Incompatibility of local vice-mayor office with status of authorized natural person merchant: concurrence of statuses sufficient for infringement

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate a solicitat: anularea Raportului de evaluare nr. x/14.07.2020, raport de evaluare prin care în temeiul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 s-a constatat starea de incompatibilitate, întrucât în perioada 22.06.2016-04.09.2017 a exercitat simultan funcţia de viceprimar al comunei Tătuleşti şi calitatea de comerciant persoană fizică.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 221/2020 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 221/2020 din 20 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivelor de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

1. Art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine că sentinţa instanţei de fond este nelegală, în condiţiile în care, în considerentele acesteia nu se reflectă faptul că au fost analizate şi motivate toate cele invocate în cererea de chemare în judecată.

În acest sens, se arată că instanţa de fond analizează cauza şi motivează sentinţa doar în temeiul susţinerilor intimatei-pârâte, pronunţând o sentinţă cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, în contextul în care toate cele reţinute drept argumente decizorii se limitează doar la consemnarea unor dispoziţii legale şi paragrafe din raportul de evaluare .

Afirmă recurenta că, într-adevăr, din actele aflate la dosarul cauzei şi în temeiul cărora a fost întocmit raportul de evaluare rezultă faptul că o perioadă de timp, 22.06.2016-28.12.2017 a deţinut calitatea de viceprimar al comunei Tătuleşti şi calitatea de persoană fizică autorizată cu obiect de activitate în domeniul agricol, dar apreciază că simpla alăturare a celor două calităţi este insuficientă în condiţiile în care, pe de o parte, nu se are în vedere faptul că exercitarea pe perioada menţionată a celor două calităţi a fost generată de motive obiective vizând închiderea activităţii persoanei fizice autorizate urmare a decesului soţului (caz fortuit), aspect care nu este analizat de instanţa de fond iar, pe de altă parte, pentru că nu se demonstrează nicio minimă legătură între cele două activităţi, astfel că sentinţa instanţei de fond este nelegală, nu cuprinde motivele pe care aceasta se sprijină şi omite elemente esenţiale în stabilirea stării de incompatibilitate şi consecinţele acesteia.

2. Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta că sentinţa instanţei de fond este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor, aspecte care rezulta din următoarele:

- încalcă pe lângă principiul legalităţii, principiul proporţionalităţii şi norme de rang constituţional, norme prevăzute de dispoziţiile art. 41 - munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 - dreptul la proprietate privată, art. 45 - libertatea economică, dispoziţii constituţionale care garantează dreptul la muncă, exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate privată cât şi libertatea de a desfăşura activităţi economice .

- restrânge exerciţiul unor drepturi, restrângere care, pe de o parte, nu se încadrează în cazurile menţionate în mod exhaustiv în dispoziţiile art. 53 din Constituţia României, iar, pe de altă parte reprezintă o măsură disproporţionată faţă de situaţia care a generat-o.

Coroborat cu cele menţionate anterior, recurenta-reclamantă arată că raportul de evaluare şi efectele acestuia (sancţiunea aplicată), reprezintă, conform practicii şi jurisprudenţei CEDO, o veritabilă acuzaţie în materie penală, fapt pentru care se impune, în circumstanţele menţionate anterior, aplicarea principiului proporţionalităţii şi înlocuirea sancţiunii aplicate, principiu comunitar a cărui aplicare rezidă din interpretarea coroborată a art. 49 alin. (3), art. 52 alin. (1) din Carta Drepturilor fundamentale ale U.E cu dispoziţiile art. II şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

În aplicarea acestui principiu, recurenta-reclamantă solicită a se avea în vedere că exercitarea celor două calităţi în perioada menţionată, nu a afectat realizarea interesului public, nu a generat venituri urmare a vreunei legături dintre acestea, nu a produs niciun prejudiciu autorităţii publice cât şi faptul că în calitate de viceprimar, nu am participat şi nu a fost adoptat niciun act administrativ care să vizeze calitatea subsemnatei de persoană fizică autorizată.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conţin numai motive străine de natura cauzei.

În speţă, nu este incidentă niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) C. proc. civ.. Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, precum şi motivele de fapt pe care s-a întemeiat soluţia, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

Din punct de vedere al tehnicii de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte va reţine că maniera de redactare (mai extinsă sau mai restrânsă) depinde de fiecare judecător în parte, iar hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv pentru toate argumentele aduse de parte, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinţei recurate corespund modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale cuprinse în actul administrativ contestat, precum şi apărărilor formulate de intimata-pârâtă, nu reprezintă o necercetare a motivelor cererii de chemare în judecată, în sensul celor susţinute de recurentul-reclamant, în condiţiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu uşurinţă din lecturarea hotărârii.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant a încălcat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Situaţia de incompatibilitate reţinută a constat în aceea că în perioada în care persoana a fost evaluată, a deţinut simultan cu funcţia de viceprimar, calitatea de comerciant persoană fizică " A. Persoană Fizică Autorizată".

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că actul administrativ atacat este legal în raport de conţinutul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde la a convinge instanţa de control judiciar că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a cadrului de reglementare a regimului incompatibilităţilor, din punct de vedere al însuşi conţinutului stării de incompatibilitate.

Criticile formulate nu sunt întemeiate, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010 şi din Legea nr. 161/2003 şi în acord cu probatoriul din dosar.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003: "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică".

În acest context, în art. 91 din acelaşi act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţia incompatibilă cu cea de ales local. (....) (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Prin urmare, regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, în sensul incompatibilităţii funcţiei de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situaţia de exercitare a unor activităţi în stare de incompatibilitate.

Or, deşi recurenta, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatului început în data de 22.06.2016, aceasta a încălcat interdicţia reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, nerespectând prevederile art. 91 alin. (3) teza I (nu a demisionat în termen de 15 zile din funcţia care atrăgea starea de incompatibilitate).

În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că Persoana Fizică Autorizată A. a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 28.06.2011, iar începând cu data de 04.09.2017, la solicitarea reclamantei făcută la ONRC, întreprinderea figurează cu o întrerupere temporară de activitate, mandatul de viceprimar fiind exercitat începând cu data de 22.06.2016.

Prin persoană fizică autorizată se înţelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forţa sa de muncă.

În art. 6 din acelaşi act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate şi autorizate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Conformându-se acestei obligaţii, recurenta-reclamantă a solicitat şi obţinut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activităţii economice înregistrate.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

Aplicând aceste dispoziţii la cauza de faţă, rezultă, aşadar, că recurenta a avut calitatea de comerciant, în sensul avut în vedere de dispoziţiile legale reţinute de intimată, şi s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă textul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare la momentul existenţei stării de incompatibilitate, se interpretează în sensul că incompatibilitatea prevăzută de aceste dispoziţii se referă la deţinerea concomitentă a celor două calităţi, de viceprimar şi de comerciant persoană fizică şi nu doar la desfăşurarea efectivă de activităţi în cadrul P.F.A.

Prin urmare nu prezintă relevanţă faptul că PFA a desfăşurat în mod efectiv activitatea pentru care a fost autorizată pentru a finaliza succesiunea de pe urma soţului său decedat, atâta vreme cât, întreprinderea a fost înfiinţată încă din anul 2011 pe numele acesteia şi nu a defunctului său soţ, iar la dosar există dovezi certe, care atestă că persoana fizică autorizată A. a obţinut şi venituri din activităţi agricole, precum şi subvenţii APIA .

În consecinţă, Înalta Curte reţine că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a aplicat şi interpretat în mod corect normele legale cu incidenţă în cauza pendinte, stabilind, în mod temeinic, legalitatea raportului de evaluare nr. x/14.07.2020 emis de A.N.I. sub aspectul constatării situaţiei de incompatibilitate a recurentului-reclamant generată de deţinerea concomitentă a funcţiei de "viceprimar" şi de "PFA", potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În privinţa argumentului reclamantei privind consecinţele sancţiunii aplicabile în raport de gravitatea faptei, instanţa de recurs apreciază că aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare este un demers subsecvent reţinerii caracterului legal al raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte reţine că, în cadrul acţiunii care are ca obiect anularea raportului de evaluare, se analizează legalitatea acestui act administrativ, fără a se stabili răspunderea administrativă în persoana celui evaluat. Astfel, această răspundere este subsecventă, urmând a se respecta normele de drept ce definesc fiecare dintre tipurile răspunderii administrative, ce poate fi de natură contravenţională, disciplinară sau patrimonială, în cadrul unei acţiuni în răspundere ce învesteşte instanţa competentă, nu în litigiul ce are ca obiect analiza legalităţii raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 221/2020 din 20 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.