Eligibility of IT specialists for judicial function seniority salary premiums

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.04.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. dosar x/2020, reclamantul a solicitat:

1. Anularea Deciziei nr. 210/12.02.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al PCAB nr. 5/18.02.2020.

2. Obligarea pârâtului la emiterea unei Decizii de salarizare având în vedere art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004, art. 17 Secţiunea a 4 - a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1).2 din Secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B) cap. I din anexa V a Legii nr. 153/2017, cu recunoaşterea vechimii in funcţie.

3. Obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale cuvenite.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1241 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. şi pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- Anulează Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 210/12.02.2020 în privinţa reclamantului;

- Obligă pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamant prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantului, începând cu 01.12.2019, prin luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului;

- Obligă pe pârât la plata diferenţei dintre venitul calculat conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente acestei diferenţe, începând de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective;

- Respinge în rest acţiunea ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1241/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva unor argumente ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât susţine că, indiferent că s-a dispus a fi respectate limitele stabilite de lege, respectiv interdicţia de a nu fi depăşit nivelul stabilit pentru anul 2022, contrar celor reţinute de instanţa de fond, speciliaştii IT trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcţia de procuror sau judecător, pentru a beneficia de salariu mărit echivalent magistraţilor. Aceasta, deoarece, conform legii, salariile acestora se calculează doar prin raportare la salariile de bază ale procurorilor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la probele administrate în cauză, precum şi la dispoziţiile legale inicidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, impunându-se casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, pe fond, respingerea în tot a acţiunii reclamantului.

Reclamantul, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 210/12.02.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al PCAB nr. 5/18.02.2020 şi obligarea pârâtului la emiterea unei Decizii de salarizare având în vedere art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004, art. 17 Secţiunea a 4 - a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1).2 din Secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B) cap. I din anexa V a Legii nr. 153/2017, cu recunoaşterea vechimii in funcţie; obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale cuvenite.

În motivarea cererii a susţinut că prin anexa la decizia nr. 210/2020 a fost realizată o aplicare neconformă a dispoziţiilor art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004. Reclamantul a invocat prevederile art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004, ale anexei V cap. VII Secţiunea a 6-a, art. 22 din Legea nr. 153/2017, art. 17 alin. (3) secţiunea a 4-a cap. VIII din Legea nr. 153/2017, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, nota nr. 1 cap. II anexa V din Legea nr. 153/2017 şi a susţinut că salariul său a fost stabilit cu ignorarea acestor dispoziţii legale, prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani in condiţiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. 4 lit. B) cap. I anexa V a Legii nr. 153/2017. Prevederile notei de subsol de la pct. 1 se referă la magistraţi. Art. 22 alin. (2) trimite la cap. I lit. B) nr. 4, astfel că noţiunea de vechime în funcţie trebuie raportată la situaţia particulară a reclamantului – specialist IT. De asemenea, reclamantul consideră că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate, reclamantul considerând că specialistul IT este singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcţie, deşi această vechime în funcţie este recunoscută chiar în anexa V a Legii nr. 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înţelege prin vechime în funcţie (e.g. nota nr. 1 cap I lit. A), nota nr. 1 cap. I lit. B).

Reclamantul a considerat că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate; din moment ce pârâtul a considerat că reclamantului i se aplică nivelul de vechime în funcţie de 0-3 ani a realizat o asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT cu vechimea în funcţie din cuprinsul cap. I lit. B) nr. 4 însă a limitat aceasta echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu făcea o astfel de diferenţiere. Reclamantul mai arată că în cazul altor specialişti IT din sistemul judiciar (din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia etc.) veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de anexa 5 la Legea nr. 153/2017, cap. II lit. B) nr. 4, precum şi a art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din anexa.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului reţinând, în esenţă, că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea 153/2017 fac trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4. fără a face vreo altă distincţie, astfel că se impunea ca în cazul reclamantului să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport de gradaţia aferentă vechimii în muncă, dar şi în raport de vechimea în funcţie.

A mai reţinut prima instanţă că, este adevărat că prevederile notei de subsol de la pct. 1 stabilesc faptul că "prin vechime în funcţie se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie, însă, aceste prevederi legale privesc situaţia judecătorilor şi procurorilor.

În condiţiile în care, prin intermediul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4. nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiţia noţiunii de vechime în funcţie astfel cum aceasta se regăseşte la pct. 1 al notei de subsol ci trebuie aplicată în raport de situaţia particulară a reclamantului, vechimea în funcţie în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcţie.

Înalta Curte, exercitând controlul judiciar asupra raţionamentului juridic exprimat de judecătorul fondului şi care a condus la soluţia pronunţată, constată că, acesta este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a dispoziţiilor legale incidente.

În analiza criticii formulate prin memoriul de recurs referitoare la vechimea în funcţie, reţine Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT". Aşadar, specialiştii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor/parchetelor şi nu din categoria magistraţilor or a personalului asimilat magistraţilor.

Drepturile salariale ale specialiştilor IT din cadrul PICCJ (deci şi ale reclamanţilor prin raportare la dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia: "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în dezacord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ţine seama şi de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul parchetelor nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În acest context, Înalta Curte reţine, contrar argumentaţiei instanţei de fond, că, potrivit legii, specialiştii IT sunt salarizaţi, prin asimilare, în funcţie de indemnizaţia de bază aferentă unui procuror cu grad de judecătorie, însă nu pot beneficia de majorarea pentru vechimea în specialitate/funcţie, care este acordată de lege, exclusiv pentru magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Instanţa de control judiciar constată că prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost interpretate, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, prin trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V din acelaşi act normativ, ce vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" (prin Nota nr. 1) trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte susţinerile intimatului-reclamant privind faptul că majorarea privind vechimea în funcţie a fost acordată de către alte instituţii din sistemul judiciar, instanţa de recurs reţine că modul în care alţi ordonatori de credite au înţeles să interpreteze şi să aplice legea nu face obiectul cenzurii instanţei de judecată din prezentul litigiu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este viciată de din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, pe fond, va respinge în tot acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1241/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, pe fond:

Respinge în tot acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.