Military officer loses reimbursement claim for private lithotripsy; appeal denied.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Dr. Ştefan Odobleja" şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea Răspunsului SCUM Craiova nr. A-l 628/25-07-2019 prin care i s-a respins solicitarea de decontare a sumei de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical (intervenţie de uretroscopie retrogradă cu litrotritie laser şi montare stent) şi a răspunsului nr. x/17.12.2019 emis de MapN- prin Direcţia Medicală, obligarea pârâtelor să îi restituie suma de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical anterior menţionat, achitat de către reclamant către Clinica Uroclinic S.R.L. Craiova şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 62 din 15 februarie 2021, a respins excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Doctor Ştefan Odobleja şi Ministerul Apărării Naţionale şi a luat act de cererea reprezentantului reclamantului de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa, în motivarea soluţiei, emite raţionamente contradictorii ce pot fi încadrate în criticile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. atunci când vorbeşte despre stare de urgenţă medico-chirurgicală în care s-ar fi aflat.

Astfel, în ciuda soluţiei de respingere a cauzei, la pag. 10 din sentinţă, se arată că "În plus, Curtea constată că în H.G. nr. 1186/2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A, la anexa 1, la nr. crt. 35, este prevăzută colica renală, iar la nr. crt. 132 este prevăzută retenţia acută de urină."

Or, aceste două afecţiuni sunt constant consemnate în toate actele medicale pe care le-a prezentat, neputându-se nega realitatea în care se află.

În opinia recurentului, este superficială susţinerea instanţei potrivit căreia "timpul scurs între debutul afecţiunii şi data prezentării la UPU a unităţii pârâte (07.07.2019) este suficient pentru deplasarea reclamantului, spre exemplu, la o altă unitate sanitară de stat din Cluj, Craiova sau chiar din Bucureşti... ".

Prin probele de la dosar s-a dovedit că la debutul colicii renale, la data de 11.06.2019 a primit indicaţii de urmărire continuă a modului în care va reuşi/sau nu va reuşi să elimine piatra pe cale naturală.

De asemenea, tratamentul analgezic pe care l-a luat permanent nu rezolvă nici pe departe cauza colicii renale, ci doar îi atenua de moment, durerile insuportabile.

Recurentul consideră că, prin expertiza IML respinsă de instanţă ca inutilă, se puteau proba susţinerile sale. Protocoalele terapeutice în asemenea cazuri, arată clar că în cazul neeliminării naturale a pietrelor, după o perioadă rezonabilă de aşteptare de 2-3 săptămâni, trebuie urmată o altă strategie, respectiv intervenţiile chirurgicale invazive sau miniminvazive, fiind evident că organismul nu poate elimina singur piatra şi, cel mai important, că stagnarea acesteia peste două săptămâni în tractul urinar, duce la o consecinţă extrem de periculoasă, hidronefroza, prin inflamarea şi infectarea ţesuturilor din jurul pietrei.

Se mai susţine că, instanţa nu a reţinut că, în tot acest timp, recurentul a făcut investigaţii şi a fost ţinut sub observaţie, iniţial la Cluj-Napoca, localitate de unde provine şi unde a fost în concediu, urmând tratament de ameliorare a durerii şi de eliminare a pietrei pe cale naturală.

În motivare, instanţa de fond se mulţumeşte să enunţe cele două condiţii necesare decontului, din Ordinul nr. 110/2009, dar nu le corelează cu situaţia în care de află.

Instanţa de fond se bazează pe afirmaţia pârâtului Spitalul de Urgenţă Militar Craiova din întâmpinare, însă după consultul sumar i s-au pus ca diagnostice două afecţiuni acute, ce sunt catalogate ca urgenţe medico-chirurgicale.

Recurentul mai arată că instanţa nu a stabilit, prin coroborarea probelor, dacă a fost îndrumat să urmeze o anumită conduită terapeutică, o anumită operaţie şi locaţia în care se putea realiza, nefiind în măsură la 07.07.2019 să ştie dacă are nevoie de operaţie şi ce spital de stat din ţară poate să o realizeze.

Instanţa reţine, fără probe certe, că Spitalul de Urgenţă Militar Craiova ar fi dispus de tehnica necesară aceleiaşi operaţii.

De asemenea, instanţa de fond mai reţine că se putea opera în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova, însă nu a analizat prin probele solicitate (dar neîncuviinţate şi neadministrate) dacă acest lucru era posibil, respectiv dacă aveau dotările necesare.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu, privind daunele morale, recurentul susţine că instanţa, indiferent de convingerea conturată anterior pronunţării, privind soluţionarea capătului de cerere principal, trebuia să administreze probe specifice.

Probatoriul solicitat constând în martori, colegi de serviciu care au putut percepe cât de mult i se degradase starea fizică şi psihică anterior operaţiei, a fost respins încă de la prima înfăţişare, fiind evidentă poziţia instanţei faţă de viitoarea soluţie, ce nu s-ar fi putut fundamenta doar pe înscrisuri.

Prin aceeaşi expertiza IML solicitată pentru petitul principal se putea analiza şi riscul la care ar fi fost supus dacă aştepta până la revenirea la muncă a medicului urolog militar, la data de 15.07.2019.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului, rezultă că recurentul-reclamant este cadru militar, având grad de colonel în cadrul UM 02242 Craiova, context în care ii sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 80/1995 şi în Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M. 110/2009.

Recurentul-reclamant a fost supus la data de 09.07.2019 la Spitalul Privat Uroclinic Craiova unei intervenţii numită uretroscopie retrogradă cu litotritie laser şi montare stent.

Recurentul-reclamant a susţinut că aceasta intervenţie a fost absolut necesară, fiind determinată de o urgenţă medicală, care i-a alterat starea de sănătate, unitatea spitalicească la care s-a adresat având posibilitatea tehnică de a-i face intervenţia, în timp ce spitalele de stat din Craiova nu deţineau aparatura necesară în acest sens.

Intervenţia a costat 4000 RON, sumă pe care recurentul-reclamant a achitat-o şi ulterior a înţeles să formuleze o cerere de returnare a acestei sume, adresându-se în acest sens Spitalului Clinic de Urgenţă Militar "Dr. Ştefan Odobleja" Craiova.

Prin adresa nr. x/25.07.2019 i s-a comunicat că actul normativ care reglementează, în mod amănunţit, acordarea asistenţei medicale gratuite asiguraţilor prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 este Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.110/2009 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind asistenţa medicală şi farmaceutică în Ministerul Apărării Naţionale pe timp de pace, iar din analiza actelor normative incidente în domeniu, se poate reţine fără nici un echivoc, că pentru a putea fi decontată contravaloarea serviciilor medicale efectuate în clinica S.C. Uroclinic SRI din Craiova, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- serviciul medical efectuat în clinica privată să nu se regăsească în pachetele de servicii medicale de care beneficiază asiguraţii conform contractului-cadru;

- recomandarea sau avizul unui medic specialist din reţeaua sanitară a Ministerului Apărării Naţionale (prevăzută, la art. 122 lit. c) din Ordinul nr. M. 110/2004) din care să reiasă că respectiva activitate medicală nu se poate efectua în unităţi sanitare ale Ministerului Apărării Naţionale sau ale Ministerului Sănătăţii.

Spitalul are obligaţia să evalueze situaţia medicală a pacientului şi să externeze pacientul dacă starea de sănătate a acestuia nu mai reprezintă urgenţă. În cazul în care situaţia de urgenţă nu se poate rezolva din motive că unitatea sanitară nu are competenţa sau nu deţine aparatura necesară, aceasta are obligaţia să transfere pacientul către o altă unitate sanitară competentă.

Având în vedere că serviciul medical efectuat în clinica privată S.C. Uroclinic SRI, din Craiova se putea efectua gratuit în unităţile sanitare ale Ministerului Apărării Naţionale şi în unităţile sanitare ale Ministerului Sănătăţii în baza calităţii recurentului-reclamant de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul i-a comunicat că se află în imposibilitatea de a-i deconta contravaloarea serviciului medical uretroscopii retrograde cu litotriţie laser cu montare stent.

Instanţa de fond a reţinut că prin tratamentul aplicat în Centrul Primiri Urgenţă în data de 07.07.2019 a fost scos din situaţia de urgenţă medicală în care se afla la momentul prezentării în CPU - colică renală. Medicul urgentist a apreciat că nu necesită transport asistat la o altă unitate sanitară, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui casei naţionale de sănătate nr. 52/55/2010 privind transportul pacienţilor care nu se află în stare critică efectuat de către serviciile publice de ambulanţă.

Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că afecţiunea de care a suferit recurentul-reclamant este prevăzută ca urgenţă în Lista cuprinzând urgenţele din H.G. nr. 1186/2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A, pentru care asiguraţii beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă fără condiţii de stagiu de cotizare, iar operaţia ar fi putut fi efectuată gratuit în reţeaua sanitară a instituţiei militare sau a Ministerului Sănătăţii, având în vedere calitatea acestuia de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Şi din perspectiva probatoriului administrat Înalta Curte reţine că, în mod corect instanţa de fond a respins proba testimonială şi proba cu expertiza medicală solicitate de recurent ca nefiind utile cauzei, situaţia medicală rezultând cu claritate din înscrisurile medicale depuse la dosar.

Astfel fiind, în mod corect instanţa de fond a respins solicitarea reclamantului de anulare a Răspunsului SCUM Craiova nr. A-l 628/25-07-2019 prin care i s-a respins solicitarea de decontare a sumei de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical (intervenţie de uretroscopie retrogradă cu litrotriţie laser şi montare stent) şi a răspunsului nr. x/17.12.2019 emis de MApN- prin Direcţia Medicală.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, raportat la soluţia pronunţata asupra capătului principal din cererea de chemare în judecată, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, instanţa de fond temeinic şi legal a respins şi petitele accesorii din cerere având ca obiect obligarea instituţiilor pârâte la restituirea sumei de 4.000 de RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical şi a sumei de 15.000 de RON reprezentând daune morale.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2022.