Public official incompatibility: mere simultaneous holding of public and institutional management functions satisfies strict statutory prohibition

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal (urmare declinării prin sentinţa nr. 477 din 21 iulie 2022 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), sub numărul de dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, întocmit la lucrarea nr. x/26.06.2019, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 214 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, şi, pe cale de consecinţă, a anulat raportul de evaluare nr. x/15.01.2020 emis de pârâtă.

A respins, ca nefondat, petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, respingând, totodată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 2000 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Analiza cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prim instanţă a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, reţinând că nu a fost încălcat regimul incompatibilităţilor întrucât, pe perioada suspendării raportului de serviciu cu Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara, reclamanta nu a desfăşurat activităţi specifice funcţiei publice suspendate, respectiv de consilier juridic.

A considerat că simpla deţinere simultana a două calităţi apte din punct de vedere teoretic să creeze incompatibilitatea nu este suficientă din perspectiva incidenţei art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prima instanţă indicând şi o decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 1242/2017).

Acest raţionament este greşit, soluţia fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, intimata reclamantă deţinând atât calitatea de funcţionar public cât şi funcţia de manager interimar de spital în perioada 08.04.2019-08.10.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, "Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice".

Textul nu face distincţia operată de prima instanţă şi este lipsit de orice echivoc, astfel că simpla deţinere a celor două funcţii este suficientă pentru a se constata starea de incompatibilitate.

În consecinţă, este suficient ca funcţionarul public să deţină simultan, calitatea de funcţionar public şi o altă funcţie într-o instituţie publică, nefiind necesară dovedirea exercitării efective a ambelor funcţii, o astfel de condiţie nefiind prevăzută de textul legal incident în speţă.

Prima instanţă s-a rezumat la a indica o singură decizie de speţă în scopul de a-şi sprijini soluţia pronunţată însă a omis să analizeze o vastă jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cadrul căreia s-a conturat o soluţie unitară în sensul contrar celei învederate de judecătorul fondului, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, decizia nr. 1037/12.03.2018, decizia nr. 268/2015, eventuala practică neunitară fiind unificată.

În aceste condiţii, se impune admiterea recursului în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi casarea sentinţei recurate.

Se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă întrucât prima instanţă s-a oprit la un singur motiv de nulitate a raportului de evaluare iar reclamanta intimată a invocat prin cererea de chemare în judecată şi prevederile art. 94 alin. (21) lit. c) din Legea nr. 161/2003 care prevede că "Nu se află în situaţie de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2) lit. a) şi c), funcţionarul public care: c) exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituţie publică, în condiţiile expres prevăzute de actele normative în vigoare".

În consecinţă, în rejudecare, se va analiza incidenţa acestor dispoziţii legale raportat la situaţia intimatei reclamante şi toate susţinerile părţilor care au rămas neanalizate, inclusiv cu privire la daunele morale solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 214 din 16 decembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.