Scope of judicial review over administrative suspension of gambling licenses and proportionality of complementary sanctions following minor access contravention

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

I.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. unic x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc:

- anularea Deciziei nr. 1622 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc în data de 12.07.2019, prin care s-a dispus suspendarea activităţii locaţiei specializate - agenţie de pariuri, situată în loc. Marghita, str. x, jud. Bihor, pentru o perioadă de 2 luni;

- anularea Deciziei nr. 1907 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc în data de 27.08.2019, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019.

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

I.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 416 din 12 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 1622/12.07.2019 şi Decizia nr. 1907/27.08.2019, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în urma acţiunii de control efectuate în data de 05.06.2019 la punctul de lucru al reclamantei din Marghita, str. x, jud. Bihor, unde aceasta desfăşura activităţi de jocuri de noroc tradiţionale de tip pariuri în cotă fixă, s-a constatat că la o dată anterioară s-au încălcat prevederile art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, prin aceea că s-a permis intrarea în agenţia de pariuri a unui minor.

Conform prevederilor art. 151 alin. (1) lit. c) din Anexa 1 a H.G. nr. 111/2016, fapta constituie contravenţie. Inspectorii Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, au întocmit Procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiilor nr. x/19.06.2019 prin care s-a sancţionat S.C. A. S.R.L. cu avertisment.

Pe lângă această sancţiune principală, Comitetul de Supraveghere, prin Decizia nr. 1622/12.07.2019, a dispus suspendarea activităţii locaţiei specializate - agenţie de pariuri, în care reclamanta desfăşoară activităţi a jocurilor de noroc tradiţionale de tip pariuri în cotă fixă, pentru o perioadă de 2 (două) luni, termen ce va curge de la data comunicării deciziei.

Prin adresa înregistrată la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc sub nr. x/01.08.2019, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019, iar prin Decizia nr. 1907/27.08.2019, Comitetul de Supraveghere a respins plângerea prealabilă ca neîntemeiată.

Cu privire la primul motiv invocat de reclamantă în acţiune, curtea de apel a reţinut că singura măsură pe care o poate dispune Comitetul de Supraveghere este măsura suspendării autorizaţiei de exploatare, iar nu măsura suspendării activităţii locaţiei specializate, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 1622/12.07.2019. De aceea, Decizia nr. 1622/12.07.2019, precum şi Decizia nr. 1907/27.08.2019 încalcă dispoziţiile art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016, ceea ce atrage nulitatea lor.

Examinând şi temeinicia măsurii complementare dispuse prin decizia contestată şi observând că art. 5 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 prevede că "Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei", în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, a constatat judecătorul fondului că sancţiunea suspendării activităţii locaţiei specializate pentru o perioadă de 2 luni este disproporţionată în raport cu natura şi gravitatea faptei contravenţionale săvârşite.

Consecinţele reduse ale faptei contravenţionale l-au determinat pe pârât să aplice doar sancţiunea avertismentului prin Procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 05.06.2019. Gravitatea redusă a faptei contravenţionale (reflectată în sancţiunea contravenţională aplicată) trebuie să se răsfrângă şi asupra sancţiunii complementare aplicate, conform art. 5 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte anularea Deciziei nr. 1622/12.07.2019 şi a Deciziei nr. 1907/27.08.2019, a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor în materie şi nu satisface nici exigenţele motivării, fiind lipsită de o justificare temeinică soluţia pronunţată.

Curtea de apel a apreciat în mod greşit că sancţiunea suspendării activităţii reclamantei A. S.R.L., pentru o perioadă de 2 (două) luni a locaţiei specializate - agenţie de pariuri, situată în Localitatea Marghita, Judeţul Bihor, este disproporţionată în raport cu natura şi gravitatea faptei contravenţionale săvârşite de aceasta.

Motivul aplicării sancţiunii constă în faptul că, în agenţia de pariuri în care îşi desfăşura activitatea intimata A. S.R.L., s-a permis intrarea unui minor care a jucat la aparatul tip slot-machine cu Seria x, amplasat în această incintă de către B. S.R.L..

În contextul împrejurărilor săvârşirii acestei fapte, minorul a fost scos din agenţie împotriva voinţei sale de către agentul care asigură securitatea la punctul de lucru, însă aceste diligenţe au avut loc tardiv, după consumarea faptei contravenţionale constând în încălcarea prevederilor art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (1) lit. c) din Anexa 1 a H.G. nr. 111/2006, inspectorii Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc au întocmit Procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiilor Seria ONJN/A nr. x/19.06.2019 prin care au sancţionat A. S.R.L. cu sancţiunea avertismentului.

La data de 12.07.2019, Comitetul de Supraveghere a analizat Nota nr. x/26.06.2019 privind propunerea Direcţiei Generale de Supraveghere şi Control de suspendare a activităţii locaţiei specializate - agenţie de pariuri în care intimata A. S.R.L. desfăşoară activităţi de jocuri de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă, pe o perioadă de 6 luni.

Având în vedere constatările de la faţa locului, anterioare emiterii deciziei contestate, măsurile sancţionatorii fiind aplicate în mod corect de inspectori prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria ONJN/A nr. x/19.06.2019, Comitetul de Supraveghere, prin Decizia nr. 1907/27.08.2019, a respins plângerea prealabilă formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019, ca neîntemeiată.

Instanţa face confuzie în ceea ce priveşte atât efectele juridice ale deciziei mai sus amintite, cât şi a noţiunilor privind licenţa de organizare, precum şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale de tip pariuri în cotă fixă în locaţiile specializate.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009, în cazul pariurilor, autorizaţia de exploatare are valabilitate 1 an de zile de la data acordării pentru mijlocul de joc de bază prin care se desfăşoară organizarea şi exploatarea unitară a fiecărui activităţi distincte.

Odată obţinută autorizaţia de exploatare pentru jocurile de noroc de tip pariuri, aceasta operează asupra fiecărei agenţii, organizatorul având numai obligaţia notificării O.N.J.N. şi de reîntregire a fondului de garanţie, în funcţie de numărul de locaţii deschise (art. 29 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009). Practic, dacă se respectă numărul minim prevăzut de lege, organizatorul poate să închidă sau să deschidă agenţii, fără a fi afectată autorizaţia de exploatare emisă în favoarea sa.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 111/2016, măsura suspendării autorizaţiei operează pentru locaţia specializată pentru desfăşurarea jocurilor de noroc - agenţie de pariuri sediu secundar înregistrat de organizatorul de jocuri de noroc, în care se desfăşoară activitatea de jocuri de noroc şi pariuri (cod CAEN 9200), aşa cum este definită în art. 2 lit. l), din) Anexa 1 la H.G. nr. 111/2016.

Contrar celor reţinute de instanţă, starea de fapt consemnată şi constatată ex propriis sensibus de către inspectorii ONJN, subliniază faptul că aceasta conţine constatările personale ale agentului constatator, reprezintă un mijloc de probă a situaţiei de fapt reţinute. Organele de poliţie s-au limitat la constatarea unor aspecte social -juridice din sfera lor de competenţă, iar în ceea ce priveşte aspectele legale din domeniul jocurilor de noroc, aceştia au sesizat ONJN, instituţie competentă material în acest domeniu.

Constatările cu privire la verificările efectuate din procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/05.06.2019, cuprind atât reţinerile proprii ale inspectorilor, cât şi consemnările din notele explicative ale persoanelor implicate în evenimentul verificat, din care rezultă un important aspect doveditor al faptei contravenţionale însuşite de către organizator, respectiv plata premiului de 400 RON efectuată a doua zi în prezenţa reprezentantului legal al minorului.

Legiuitorul a urmărit prin elaborarea acestor texte de lege specifice jocurilor de noroc, să permită organelor de control să aprecieze gradul de pericol social în funcţie de toate circumstanţele în care s-a produs încălcarea prevederilor legale, fiind singura entitate în măsură să evalueze la faţa locului situaţia contravenţională.

În speţă, împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, au arătat că a existat o anumită încercare de opunere din partea personalului din locaţie ca minorul să nu mai joace la aparatul slot-machine amplasat în incinta agenţiei de pariuri, dar opunerea a intervenit tardiv, după consumarea faptei şi numai după ce minorul a devenit agresiv. Prin sesizarea agentului de securitate nu s-a putut înlătura rezultatul faptei, s-a evitat doar continuarea ei în timp. Ţinând cont de aceste circumstanţe concrete, care nu au infirmat săvârşirea faptei, ci au confirmat existenţa sa, inspectorii au ţinut seama la individualizarea sancţiunii, aplicând sancţiunea avertismentului.

Pe de altă parte, însă, dispoziţiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 stipulează: "Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare", iar Comitetul de Supraveghere din cadrul ONJN are competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) de a stabili dacă se impune sau nu şi suspendarea activităţii pe o perioadă de la 1 la 6 luni.

Contrar celor reţinute de instanţă, apreciază recurentul că fapta săvârşită de intimata A. S.R.L. prezintă un grad de pericol social şi gravitate sporită.

Trebuie subliniat faptul că, măsura adoptată de Comitetul de Supraveghere este o măsură administrativă, separată de sancţiunea contravenţională, agentul constatator analizând situaţia de fapt, supusă analizei în acest sens şi raportat la gravitatea faptei contravenţionale.

După cum a subliniat şi instanţa de contencios administrativ, recurenta este răspunzătoare şi pentru respectarea art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcţie de consecinţele produse, măsura suspendării autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locaţie ori pentru locaţie specializată, precum şi pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea, pentru una din faptele prevăzute la alin. (1)".

Drept urmare a celor constatate a fost suspendată activitatea la locaţia specializată precizată, în condiţiile în care acolo s-a permis accesul minorului, fapt interzis de prevederile legale in vigoare.

Curtea consideră în mod greşit că sancţiunea suspendării activităţii locaţiei specializate - agenţie de pariuri, situată în Localitatea. Marghita, Judeţul Bihor, pentru o perioadă de 2 (două) luni este disproporţionată în raport cu natura şi gravitatea faptei săvârşite.

Fapta contravenţională săvârşită este incriminată de o normă în vigoare, prezintă un grad de pericol social concret ridicat în condiţiile în care sunt implicaţi minori, persoane cu un grad ridicat de vulnerabilitate cărora, dacă au acces în incintele unde se desfăşoară jocuri de noroc, li se poate induce mult mai uşor posibilitatea obţinerii unor câştiguri facile, ceea ce ar putea conduce la consecinţe tragice, cum ar fi pierderea de sume consistente, cât şi aspecte ce afectează sever viaţa persoanelor în cauză, a familiilor acestora.

Măsura adoptată de Comitetul de Supraveghere este o măsură administrativă, distinctă de sancţiunea contravenţională, inspectorii analizând situaţia de fapt, mai ales raportat la gravitatea faptei, iar nu cum în mod eronat a apreciat instanţa că " Gravitatea redusă a faptei contravenţionale..., trebuie să se răsfrângă şi asupra sancţiunii complementare aplicate...".

De asemenea, în cuprinsul sentinţei recurate s-a reţinut în mod corespunzător situaţia de fapt de către curtea de apel, aceasta fiind cea descrisă în actul constatator de către inspectorii Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, efectuându-se o corectă încadrare juridică.

Instanţa de fond reţine că, procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost anulat, situaţia de fapt reţinută în cuprinsul său fiind opozabilă părţilor. Măsura complementară a fost dispusă de Comitetul de Supraveghere proporţional cu sancţiunea aplicată de ONJN prin procesul-verbal de contravenţie, dat fiind faptul că se putea aplica până la 6 (şase) luni, deci a fost aplicată spre limita inferioară prevăzută de lege.

Această măsură are caracter coercitiv, instanţa reţinând greşit că în situaţia aplicării unui avertisment nu s-ar mai impune aplicarea sancţiunii complementare. O astfel de interpretare a legii lipseşte de sens norma sancţionatorie.

În cauză, procesul-verbal a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale inspectorilor Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi se bucură de prezumţia de temeinicie şi legalitate, iar sancţiunea suspendării activităţii A. S.R.L. pentru o perioadă de 2(două) luni în locaţia specializată - agenţie de pariuri, situată în localitatea Marghita, aplicată de către Comitetul de Supraveghere prin Decizia nr. 1622/12.07.2019, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Mecanismul conturat de O.U.G. nr. 77/2009 şi normele sale de aplicare din H.G. nr. 111/2016, nu funcţionează, întrucât nu este posibil ca un organizator al jocurilor de noroc să se conformeze legislaţiei în vigoare, raportat la specificul activităţii prestate de această societate, legiuitorul, prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din H.G. nr. 111/2016 a stabilit a priori, nelăsând loc de interpretare iar nerespectarea acestei obligaţii este sancţionată cu amenzi extrem de ridicate, fapt ce subliniază caracterul de periculozitate, gravitatea faptei contravenţionale, precum şi nevoia unor controale drastice de verificare asupra acestora.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a susţinut intimata că în mod corect a apreciat instanţa faptul că actul administrativ contestat nu îndeplineşte exigenţele condiţiilor generale de legalitate, respectiv condiţia de a fi emis în conformitate cu dispoziţiile normative în vigoare, întrucât instituţia publică ar fi putut proceda la suspendarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip pariuri în cotă fixă în privinţa agenţiei de pariuri (locaţie specializată) situată localitatea Marghita, iar nu suspendarea activităţii.

Instanţa a identificat şi aplicat corect normele legale incidente, constatând că această sancţiune complementară poate fi aplicată în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea şi, în mod evident, sancţiunea complementară aplicată în temeiul art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 este disproporţionată.

În opinia intimatei reclamante măsura complementară dispusă este şi incompatibilă de drept cu sancţiunea principală a avertismentului, întrucât aceasta din urmă poate fi aplicată doar în funcţie de consecinţele produse, care trebuie să întrunească condiţia unor consecinţe grave.

Recurentul pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare, combătând punctual apărările intimatei reclamante din întâmpinare.

Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise, prin care a reiterat principalele susţineri din întâmpinare şi din acţiunea acţiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 1622/12.07.2019 şi Decizia nr. 1907/27.08.2019 emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc în data de 12.07.2019.

Acţiunea sa a fost admisă, prima instanţă apreciind ca fiind netemeinic şi nelegal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), se reţine că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ONJN, art. 7 alin. (3) şi art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, art. 150 alin. (1) lit. r) şi art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte nu împărtăşeşte considerentele instanţei de fond nici în ceea ce priveşte nulitatea deciziilor contestate pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind măsurile complementare ce pot fi dispuse de ONJN, nici în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii măsurii cu gravitatea faptei contravenţionale.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond a rezultat că, la data de 21.04.2019, intimata reclamantă a încălcat prevederile art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice, care dispun că: "Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcţie de specificul activităţii de jocuri de noroc desfăşurate, următoarele obligaţii: "(...); r) să nu permită accesul minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc; (...)".

Astfel, în agenţia de pariuri din Marghita, jud. Bihor - care constituie punct de lucru declarat la ONRC al societăţii intimate şi în care aceasta desfăşura efectiv activitate specifică - s-a permis intrarea unui minor care a jucat la un aparat de tip slot-machine (amplasat în incintă de o altă societate).

Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, "Accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise".

În acelaşi timp, art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ONJN şi pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 77/2009 dispune că: "în activitatea sa, Oficiul urmăreşte respectarea următoarelor principii: [...] b) protecţia minorilor sau a altor grupuri vulnerabile, din punct de vedere social şi economic, în vederea evitării dependenţei acestora de jocuri de noroc;"

Tot astfel, în conformitate cu art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, "Activitatea economică reprezentată de jocurile de noroc, astfel cum acestea sunt definite la alin. (1) lit. a) - p), se va desfăşura în condiţiile elaborării şi implementării, prin intermediul normelor de aplicare a prezentei legi şi a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare şi supraveghere a furnizării şi consumului de jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă, cu condiţia respectării principiilor privitoare la: (...); (i) protecţia minorilor şi prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc; (...)."

Este de necontestat că situaţia de fapt reţinută în Decizia nr. 1622/12.07.2019 are la bază constatările din Procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 05.06.2019, întocmit de ONJN şi care nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, bucurându-se de prezumţia de legalitate, veridicitate şi executorialitate a actului administrativ.

Or, deşi a făcut referire expresă la prevederile legale menţionate, precum şi la art. 150 alin. (1) lit. r) şi art. 151 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a acestora, considerând fără temei că măsura suspendării activităţii este nelegală şi disproporţionată în raport cu gravitatea redusă a faptei.

Contrar susţinerilor intimatei reclamante, în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă pentru evaluarea măsurii complementare împrejurarea că prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiilor nr. x/19.06.2019 prin care s-a aplicat intimatei reclamante A. S.R.L. doar sancţiunea avertismentului.

Măsura suspendării autorizaţiei poate fi dispusă, potrivit prevederilor exprese ale art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 în legătură cu mijloacele de joc sau cu locaţia specializată, aceasta din urmă fiind tocmai situaţia din speţă.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei s-a menţionat "suspendarea activităţii locaţiei specializate – agenţie de pariuri (...) în care organizatorul de jocuri de noroc S.C. A. S.R.L. desfăşoară activităţi de jocuri de noroc tradiţionale de tip pariuri în cotă fixă (...)", este evident, conform prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, că s-a dispus măsura de suspendare prevăzută de textul legasl expres şi corect indicat, suspendarea (lipsirea de efecte) a autorizaţiei de exploatare a intimatei reclamante pentru acel punct de lucru, deciziile contestate fiind perfect legale.

Intimata reclamantă susţine fără temei, ideea fiind preluată şi de judecătorul fondului, că măsura complementară a suspendării ar fi incompatibilă cu sancţiunea avertismentului.

Or, se observă că, potrivit art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016, "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcţie de consecinţele produse, măsura suspendării autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locaţie ori pentru locaţia/locaţiile specializată(e), precum şi pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1)."

Dispoziţia legală nu distinge în funcţie de natura sancţiunii principale aplicate anterior. Cu atât mai puţin se poate identifica vreo prevedere legală care să interzică aplicarea măsurii administrative complementare în situaţia contravenienţilor sancţionaţi cu avertisment.

Or, în condiţiile în care legiuitorul a lăsat la aprecierea organului competent ca odată cu constatarea faptei contravenţionale să decidă dacă aplică şi măsura suspendării autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc şi să hotărască asupra duratei acesteia, judecătorul nu se poate substitui în atribuţiile Consiliului de Supraveghere al ONJN, procedând la reevaluarea măsurii aplicabile sau la reindividualizarea sacţiunii, câtă vreme, aşa cum s-a stabilit de către instanţa de recurs decizia constată o faptă contravenţională incontestabilă şi este legal emisă.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă – contrar susţinerilor intimatei - a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei nr. 416 din 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.