Irrevocability of withdrawal of litigation following defendant’s consent and obligation to reimburse incurred legal costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the first-instance judgment that accepted the withdrawal of the case and ordered the claimant to pay the respondent 1,500 RON in legal costs, while additionally condemning the appellant to pay an additional 1,000 RON in appellate costs to the respondent. The dispute originated from a claim seeking to sanction a discrimination contravention under O.G. 137/2000, where the claimant withdrew the suit after the communication of the complaint and the defendant’s filing of a response, but subsequently attempted to revoke this withdrawal during the first hearing; the court held that the revocation was inadmissible because the withdrawal had become irrevocable once the beneficiary (defendant) expressed agreement to its effects, a timeline that triggered the mandatory obligation to reimburse incurred litigation expenses under Article 406(3) of the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for rejecting the revocation and affirming the cost order relied on the principles of unilateral legal acts and the prohibition of revocation after the recipient's consent, citing Articles 1270(2) and 1325 of the Civil Code, alongside Article 406 of the Code of Civil Procedure and Article 20(3) of Law 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 1270 C. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 1325 C. civ, art. 1270 alin. (2) C. civ, art. 406 alin. (3) C. proc. civ; Irrevocability of withdrawal of litigation following defendant’s consent and obligation to reimburse incurred legal costs: În opinia recurentului, instanţa de fond a considerat, în mod eronat, cu referire la prevederile art. 1270 C. civ., că un act unilateral de renunţare face parte dintr-un contract verbal, ceea ce e de neînţeles. Recurentul consideră că sunt două probleme distincte şi că un contract verbal nu are valoare juridică. Nu poţi încheia un contract în care una din părţi să nu cunoască ce va face cealaltă parte, mai ales într-o instanţă .
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., a formulat plângere împotriva Hotărârii CNCD nr. 196/26.02.2020, solicitând constatarea şi sancţionarea contravenţiei de discriminare prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, săvârşită la data de 03.04.2019 de către B..
De asemenea, a solicitat obligarea părţii care a săvârşit fapta contravenţională, să publice în mass-media un rezumat al hotărârii prin care se constată săvârşirea contravenţiei, precum şi orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor acestei fapte.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 184 din 16 februarie 2021, a luat act de renunţarea la judecata cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei B. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a considerat, în mod eronat că cererea de renunţare la chemarea la judecată este irevocabilă. Chemarea în judecată este un act juridic unilateral şi nu este irevocabil deoarece se poate renunţa la ea. Renunţarea la chemarea în judecată este tot un act juridic unilateral şi, deci se poate renunţa la ea. Nici unul din aceste acte nu face parte dintr-un contract între părţi. Nu există prevedere legală care să precizeze explicit că actul de renunţare la chemarea în judecată este irevocabil
Recurentul mai susţine că atunci când a făcut un gest de bunăvoinţă cu motivările pe care le-a precizat în cerere, a avut parte de o reacţie agresivă şi disproporţionată din partea pârâtei, în instanţă şi-a retractat cererea şi a cerut ca judecata să continue. Instanţa a refuzat acest lucru şi a dispus cheltuieli de judecată pentru un lucru nejudecat. Avocatul nu a prestat întreaga muncă pentru care a fost plătit dar a pretins întregul onorariu, iar instanţa a fost de acord .
În opinia recurentului, instanţa de fond a considerat, în mod eronat, cu referire la prevederile art. 1270 C. civ., că un act unilateral de renunţare face parte dintr-un contract verbal, ceea ce e de neînţeles. Recurentul consideră că sunt două probleme distincte şi că un contract verbal nu are valoare juridică. Nu poţi încheia un contract în care una din părţi să nu cunoască ce va face cealaltă parte, mai ales într-o instanţă .
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că, având în vedere manifestarea de voinţă expresă a părţii reclamante, exprimată la data de 29.01.2021, anterior primului termen de judecată ce a avut loc la data de 16.02.2021, dată fiind lipsa de opoziţie sub acest aspect a părţilor pârâte, în raport de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la cererea pârâtei B., potrivit dovezilor depuse de aceasta la dosar, reţinând că renunţarea a avut loc la data de 29.01.2020, după comunicarea acţiunii către pârâtă şi după momentul la care aceasta a depus întâmpinare, angajând astfel cheltuieli de judecată.
Ulterior exprimării acestui acord de către pârâta B. şi datorită faptului că aceasta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate până la acel moment, în cuantum de 1500 RON, constând în onorariu de avocat, recurenta-reclamantă a arătat că în condiţiile în care va fi obligată la cheltuieli de judecată nu mai renunţă la judecată.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că în condiţiile în care pârâta B. a arătat că este de acord cu renunţarea la judecată a reclamantului, revocarea ulterioară a renunţării la judecată nu poate fi primită, rămânând fără efecte, faţă de dispoziţiile art. 1325 C. civ. şi art. 1270 alin. (2) C. civ.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut ca renunţarea la judecată devine irevocabilă după momentul la care s-a solicitat şi s-a obţinut acordul beneficiarului renunţării, respectiv al pârâtului, faţă de manifestarea de voinţă din partea părţii reclamante.
Imposibilitatea revocării renunţării după momentul la care pârâtul şi-a manifestat acordul cu privire la renunţare, reprezintă consecinţa firească a aplicării art. 1270 şi art. 1325 C. civ.
Întrucât renunţarea la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, odată ce manifestarea de voinţă a ajuns la beneficiar, iar acesta şi-a exprimat acordul cu privire la producerea efectelor acesteia, reclamantul nu mai poate reveni asupra poziţiei sale procesuale.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că cererea de retractare a renunţării a fost formulată după momentul la care pârâta şi-ar dat acordul în legătură cu renunţarea şi cu efectele renunţării, astfel încât nu mai putea fi primită.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este consecinţa firească a aplicării art. 406 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia, "dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut".
Înalta Curte reţine faptul că recurentul-reclamant a renunţat la judecată după comunicarea cererii introductive, după angajarea avocatului şi depunerea întâmpinării. Dovada cheltuielilor de judecată s-a făcut prin documente justificative, iar onorariul avocatului este proporţional atât cu complexitatea cauzei cât şi cu munca acestuia.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B..
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi, totodată, obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 16 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2022.