Appeal against suspension of teacher salary order dismissed as lacking interest due to prior final annulment ruling

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, suspendarea executării efectelor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordinul nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ, până soluţionarea acţiunii în anularea ordinului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 249 din data de 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi a dispus suspendarea executării efectelor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 3993/2021 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea ordinului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul – pârât a susţinut că prima instanţă nu a respectat cerinţa esenţială a motivării hotărârii judecătoreşti, nearătând în mod explicit "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia", în ceea ce priveşte pretinsa îndeplinire a condiţiei cazului bine justificat.

Astfel, în cuprinsul considerentelor hotărârii nu există absolut nicio apreciere proprie care să prezinte părţilor şi instanţei de control judiciar care au fost argumentele care au dus la formarea convingerii judecătorului de fond, acesta limitându-se la a arăta că achiesează integral la abordarea cuprinsă în cererea de suspendare a ordinului.

Prima instanţă a enumerat trei pretinse încălcări ale legii fără a prezenta absolut niciun argument în sprijinul pretinselor contradicţii dintre Ordin şi normele juridice cu forţă superioară şi chiar fără a indica în mod concret şi precis normele care ar fi fost încălcate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul – pârât a arătat, în prealabil, că elaborarea ordinului supus cererii de suspendare a reprezentat răspunsul instituţional al Ministerului Educaţiei în scopul respectării dispoziţiilor din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 7/2021.

În prezenta speţă, instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiţii statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de Suspendare a actului normativ.

Raportat la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, a precizat că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, acesta este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

Această condiţie nu a fost îndeplinită în speţă, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate.

Ordinul a cărui suspendare se cere a fost emis în baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Prevederile ordinului a cărui suspendare s-a solicitat în faţa instanţei de fond nu derogă de la prevederile actului normativ de forţă juridică superioară, ordinul fiind emis în temeiul şi în vederea executării în concret a legii, respectându-se în acest sens prevederile art. 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

De asemenea, Ordinul nr. 3993/2021 respectă dispoziţiile general obligatorii privind sfera reglementării în sensul impus de art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în sensul că se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care contravin prevederilor acestora.

Referitor la condiţia pagubei iminente, a arătat că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

În prezenta speţă, în mod greşit instanţa de fond a constatat că această condiţie este îndeplinită, în opinia recurentului, reclamantul nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Deşi este evident că prin punerea în executare a ordinului a cărui suspendare s-a cerut, reclamantul suferă o pierdere patrimonială, condiţia pagubei iminente presupune ca prin punerea în executare a actului administrativ să se producă efecte dăunătoare mai importante decât simpla punere în executare a actului administrativ, sau care sunt greu sau imposibil de reparat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant a depus a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Totodată, la termenul de judecată stabilit în cauză, 27.09.2022, a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, arătând că acţiunea în anulare ordinului se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în faza procesuală a recursului, prima instanţă respingând acţiunea, ca nefondată.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă din prevederile legale citate că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării efectelor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 3993/2021.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, confirmate de intimatul - reclamant în şedinţa publică de la data de 27.09.2022, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 54/2022 din 31.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a soluţionat fondul cauzei, respingând, ca neîntemeiată, acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 31.03.2022, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efecte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi, prin urmare, va respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul – reclamant A..

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 249 din data de 25 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.