Admissibility of civil revision based on expert perjury without final criminal conviction under 1865 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a la data de 01.02.2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 3058 din data de 14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sentinţă care a fost menţinută în tot prin Decizia nr. 873 din 26.02.2015 pronunţată de ICCJ – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A susţinut că motivul de revizuire incident este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 3 C. proc. civ., ulterior precizând că, faţă de normele de drept aplicabile în timp, temeiul de drept este cel prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care hotărârea judecătorească a cărei revizuire o solicită s-a întemeiat exclusiv pe opinia expertului B., care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă. A mai arătat că tragerea la răspundere penală a expertului nu mai poate avea loc în cadrul procesului penal, astfel încât constatarea existenţei infracţiunii şi a celui vinovat de săvârşirea acesteia urmează a avea loc în cadrul prezentei proceduri.

În continuare, revizuentul a explicat, pe larg, motivele pentru care consideră că expertul a săvârşit infracţiunea amintită.

1.2. Hotărârea instanţei de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 675 din 5 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei civile nr. 3058 din data de 14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi B., ca inadmisibilă.

A reţinut curtea de apel că motivul de revizuire invocat, are în vedere situaţia în care tragerea la răspundere penală a celui pretins vinovat de săvârşirea infracţiunii nu mai poate avea loc printr-o hotărâre penală, adică atunci când revizuentul s-a adresat organelor de urmărire penală, dar acestea, au reţinut că există o cauză de stingere a procesului penal (spre exemplu, amnistia, prescripţia sau decesul suspectului/inculpatului).

Or, a constatat instanţa de revizuire că nu aceasta este situaţia în speţă, având în vedere că, atragerea răspunderii penale nu a avut loc, nu pentru că procesul penal nu putea fi declanşat sau a încetat din cauze exterioare, ci pentru că se stabilise anterior că nu există temeiuri substanţiale în acest sens. Prin urmare, câtă vreme s-a constatat inexistenţa infracţiunii şi, ulterior, autoritatea de lucru judecat cu privire la aceasta împrejurare, nu se poate relua cercetarea acestei chestiuni prin intermediul cererii de revizuire. Soluţia contrară (cea propusă de revizuent) ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziilor luate în procesul penal cu privire la inexistenţa infracţiunilor vizate de plângerile penale, ceea ce depăşeşte cadrul legal prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ..de la 1865.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 675 din 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs revizuentul C., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din C. proc. civ. din 1865.

Susţine recurentul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., având în vedere că a făcut dovada că expertul B. a comis fapta de mărturie mincinoasă (nu a analizat nimic din documentele din anii 1980-1990).

Mai arată recurentul că textul de lege cere numai constatarea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nu neapărat condamnarea expertului, astfel că afirmaţia instanţei de revizuire în sensul că nu se mai poate constata infracţiunea printr-o hotărâre penală, nu are relevanţă în speţă.

Afirmă recurentul că raportul de expertiză întocmit de expert B. a fost declarat necorespunzător realităţii, astfel cum s-a stabilit prin încheiere definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2020: "un prim aspect de nelegalitate (...) constă în aceea că experta nu a analizat nimic în legătură cu înscrisurile din perioada 1980-1990 când au fost scrise notele informative şi angajamentul"- pag. 11, paragraf 4 din hotărârea judecătorească rămasă definitivă.

De asemenea, acelaşi expert a susţinut că nu poate întocmi expertiza în sensul că nu poate stabili dacă semnătura şi scrisul aparţin lui C., fără documente scrise cu certitudine de acesta, provenind din perioada 1980-1990, iar prin raportul de expertiză grafologică întocmit de expert D. s-a constatat că semnătura nu îi aparţine.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimaţii B. şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele arătate în continuare.

Recurentul-revizuent a invocat în susţinerea căii de atac extraordinare, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) punctul 4 din C. proc. civ.

Potrivit textului de lege invocat: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 4. dacă un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credintă sau gravă neglijenţă în acea cauză."

Înalta Curte reţine că relevant în speţă este faptul că, revizuentul nu a făcut dovada că s-a pronunţat vreo hotărâre de condamnare a expertului B. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşită cu ocazia întocmirii raportului de expertiză criminalistică grafoscopică nr. 207 din 17 iunie 2013 în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect constatarea calităţii pârâtului C. de colaborator al organelor securităţii.

De asemenea, raportul de expertiză întocmit de acest expert nu a fost declarat fals în timpul sau ulterior judecăţii.

În acest context, Înalta Curte reţine, dincolo de orice îndoială, că situaţia învederată de revizuent nu se circumscrie în sfera dispoziţiilor legale ce condiţionează admisibilitatea revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) punctul 4 C. proc. civ. de la 1865.

Afirmaţiile recurentului în sensul că instanţa de revizuire este chemată să constate existenţa infracţiunii şi nu să pronunţe condamnarea expertului, nu pot fi primite de instanţa de recurs, în condiţiile în care prezenta cauză este guvernată de dispoziţiile vechiul C. proc. civ., iar cererea de revizuire nu poate fi analizată decât din perspectiva textului art. 322 punctul 4 din acelaşi cod, neputând lua în considerare prevederile art. 509 alin. (1) pct. 3 din actualul C. proc. civ.

Mai reţine Înalta Curte că, în acord cu dispoziţiile art. 326 din C. proc. civ., instanţa de revizuire nu putea, aprioric judecării admisibilităţii revizuirii, să se pronunţe, pe cale incidentală, asupra săvârşirii infracţiunii de fals de către expert, deoarece în speţă nu a fost nicidecum incidentă o cauză de stingere a procesului penal, care să împiedice constatarea infracţiunii printr-o hotărâre penală.

Astfel cum, în mod judicios a reţinut curtea de apel, atragerea răspunderii penale a expertului nu a avut loc pentru că s-a stabilit anterior că nu există temeiuri substantiale în acest sens, iar nu pentru că procesul penal nu ar fi putut fi declanşat sau ar fi încetat din cauze exterioare.

Astfel, deşi revizuentul a formulat un denunţ împotriva expertului B., Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu, pentru că faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege pentru a constitui infracţiuni, solutie împotriva căreia petentul C. nu a formulat plângere. Nefiind formulată plângere împotriva acesteia, soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa a dobândit autoritate de lucru judecat, acesta fiind motivul pentru care o nouă plângere formulată subsecvent de către domnul E. a fost clasată prin ordonanţă de către procuror, soluţie menţinută prin ordonanţa prim-procurorului şi prin încheierea judecătorului de cameră preliminară.

Susţinerile revizuentului din cererea de revizuire, privind constatarea unei infracţiuni prin hotărâre penală definitivă, sunt incompatibile cu realitatea obiectivă. În dosarul indicat de către revizuent, având nr. x/2020, nu s-a pronunţat o hotărâre cu putere de lucru judecat privind conţinutul infracţional al pretinsei fapte, ci doar o încheiere a judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor, deoarece se dispusese clasarea doar pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi nu se cercetase şi infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a dispus clasarea plângerii penale şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, soluţie confirmată definitiv prin Încheierea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, secţia penală din 16 noiembrie 2021 (dosar revizuire).

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a făcut o corectă interpretare a art. 322 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, constatând, în mod judicios că cercetarea eventualei infracţiuni a expertului care a luat parte la judecata principală nu se poate relua prin intermediul cererii de revizuire.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de revizuire este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) punctul 9 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 675 din 5 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.