Public-domain delisting claim quashed and remanded for ownership-law review

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 - privind Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Chieşd – în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieşd a suprafeţei de teren intravilan de 5000 mp, în prezent intabulata în CF nr. x Chieşd, având nr. cad. x; anularea parţială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 13, cod de clasificare 1.6.4.- Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Chieşd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieşd a magazinului fostului sector minier şi a terenului aferent in suprafaţa de 500 mp, imobile situate în loc. Chieşd nr. 613, jud. Sălaj, în prezent intabulate in CF nr. x Chieşd, nr. cad. x şi nr. cad. x –CI, obligarea intimaţilor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 239/2021 din 30 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Secretariatul General al Guvernului şi U.A.T. Comuna Chieşd.

A dispus anularea parţială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - anexa 17 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Chieşd în sensul scoaterii din domeniul public al UAT a suprafeţei de 5.000 mp teren intravilan întabulată în CF x Chieşd nr. cod 50858.

A dispus anularea parţială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - anexa 10 poziţia 13 cod clasificare 1.6.4 - anexa care a înlocuit anexa 17 aferentă H.G. nr. 966/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin Comunei Chieşd în sensul scoaterii din domeniul public al UAT a magazinului fostului sector minier şi a terenului aferent de 500 mp imobile situate în Chieşd 613, Sălaj, întabulate în prezent în CF x Chieşd nr. cad. x - CI.

A obligat intimaţii la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată în sumă de 15.656 RON către reclamant.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Recurentul pârât Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea cererii a arătat că "soluţia instanţei de apel" este greşită, motivele de recurs încadrându-se în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai exact hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv prin aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1990, art. 158 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, art. 286 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 136 alin. (3) din Constituţie.

Contrar statuarilor instanţei de fond, Sălajul S.A. şi societatea falita B. S.R.L. nu a prezentat nici un înscris care sa ateste dreptul de proprietate asupra acestor imobilelor care formează obiectul litigiului. Nu exista nici un titlu de proprietate al debitoarei B. S.R.L. care sa fi stat la baza întocmirii de către lichidatorul judiciar a procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare.

În documentele întocmite de lichidatorul judiciar se menţionează doua facturi fiscale în baza cărora B. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor. Mai mult, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor al societăţii Salajul S.A.

Conform legislaţiei în vigoare, dreptul de proprietate asupra imobilelor se poate dobândi prin act in forma autentică sau hotărâre judecătorească definitiva care sa ateste dobândirea dreptului de proprietate or, in speţă nu s-a făcut dovada că Sălajul S.A. a urmat procedura prevăzută de legislaţie pentru societăţile comerciale pentru a dobândi proprietatea terenurilor. Pe cale de consecinţă nefiind proprietar asupra terenurilor societatea Sălajul S.A. nu a putut transmite in baza celor doua facturi către B. S.R.L. dreptul de proprietate.

O altă critică vizează cheltuielile de judecata acordate in cuantum de 15.656 RON sumă considerată disproporţionată în raport cu obiectul, valoarea şi complexitatea cauzei, acestea nefiind justificate având in vedere si faptul ca nu au fost îndeplinite proceduri judiciare complexe care sa justifice un cuantum al cheltuielilor de judecata atât de ridicat si împovărător pentru parata recurenta.

Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de fond avea posibilitatea, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorar expert sau onorariul avocaţial, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Pentru aceste considerente solicită să admiterea recursului ca fiind fondat, să fie casată hotărârea instanţei de fond, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecata formulată de reclamantul A., întrucât nu exista motive întemeiate pentru anularea in parte a hotărârilor de guvern menţionate.

În drept a invocat dispoziţiile art. 483 şi urm. art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 498 pct. 1 C. proc. civ., art. 20, art. 8 alin. (1) rap. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat prin recursul promovat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare să se dispună respingerea cererii în anulare a H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 şi H.G. nr. 202/2011 -Anexa 10, poziţia 13, cod clasificare 164,anexă care a înlocuit Anexa nr. 17 din H.G. nr. 966/2002, în principal ca tardiv formulată şi pe fond ca neîntemeiată.

A arătat că motivele de recurs se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1), punctele 4,6,8 C. proc. civ., nefiind limitate la acestea, însă, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004.

A criticat în cadrul motivului prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctul 6 C. proc. civ., aspectul conform cărui sentinţa instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Susţine recurentul că nu se face nicio menţiune asupra înscrisurilor care au stat la baza emiterii actelor atacate şi, de asemenea, că nu există nici menţiune referitoare la apărările Guvernului, atât în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare, cât şi în ceea ce priveşte apărările de fond şi înscrisurile depuse.

O altă critică vizează aspectul potrivit căruia, prima instanţă ar fi trebuit să ia în considerare ipoteza conform căreia, prin hotărârea de Guvern şi prin hotărârile autorităţilor publice locale, nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

De asemenea, privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit în sarcina intimaţilor, raportat la obiectul şi complexitatea redusă a cauzei, apreciază ca fiind justificată aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimat/ă

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare atât la recursul promovat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar cât şi la recursul promovat de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

A invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar, precum şi respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte va analiza excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta –pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar, excepţie invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A..

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, recursul declarat de recurenta-pârâtă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Contrar celor invocate de către intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă UAT Chiaşd conţine atât temeiul juridic, cât şi arătarea criticilor concrete la adresa hotărârii de fond care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de dispoiziţiile art. 488, alin. (1), punctul 8 C. proc. civ., mai exact modul în care au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile legii 15/1990, H.G. nr. 834/1990, art. 158 alinerat 2 din Legea nr. 85/2014, art. 286 din O.U.G. nr. 57/2019.

În consecinţă, va fi respinsă excepţia nulităţii recursului promovat de recurenta – pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar.

În ceea ce priveşte recursurile formulate, Înalta Curte urmează a le admite, pentru considerentele care succed:

Reţine Înalta Curte că prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 - privind Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Chieşd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieşd a suprafeţei de teren intravilan de 5000 mp, in prezent intabulata în CF nr. x Chieşd, având nr. cad. x; anularea parţială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 13, cod de clasificare 1.6.4.- Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Chieşd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieşd a magazinului fostului sector minier si a terenului aferent in suprafaţa de 500 mp, imobile situate in loc. Chieşd nr. 613, jud. Sălaj, in prezent intabulate in CF nr. x Chieşd, nr. cad. x şi nr. cad. x – CI, obligarea intimaţilor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Obiectul acţiunii îl constituie anularea parţială a doua Anexe aferente a doua H.G.-uri, respectiv H.G. nr. 966/2002 si H.G. nr. 202/2011 privind o suprafaţa de teren intravilan de 5000 mp si un magazin al fostului sector minier cu terenul aferent în suprafaţa de 500 mp, ambele imobile intabulate in prezent in favoarea UAT Chieşd în baza acestor H.G.-uri.

În ceea ce priveşte Anexa 17 aferentă H.G. nr. 966/2002, înainte de a fi înlocuită de Anexa 10 aferenta H.G. nr. 202/2011, a mai fost modificata şi completata prin Anexa 7 din H.G. nr. 347/2010.

În mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea astfel formulată, constatând suprapunerea între domeniul public a cărui atestare este pusă sub semnul îndoielii, întrucât la momentul atestării nu s-a făcut dovada intrării in domeniul public prin una din modalităţile prevăzute de lege şi terenurile adjudecate de reclamant prin licitaţie publică în baza prevederilor art. 18 din Legea 544/2004 Curtea de Apel.

Înalta Curte găseşte întemeiate recursurile recurenţilor-pârâţi întemeiate pe dispoziţiile articolului 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 501/17.05.2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II - a civilă nr. 1404/84/2013/a5 s-a respins apelul declarat de Societatea Naţională a Cărbunelui prin lichidator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 2102 din 23.11.2015, s-a arătat că prin H.G. nr. 877/2005 şi statului debitorului Sălajul S.A. s-a statuat că bunurile transmise sunt afectate exercitării obiectului de activitate şi funcţionării acesteia, deziderat asigurat de organizare judiciară şi că administratorul judiciar al S.C. Sălajul S.A. este îndreptăţit să procedeze la vânzarea de bunuri ce alcătuiesc capitalul social cu scopul acoperirii obligaţiilor, indiferent de natura acestora.

Prin urmare, D. S.A. a dobândit bunurile imobile în baza Legii nr. 15/1990 şi a H.G. nr. 834/1990 în urma decretelor de expropriere nr. 6/1985 şi nr. 3/1986 fiind înstrăinate ulterior la B. S.R.L..

Înalta Curte apreciază că această concluzie la care a ajuns instanţa de fond nu are la bază un suport juridic judicios, fapt ce atrage reformarea sa.

Astfel, Înalta Curte consideră pertinent argumentul invocat de recurenta-pârâtă în sensul că debitoarea B. S.R.L. nu a făcut dovada în faţa primei instanţe ca a fost proprietar asupra imobilelor la data întocmirii de către lichidatorul judiciar a procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare in favoarea intimatului A..

În înscrisul emis de lichidatorul judiciar pe care îl invoca intimatul –reclamant A. ca temei pentru admiterea cererii de chemare in judecata este menţionat faptul ca demersurile de înscriere in CF a terenurilor adjudecate în baza procesului-verbal de licitaţie vor fi efectuate de lichidatorul judiciar, în termen de maxim 6 luni sub sancţiunea anularii vânzării şi restituirea integrala a preţului. Ulterior a fost încheiat un act adiţional la procesul-verbal de licitaţie în care se menţionează ca încheierea contractului de vanzare cumpărare pentru imobilele adjudecate se va face in termen de 60 de zile de la data ramerii definitive a hotărârii judecătoreşti în dosarul având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în favoarea B. S.R.L. asupra imobilelor adjudecate.

Prin cererea de recurs promovată, recurenta-pârâtă UAT Comuna Chieşd arată că imobilele la care se face referire în cererea de chemare în judecată nu au fost în folosinţă şi proprietatea B. S.R.L. deoarece la data de 01.06.2001 a fost întocmit un proces-verbal de predare primire prin care Primăria Chieşd a primit suprafaţa de 1.345 ha în incinta Chiesd – Mina, suprafaţa de 1.32 ha - incinta mina Chieşd-Nord şi Amplasamentul staţiei intermediare în suprafaţă de 0,155 ha. Aceste terenuri au fost predate spre folosinţă efectiva U.A.T. Comuna Chieşd la data semnării procesului-verbal.

Aşadar, instanţa de fond nu a stabilit dacă reclamantul-intimat îşi dovedeşte vătămarea prin existenţa în patrimoniul său a unui titlu de proprietate valabil.

Apreciază astfel Înalta Curte că hotărârea a fost pronunţată cu nesocotirea normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, respectiv H.G. nr. 834/1991.

Conform articolului 4 din Legea nr. 15/1990, prin actul de înfiinţare a regiei autonome se vor stabili obiectul său de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal.

Regiile autonome pot înfiinţa în cadrul structurii lor: uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale şi alte asemenea subunităţi necesare realizării obiectului de activitate. Modalitatea de constituire a acestora şi relaţiile lor din cadrul regiei autonome şi cu terţii sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al regiei autonome, elaborat de consiliul de administraţie şi aprobat de organul care a înfiinţat regia respectivă.

De asemenea, dispoziţiile din H.G. nr. 834/1991 sunt în sensul că pentru societăţile comerciale cu capital de stat la care Regia Autonomă «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat» exercită, în numele statului, drepturile ce decurg din calitatea de acţionar, atribuţiile privind determinarea terenurilor care fac obiectul prezentei hotărâri, aflate în patrimoniul acestor societăţi comerciale, şi eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora se îndeplinesc de către Secretariatul General al Guvernului.

Or, prin sentinţa atacată nu s-a verificat de către judecătorul fondului dacă dispoziţiile mai sus amintite au fost respectate, astfel că nu s-a efectuat o completă cercetare a fondului.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile şi va casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere urmează să verifice dacă a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr. 15/1990 şi de H.G. nr. 834/1991, precum şi, dacă această procedură a fost finalizată prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv prin predarea-primirea imobilelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurent-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar.

Admite recursurile declarate de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Chieşd prin Primar şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 239/2021 din 30 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.