Religious property restitution standing: direct ownership of abolished diocesan schools despite conflicting land registry entry and Article 4(5) O.U.G. 94/2000 presumption

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 28.07.2020, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România: - anularea Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9111 din 07.05.2020, ca nelegală; - restituirea în natură către Eparhia Reformată din Ardeal a imobilului înscris în CF în format electronic nr. x a localităţii Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x, şi a imobilului înscris în CF în format electronic nr. x a localităţii Ciumbrud, jud. Alba, nr. top x, provenite din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x.

La data de 16.09.2020, reclamanta a depus completare de acţiune, prin care a arătat că îşi completează cererea introductivă cu un nou petit subsidiar în sensul că, în situaţia în care instanţa consideră că nu poate dispune ea însăşi restituirea în natură a imobilului solicitat: - să oblige Comisia specială de retrocedare să emită decizia de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. în format electronic nr. x a localităţii Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x, şi a imobilului înscris în C.F. în format electronic nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x, provenite din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x.

De asemenea, a completat cererea cu un nou petit principal, respectiv ca instanţa să oblige Comisia specială de retrocedare să emită o decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul înscris în C.F. în format electronic nr. x a Ciumbrud, provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x şi pentru imobilul înscris în C.F. în format electronic nr. x a Ciumbrud, jud. Alba, provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. 1378/a a localităţii Ciumbrud, nr. top. x provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. 1378/a a localităţii Ciumbrud, jud. Alba.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 136 din 20 octombrie 2020 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 9111/07.05.2020 emisă de către pârâtă, a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii formulate de reclamantă privind retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x, respingând în rest acţiunea.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 1 alin. (9), teza finală, ale art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 precum şi ale art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938, apreciind, în mod eronat, că Eparhia Reformată din Ardeal are vocaţia restituirii imobilelor în cauză, însă nu în calitate de continuatoare în drepturi a proprietarului tabular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.

Astfel, în combaterea acestei aprecieri, recurenta a subliniat faptul că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nr. x/04.03.2003 (data poştei: 28.02.2003) şi nr. x/23.01.2006, soluţionate prin Decizia nr. 9111/07.05.2020, există copia cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud din care reiese faptul că proprietarul imobilului identificat cu nr. top. iniţiale 196, 197 a fost Colegiul Reformat "A." din Aiud, iar nu Eparhia Reformată din Ardeal.

În sistemul de carte funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu conţinutul cărţii funciare în care este înscris imobilul respectiv. Depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate nu poate înlocui însăşi înscrierea în cartea funciară.

La o simplă analiză a Foii B a cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud se poate observa faptul că, în lipsa altor menţiuni privind rectificarea înscrierii în cartea funciară a titularului dreptului de proprietate, imobilul solicitat se afla în proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud şi la momentul preluării abuzive. Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există înfolosul ei. Aceste dispoziţii, coroborate cu dispoziţiile art. 33 din actul normativ menţionat, consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Totodată, potrivit Ordinelor Ministrului de Justiţie nr. 1909:2207 şi nr. 1911:19407 (act pe care şi instanţa de fond l-a avut în vedere în motivarea sentinţei recurate), biserica universală reformată, prin dreptul său de autoguvernare, este singura care are dreptul şi competenţa ca, prin rectificarea înscrierii eronate, să întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilelor care servesc scopurilor şcolilor sale confesionale în favoarea bisericii susţinătoare, în calitate de proprietar incontestabil al acelor bunuri.

Aşadar, potrivit acestui act, dacă Eparhia Reformată din Ardeal ar fi fost într-adevăr proprietara imobilului în cauză, ar fi putut să solicite rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului. Or, în Foaia B a cărţii funciare menţionate nu există nicio înscriere din care să reiasă că Eparhia Reformată din Ardeal ar fi solicitat rectificarea înscrierii din cartea funciară şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top. x, care figura în proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud.

Instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, ignorând faptul că, în speţă, proba contrară o reprezintă însăşi cartea funciară. Deşi în Decretul nr. 176/1948 este înscrisă Şcoala reformată din comuna Ciumbrud, a bisericii reformate Ciumbrud, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, nu se poate conchide că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Eparhiei Reformate din Ardeal asupra imobilului solicitat, având în vedere dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. Simpla menţiune din decretul de naţionalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atâta timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană.

În privinţa reţinerii de către instanţa de fond a puterii de lucru judecat a deciziei Î.C.C.J. nr. 4684/2010 invocată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, recurenta a arătat că, la rândul său, a invocat puterea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 208/30.03.2005 pronunţată de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2005 (prin care s-a reţinut că Eparhia Reformată din Ardeal nu a făcut dovada că este succesoarea în drept a proprietarului tabular - Colegiul Reformat A. Gabor - pentru imobile înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Aiud). Astfel, în speţă s-ar fi impus reţinerea puterii lucrului judecat a sentinţei civile nr. 208/30.03.2005 a Tribunalului Alba, având în vedere că această hotărâre este anterioară Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi ea vizează imobile care au aparţinut aceleiaşi instituţii de învăţământ proprietară a imobilului din prezentul litigiu.

Referitor la faptul că instanţa de fond a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor formulate de Eparhia Reformată din Ardeal a arătat că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există informaţii privind situaţia juridică a imobilelor rezultate în urma dezmembrării imobilului identificat cu nr. top. x, astfel că sunt necesare informaţii actuale privind situaţia juridică a imobilului, iar în ipoteza respingerii recursului formulat, recurenta va fi în imposibilitate de a emite o nouă decizie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă Eparhia Reformată din Ardeal a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia nr. 9111 din 07.05.2020, prin care pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a respins cererile de retrocedare nr. x/04.03.2003, x/23.01.2006 şi x/23.01.2006 formulate de reclamantă, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cu privire la restituirea în natură a imobilului compus din 2 case, curte şi grădină în suprafaţă de 1004 m.p. situat în loc. Ciumbrud, mun. Aiud, judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top x, ulterior dezmembrat şi parţial transcris în altă carte funciară, întrucât Eparhia Reformată din Ardeal nu a fost proprietara imobilului solicitat, la momentul preluării abuzive.

Soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii şi de obligare a pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare, criticată de autoritatea pârâtă prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este însuşită şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a aplicării cadrului normativ incident la elementele factuale ale cauzei.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 "În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie", iar dispoziţiile art. 4 alin. (5) din acelaşi act normativ dispun:"În aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că procedura de restituire a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, iar pentru punerea în aplicare a acestui act normativ au fost aprobate Normele metodologice prin H.G. nr. 1164/17.10.2002.

Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, astfel cum acestea sunt circumstanţiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...). De asemenea, Înalta Curte constată că prevederile art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, invocate de autoritatea intimată, nu sunt aplicabile intabulării dreptului de proprietate din prezenta cauză, dreptul aplicabil acestei intabulări fiind clarificat, în mod corect, de către instanţa de fond.

O primă critică dinrecurs vizează faptul că imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat nu este proprietatea intimatei-reclamante Eparhia Reformată din Ardeal, ci este proprietatea Colegiului Reformat A. din Aiud conform cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, iar depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate nu poate înlocui însăşi înscrierea în cartea funciară.

Or, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, această critică nu poate fi primită. Într-adevăr, înscrierea iniţială de carte funciară a proprietarului indică Colegiului Reformat A. din Aiud, însă în cuprinsul tabelului anexă la Decretul nr. 176/1948, act normativ în baza căruia bunul imobil a fost preluat de Statul român, se regăseşte menţiunea "Şcoala ref. din Aiud, judeţul Alba, a Bis. Reformate cu întreaga avere conform inventarului jurnal".

În acord cu judecătorul fondului, constată şi Înalta Curte că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocaţia de a fi beneficiara restituirii de către Statul Român a bunurilor care au aparţinut acelor părţi componente locale ale cultului reformat, care nu mai există în prezent.

În acest sens, este relevant faptul că potrivit Legii adoptate de cel de-al doilea sinod naţional reformat din Budapesta, deschis la 10 noiembrie 1904, şcolile primare, secundare şi liceale aparţinând Bisericii Reformate din Ungaria, ca instituţii aflate în legătură esenţială cu libertatea practicării religiei şi instrumente de autosusţinere a bisericii, cu respectarea legilor naţionale adoptate în mod constituţional, aparţin cu totul de corpul bisericii şi sunt subordonate autorităţilor bisericeşti.

Conform Ordinelor Ministerului Maghiar al Justiţiei nr. 2207/1909 şi nr. 19407/1911 care reglementează întabularea anumitor imobile în cartea funciară, pentru imobilele care au fost înscrise în cartea funciară pe numele şcolilor reformate sau ale oficiilor dascălilor reformaţi, cererile de rectificare a înregistrărilor de carte funciară, în sensul transcrierii acestora pe numele parohiilor, nu pot fi considerate neîntemeiate, întrucât biserica reformată universală, potrivit autonomiei sale, este în drept şi competentă, ca biserică susţinătoare de şcoală, să ceară intabularea în favoarea incontestabilului titular al dreptului de proprietate privind imobilele sale ce au destinaţie de şcoală confesională.

Nu poate fi negat dreptul de proprietate al intimatei-reclamante pe considerentul că nu a efectuat rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului, în raport de înscrisurile aflate la dosar conform cărora Colegiul Reformat A. din Aiud este proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere autorizaţia nr. 126 publicată în Monitorul Oficial nr. 19 prin care a fost autorizată funcţionarea în comuna Aiud, din judeţul Alba a liceului confesional reformat de băieţi, având I-VII clase, cu limba de predare maghiară cu programa Statului, sub titlul Liceul reformat "A." care atestă şi confirmă în mod expres faptul că "această Şcoală este proprietatea intimatei reclamante Eparhia Reformată din Ardeal .

Relevantă este şi adresa nr. x/11.04.2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, din cuprinsul căreia rezultă că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocaţia de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000, a bunurilor care au aparţinut acelor părţi componente locale ale cultului reformat, care nu mai există în prezent.

În raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentei referitoare la interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, normă juridică în temeiul căreia se susţine că există o probă contrară, reprezentată de însăşi cartea funciară.

Conform art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 "În aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".

Norma juridică instituie o prezumţie de proprietate în favoarea acelei persoane care a fost menţionată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Astfel cum s-a arătat în precedent, împrejurarea că în cartea funciară nu au fost efectuate rectificări în sensul ca în locul Colegiului Reformat A. din Aiud să fie menţionată intimata-reclamantă Eparhia Reformată din Ardeal nu poate anula dreptul de proprietate al acesteia din urmă, drept de proprietate ce este dovedit cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi menţionate anterior.

Înalta Curte nu poate primi nici susţinerile recurentei referitoare la puterea de lucru judecat a statuărilor din sentinţa nr. 208/30.03.2005 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2005 şi constată că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că nu poate fi reţinută puterea de lucru judecat a sentinţei menţionate, prin care s-a stabilit că Eparhia Reformată din Ardeal nu justifică calitate procesuală activă din perspectiva faptului că nu are calitatea de succesor în drepturi al fostului proprietar, având în vedere că, în speţă, reclamanta nu este o simplă succesoare a proprietarei tabulare, ci însăşi proprietara bunurilor în litigiu.

În privinţa calităţii de proprietar al imobilelor înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, s-a reţinut, în mod just, puterea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat: "contrar celor susţinute de recurentă, Decretul nr. 176/1948 reprezintă temeiul de fapt şi de drept ce atestă că Eparhia Reformată din Ardeal este îndreptăţită la restituirea bunului în cauză, nu în calitate de continuatoare în drepturi a fostului proprietar, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar. Şi aceasta întrucât în tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de către stat imobilul în cauză apare menţionată şi Şcoala Reformată din Aiud, judeţul Alba, a Bisericii Reformate, cu întreaga avere conform inventarului jurnal."

Prin ultimul argument formulat, recurenta a solicitat, în ipoteza respingerii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fixarea unui termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obţinerea de informaţii privind situaţia juridică a imobilelor rezultate în urma dezmembrării imobilului identificat cu nr. top x în vederea fundamentării deciziei/deciziilor.

În raport de conţinutul normei art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte subliniază faptul nu poate fi menţionat un alt termen pentru executarea obligaţiei de către recurentă atâta vreme cât norma anterior menţionată instituie un termen limită de 30 de zile pentru executarea obligaţiei, dar reţine, însă, că pentru soluţionarea cererii de către recurentă într-un termen rezonabil revine în sarcina ambelor părţi obligaţia de a colabora astfel încât obligaţia impusă recurentei prin sentinţa recurată să fie îndeplinită cu celeritate.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 136 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.