F. nr. 1/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, entitatea reglementată (SIF OLTENIA) are obligaţia să asigure continuitatea adoptării deciziilor şi să prevină, dacă este posibil, înlocuirea simultană a membrilor, dar fără ca prin aceasta să aducă atingere drepturilor acţionarilor de a numi şi înlocui simultan toţi membrii structurii de conducere.

Totodată, potrivit art. 22 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 efectuarea demersurilor necesare şi transmiterea către A.S.F. a documentaţiei aferente aprobării se realizează într-o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile înainte de data de expirare a mandatului, deci în cazul în speţă se prezumă că entitatea cunoaşte data expirării mandatelor membrilor organului de conducere (ajungerea la termen) şi poate dispune din timp toate măsurile care se impun astfel încât să se asigure continuitatea adoptării deciziilor. Pentru cazurile de absenţe neprevăzute sau neaşteptate ale membrilor structurii de conducere, în scopul asigurării succesiunii şi continuităţii exercitării atribuţiilor, entitatea are obligaţia să stabilească planuri, politici şi procese necesare pentru a face faţă unor astfel de situaţii, incluzând măsuri provizorii adecvate.

Or, în speţă, administratorii SIF Oltenia S.A., printre care şi intimatul, şi-au protejat interesele proprii prin refuzul de a convoca AGOA în cadrul căreia ar fi urmat să se discute si să se adopte o decizie a acţionarilor cu privire la revocarea/menţinerea propriilor mandate de membri ai CA.

În ceea ce priveşte pretinsul conflict de interese în care s-ar fi aflat intimatul şi alţi trei membri ai CA., se reţine că, acesta trebuia să fie soluţionat luându-se în considerare a priori interesul licit al acţionarilor care au formulat cererea de completare a ordinii de zi a AGOA, în sensul aprobării acesteia.

Un alt motiv subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este cel legat de aprecierea instanţei de fond -fila x din sentinţă -paragraful 4, potrivit căreia:

Aşa cum s-a reţinut anterior, intimatul a fost sancţionat pentru nerespectarea conduitei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 în raport cu acţionarii în drept să solicite şi să obţină completarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28/29.04.2020, faptă prevăzută ca şi contravenţie şi sancţionată de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, şi nu pentru modul în care şi-a exprimat opţiunea decizională în şedinţele consiliului de administraţie.

În ceea ce priveşte aşa zisa faptă reţinută în sarcina intimatului, cea a abţinerii de la vot, instanţa de control judiciar constată că, instanţa de fond deşi a procedat la o încadrarea greşită a faptei pentru care intimatul a fost sancţionat, a reţinut că, abţinerea de la vot nu a fost realizată în modalitatea prevăzută de textul de lege.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, fapta de abţinere de la vot, nu a fost realizată în modalitatea prevăzută de lege, adică recurgând la fapte neloiale sau frauduloase, fără a proceda la o analiză pe textul de lege coroborată cu atribuţiile ce-i reveneau intimatului în calitatea deţinută şi nici cu privire la atitudinea acestuia de a nu da curs solicitărilor A.S.F. de a adopta măsuri în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în speţă.

Faptul că acţionarii care se consideră vătămaţi prin refuzul societăţii de a da curs cererii de suplimentare a ordinii de zi a AGA au posibilitatea de a solicita instanţei aprobarea convocării unei adunări generale cu ordinea de zi propusă de aceştia sau pot solicita anularea hotărârilor adoptate, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, nu îi exonerează pe administratori de răspunderea contravenţională pentru propria faptă.

Administratorii trebuie să îşi asume consecinţele ce decurg, această conduită constituind elementul material al laturii obiective a contravenţiei prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 raportat la interdicţia stabilită de art. 46 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Abţinerea de la vot în cadrul şedinţelor CA poate fi justificată numai în cazurile expres prevăzute de lege si nu poate fi invocată în susţinerea unei hotărâri a Consiliului de Administraţie care încalcă prevederile legale si statutare ale SIF Oltenia S.A..

Contrar apărărilor intimatului reclamant, nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria culpă şi nici nu se poate apăra valorificând un asemenea temei, astfel că, nu poate fi acceptată ca justificare o împrejurare care este efectul nemijlocit al încălcării de către administratorii societăţii a prevederilor legale şi ale celor statutare specifice SIF Oltenia S.A., care s-au abţinut de la adoptarea unei decizii cu privire la publicarea ordinii de zi revizuite, conduită ce a avut consecinţele unui vot exprimat împotrivă şi a condus la nesocotirea dreptului acţionarilor cu o deţinere de cel puţin 5% din capitalul social al societăţii de a solicita şi obţine completarea ordinii de zi a respectivei AGOA.

Astfel, în speţă, membrii CA aveau obligaţia de a adopta o decizie conformă cu prevederile legale care conferă acţionarilor cu deţinere calificată dreptul de a solicita completarea ordinii de zi a AGOA şi cu atribuţiile legale şi statutare ce le revin, neputând invoca drept motiv al abţinerii de la vot solicitarea unor acţionari de a se abţine de la orice deliberare în ceea ce-i priveşte.

Din documentele şi informaţiile furnizate de societate, la solicitarea recurentei A.S.F. nr. VPI/3494/15.04.2020, reiese faptul că intimatul A., doamnele B. şi C. şi domnul D. s-au abţinut de la vot în ceea ce priveşte punctele 5 şi 6 ale ordinii de zi a şedinţei CA din data de 13.04.2020, respectiv aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28.04.2020 cu punctele solicitate de către acţionarii Fondul Deschis de E., Fondul Deschis de F., Fondul de Investiţii Alternativ Certinvest Acţiuni, respectiv de către acţionarii G. S.A. cu H. S.A. .

În ceea ce priveşte şedinţa Consiliului de Administraţie al SIF OLTENIA S.A., desfăşurată în data de 14.04.2020, care a avut pe ordinea de zi la punctele 2 şi 3 aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28.04.2020, cu punctele solicitate de către acţionarii Fondul Deschis de E., Fondul Deschis de F., Fondul de Investiţii Alternativ Certinvest Acţiuni, respectiv G. S.A. şi H. S.A., votul exprimat de către dl. A. dna. C. şi dl D. a fost de abţinere, iar votul exprimat de către dna. B. a fost împotriva completării ordinii de zi.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 indice 1 alin. (1) si (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie au obligaţia de a-si exercita mandatul cu prudenţa şi diligenta unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societăţii.

Conform prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 "Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari sau a calităţii de administrator ori de angajat al emitentului, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare si a altor instrumente financiare deţinute, precum si prejudicierea deţinătorilor acestora".

Aşa fiind, reiese că, nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, faptă reţinută în sarcina intimatului, constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3.

Întrucât, în speţă, contravenţia presupune alternativ o faptă frauduloasă sau una neloială, inclusiv o faptă contrară obligaţiilor ce îi revin intimatului, potrivit legii sau actelor constitutive ale societăţii, în calitatea pe care o deţine în cadrul societăţii, instanţa de fond în mod greşit a concluzionat că intimatul nu a lezat dreptului acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege de a solicita şi obţine completarea AGOA cu rezoluţiile propuse de aceştia.

Totodată, membrii consiliului de administraţie nu au dreptul să respingă sau să se abţină de la vot, astfel încât să nu poată fi adoptată decizia de completare a ordinii de zi a unei AGA.

Consiliul de administraţie are dreptul să-şi prezinte opinia cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi, dar acţionarii întruniţi în cadrul AGA sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele rezoluţii.

Referitor la motivul subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează competenţa pârâtei A.S.F. de a-l sancţiona contravenţional pe intimat, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a interpretat greşit textele legale incidente privind competenţa recurentei pârâte A.S.F. de a-1 sancţiona contravenţional pe intimat şi a procedat la o aplicare greşită a legii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, temei legal care a stat la baza emiterii deciziei contestate, A.S.F. exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra:

"a) intermediarilor de operaţiuni cu instrumente financiare; societăţilor de servicii de investiţii financiare; organismelor de plasament colectiv; societăţilor de administrare a investiţiilor; consultanţilor de investiţii financiare; pieţelor de instrumente financiare; operatorilor de piaţă şi de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărţilor centrale; operaţiunilor de piaţă; emitenţilor de valori mobiliare; Fondului de compensare a investitorilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare/.../;

d) tuturor entităţilor, instituţiilor, operatorilor de piaţă şi emitenţilor de valori mobiliare, precum şi operaţiunilor şi instrumentelor financiare reglementate de legislaţia secundară emisă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul şi pentru implementarea legislaţiei primare aferente pieţei financiare".

Potrivit art. 3 al aceluiaşi act normativ, supravegherea exercitată de A.S.F., prevăzută la art. 2 alin. (1), se realizează prin:

"a) acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condiţiile legii, de autorizaţii, aprobări, avize, atestate, derogări;

b) emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) realizarea controlului asupra entităţilor şi operaţiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe baza raportărilor primite şi prin verificări la faţa locului;

d) dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni".

Conform art. 2 alin. (9) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă:

"(9) în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, A.S.F. are următoarele atribuţii şi competenţe:

a) să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale ale administratorilor sau, după caz, ale membrilor consiliului de administraţie, directorilor, directorilor generali, directorilor executivi, membrilor consiliului de supraveghere sau membrilor directoratului ori reprezentantului legal, precum şi ale altor persoane în legătură cu operaţiuni ale emitenţilor reglementate de prezenta lege;

b) să solicite consiliului de administraţie al emitenţilor întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi;/.../

f) să dispună măsurile necesare astfel încât persoanele ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile prezentei legi, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital".

Aşadar, în vederea exercitării de către A.S.F. a activităţii de supraveghere în realizarea obiectivelor fundamentale şi, implicit, a respectării dispoziţiilor legale de către entităţile pieţei, în baza prerogativelor conferite prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, art. 1 - 3, art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi în considerarea art. 2 alin. (9) lit. a), b) şi f) şi art. 126 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 24/2017, A.S.F. este îndrituită să intervină în situaţiile în care legislaţia incidentă este încălcată, iar drepturile şi/sau interesele investitorilor pe piaţa de capital sunt afectate sau există o iminenţă de prejudiciere a acestora.

Astfel fiind, reiese că, recurenta A.S.F. este în drept să dispună în sarcina Consiliului de Administraţie al SIF Oltenia S.A., inclusiv în sarcina intimatului A. în calitate de Preşedinte, măsurile legale -sancţiuni- în caz de nerespectare a legislaţiei incidente, astfel că, este eronată aprecierea instanţei de fond potrivit căreia pârâta A.S.F. s-a substituit instanţei de judecată.

Cu privire la critica subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează obligativitatea membrilor CA de a introduce pe ordinea de zi punctele solicitate de acţionari, Înalta Curte reţine următoarele:

În mod eronat a apreciat instanţa de fond că în cazul în speţă, nu era necesară introducerea pe ordinea de zi a unor puncte solicitate de acţionarii în drept.

Astfel, această obligaţie stabilită în sarcina Consiliului de Administraţie al unei societăţi comerciale, este strict reglementată şi prevăzută atât de Legea nr. 31/1990 modificată dar şi de legislaţia specifică pieţei de capital. Prin urmare, această obligaţie este stabilită de lege şi nu de recurenta pârâtă A.S.F., aceasta din urmă având obligaţia de a respecta legea, şi de a o aplica în virtutea competenţelor sale statutare.

Potrivit prevederilor art. 117 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 R, consiliul de administraţie sau directoratul, unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi.

Totodată, conform art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, "Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial".

Art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017 consacră dreptul unuia sau mai multor acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale, cu condiţia ca fiecare punct să fie însoţit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală şi instituie obligaţia societăţii emitente de a face disponibilă o ordine de zi revizuită cu respectarea termenului prevăzut la art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazurile în care exercitarea dreptului mai sus menţionat determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acţionarilor.

Astfel, în raport de textele de lege sus aminitite, reiese că, libertatea de apreciere a administratorilor - situaţie în care se regăseşte şi intimatul, se limitează la verificarea îndeplinirii celor două cerinţe prevăzute de art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 pentru validitatea cererii, respectiv acţionarii să deţină cel puţin 5% din capitalul social, cu condiţia ca fiecare punct să fie însoţit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală şi de a prezenta proiecte de hotărâre pentru punctele incluse sau propuse spre a fi incluse pe ordinea de zi a adunării generale, iar aprobarea rezoluţiilor propuse să fie de competenţa adunării generale a acţionarilor (AGOA sau AGEA, după caz).

Prin urmare, potrivit prevederilor legale şi statutare incidente, administratorii societăţii (printre care intimatul A., B., D., C.) aveau obligaţia de a da curs întocmai solicitării acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege, dacă acestea sunt de competenţa AGA, astfel cum a fost formulată, aceştia neavând dreptul de a interveni asupra rezoluţiilor propuse de acţionari, în sensul cenzurării acestora, adunarea generală a acţionarilor fiind singurul organ decizional în măsură să se pronunţe cu privire la admiterea/respingerea acestora. Totodată, administratorii societăţii- intimatul A., B., D., C., nefiind îndreptăţiţi să refuze completarea ordinii de zi a AGA la solicitarea acţionarilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute lege, pe considerente subiective si de oportunitate de natura celor invocate.

Administratorii societăţii au dreptul de a-şi prezenta opinia cu privire la punctele de pe ordinea de zi a AGA, dar acţionarii societăţii sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele propuneri.

Contrar celor reţinute de instanţă, sunt subsumate obligaţiei de loialitate în înţelesul Legii nr. 24/2017 inclusiv neconvocarea adunării generale la cererea unui acţionar ce deţine singur sau împreună cu alţi acţionari cel puţin 5% din capitalul social al emitentului sau necompletarea ordinii de zi a unei adunări generale deja convocate la solicitarea unui acţionar ce deţine singur sau împreună cu alţi acţionari cel puţin 5% din capitalul social al emitentului.

Dreptul acţionarilor, cum este cel de a solicita convocarea AGA - prevăzut de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017-, trebuie să fie respectat voluntar de administratorii societăţii, si nu transformat într-o procedură litigioasă, care are ca efect amânarea realizării acestuia, prin determinarea acţionarului de a se adresa instanţei de judecată în vederea valorificării dreptului prevăzut de art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, interpretarea dată de instanţa de fond, lipseşte de eficientă un drept principal legal al acţionarilor unei societăţi.

Referitor la aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia în situaţia în care administratorii societăţii nu dau curs solicitării acţionarilor de convocare a AGA, aceştia se pot adresa instanţei de judecată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea, Înalta Curte o apreciază ca fiind eronată.

Această opţiune recunoscută acţionarilor de legea generală în materia societăţilor, ca un remediu juridic pentru situaţia în care administratorii adoptă o atitudine pasivă faţă de cererea legitimă a acţionarilor de convocare a AGA, nu poate condiţiona sau înlătura prerogativa A.S.F. de a solicita administratorilor respectarea drepturilor acţionarilor prevăzută de normele speciale în domeniul pieţei de capital şi de a dispune măsurile necesare, astfel încât persoanele ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile Legii nr. 24/2017, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital.

Prin urmare, este nerelevantă împrejurarea că acţionarii în cauză nu şi-au exercitat dreptul de a se adresa instanţei pentru a obţine convocarea AGOA, în condiţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât ASF şi-a îndeplinit atribuţiile de autoritatea administrativă de supraveghere a pieţei de capital, în limita competenţelor sale legale, fără ca prin aceasta să se substituie prerogativelor autorităţii judecătoreşti.

Pârâta A.S.F. şi-a îndeplinit atribuţiile de autoritatea administrativă de supraveghere a pieţei de capital, în limita competenţelor sale legale, fără ca prin aceasta să se substituie prerogativelor autorităţii judecătoreşti.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond în sentinţa recurată, în sensul că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu a putut identifica dacă, Decizia 869/2020 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012, cu privire la cerinţele minime de cvorum şi majoritate Înalta Curte constată că, măsura sancţionării intimatului a fost adoptată şi asumată prin semnătură, de toţi membrii Consiliului ASF, aşa cum reiese din Procesul Verbal nr. x/15.07.2020 al şedinţei Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, întrunit în şedinţă din data de 15.07.2020, ora 11, la sediul A.S.F.

Din cuprinsul Procesul-verbal sus menţionat, reiese împrejurarea expresă a convocării Consiliului A.S.F. de către Preşedintele Consiliului A.S.F., fiind respectată cerinţa cuprinsă în art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 privind persoanele care pot convoca Consiliul, şi că, hotărârea în ceea ce îl priveşte pe intimatul reclamant a fost adoptată în unanimitate, procesul-verbal fiind semnat de toţi cei 9 membrii ai Consiliului A.S.F., iar ulterior hotărârii adoptate de Consiliul A.S.F., Preşedintele A.S.F. a semnat în calitate de reprezentant de drept, actul administrativ individual supus controlului de legalitate, conform dispoziţiilor legale menţionate.

Aşadar, contrar apărărilor intimatului, actul administrativ de sancţionare a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor art. 14 din OU.G nr. 93/2012 cu privire la cerinţele minime de cvorum şi majoritate, astfel că, din această perspectivă, hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a acestei dispoziţii legale.

O altă critică subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 131 referitoare la aplicarea criteriilor de individualizare a sancţiunii, coroborate cu art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 referitoare la conţinutul minim al unei decizii emise de A.S.F.

Critica recurentei este întemeiată.

Contrar apărărilor intimatului reclamant, la momentul individualizării sancţiunii aplicate, intimata pârâtă A.S.F. a ţinut cont prevederile art. 131 din Legea 24/2017, dispoziţii legale care privesc criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate.

Textul cuprins în art. 131 din Legea 24/2017 prevede că A.S.F. stabileşte tipul şi nivelul sancţiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 -129.

Astfel, potrivit prevederilor art. 131 din Legea 24/2017:

"(1) A.S.F. stabileşte tipul şi nivelul sancţiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 – 129, cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor relevante, inclusiv, după caz, a următoarelor;

a) gravitatea şi durata încălcării;

b) gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau al entităţii legale responsabile;

c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau a entităţii legale responsabile, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a entităţii legale responsabile, de venind anual al persoanei fizice responsabile, în măsura în care acestea pol fi identificate, sau de alţi indicatori relevanţi;

d) valoarea beneficiului obţinut sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau entitatea legală responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

e) pierderile suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

f) măsura în care persoana fizică sau entitatea legală responsabilă cooperează cu A.S.F.;

g) încălcările anterioare săvârşite de persoana fizică sau entitatea legală responsabilă".

Aşadar, textul de lege prevede faptul că A.S.F. trebuie să ţină cont atunci când stabileşte sancţiunea amenzii şi a cuantumului acesteia de circumstanţele relevante menţionate de textul legal. Norma nu prevede că aceste chestiuni trebuie menţionate în cuprinsul actului sancţionatoriu, ci că A.S.F. trebuie să ţină cont de ele. În speţă, A.S.F, a respectat dispoziţiile art. 131 Legea nr. 24/2017 prezentând în analiza direcţiei de specialitate care a stat la baza măsurii sancţionării intimatului toate circumstanţele prevăzute de norma legală.

Astfel aceste criterii nu au fost detaliate în cuprinsul actului administrativ atacat, însă acestea se regăsesc în analiza direcţiei de specialitate, aflată ca probă la dosarul de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, motivarea unui act administrativ trebuie să cuprindă acele elemente care să permită destinatarului să îşi exercite dreptul la apărare, cerinţă pe deplin acoperită în prezenta speţă.

Astfel, contrar reţinerilor instanţei de fond, intimata a respectat cerinţele privind conţinutului minim al deciziei contestate, cerinţe reglementate expres în cuprinsul art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017. A.S.F. a respectat obligaţia de a indica neechivoc elementele de drept şi de fapt care au stat la baza soluţiei adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar şi în funcţie de care să-şi poată formula eventualele apărări pe de o parte, precum şi pentru ca instanţa de judecată să poată exercita un control efectiv a legalităţii actului.

Totodată, stabilirea naturii sancţiunii – amendă, şi a cuantumului acesteia s-a realizat cu respectarea principiilor de individualizare a sancţiunilor şi a regulilor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, sens în care au fost luate în considerare circumstanţele relevante cunoscute, atât cele personale, cu privire la conduita contravenientului, cât şi cele reale, referitoare la circumstanţele săvârşirii faptei şi gravitatea acesteia.

Individualizarea sancţiunii aplicate intimatului respectă principiul proporţionalităţii sancţiunilor, criteriile care au fost luate în considerare la individualizarea contravenţiei fiind abordate în cuprinsul analizei care a stat la baza măsurii dispuse.

Astfel, operaţiunea de individualizare a sancţiunii are în vedere faptul că, persoana respectivă a mai fost sancţionată anterior de către A.S.F., circumstanţă agravantă prevăzută de art. 131 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 24/2017, precum şi faptul că a fost afectat unul dintre drepturile principale ale acţionarilor.

Intimatul a mai fost sancţionat de A.S.F. prin Decizia nr. 1286/23.10.2019, cu amendă în cuantum de 30.000 RON.

Sancţiunea în valoare de 30.000 de RON a fost aplicată pentru nerespectarea Deciziei A.S.F. nr. 937/18.07.2020, prin care s-a instituit în sarcina Consiliului de administraţie al I. S.A. obligaţia de a convoca şi de a asigura desfăşurarea adunării generale ordinare a acţionarilor în termen de cel mult 45 de zile de la data emiterii prezentei decizii, având incluse pe ordinea de zi punctele propuse de acţionarii G. S.A. şi H. S.A. prin solicitarea înregistrată la sediul emitentului cu nr. x/11.06.2019, care a făcut obiectul raportului curent publicat Ia B.V.B. în data de 11.06.2019.

Pentru stabilirea gradului de responsabilitate -art. 131 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2017, a fost luată în considerare calitatea deţinută de contravenient în cadrul societăţii emitente, respectiv cea de membru/Preşedinte al consiliului de administraţie, aceasta, împreună cu ceilalţi membri C.A., fiind persoana care are, potrivit legii, atribuţii în ceea ce priveşte convocarea şi asigurarea desfăşurării A.G.A. la solicitarea acţionarilor îndreptăţiţi, pentru a căror încălcare a fost sancţionat; în ceea ce priveşte gravitatea încălcării reţinute -art. 131 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017, se constată că, prin necompletarea ordinii de zi a AGOA societăţii cu punctele solicitate de acţionari, s-a adus o gravă atingere unuia dintre drepturile principale în virtutea căruia acţionarii pot lua parte direct la conducerea societăţii, respectiv dreptul de a propune adunării generale a acţionarilor adoptarea anumitor decizii.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta pârâtă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta pârâtă.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând. Va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 1029 din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.