Suspension of administrative proceeding contingent on related civil litigation: invalidity of casation ground for substantive law error

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 02 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 280 din data de 04.08.2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman – secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă II A. reprezentată de A., până la soluţionarea definitiva a dosarului nr. x/2016

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva soluţiei de suspendare a judecării cauzei a formulat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A. invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare se susţine că instanţa de recurs a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât dezlegarea cauzei nu depinde de soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016

Arată în acest sens că soluţionarea definitivă a dosarului nr. . x/2016 nu condiţionează soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2019 pentru campania agricolă din 2013 ca act administrativ.

Acest act administrativ a fost emis în baza Notei de Control DLAF nr. 1176/01.10.2019 care a reţinut că există anumite suspiciuni de fals cu privire la încheierea unor contracte de arendare de către fermierul II A. în sensul că 9 dintre aceste contracte, printre care şi cel cu numărul x/06.05.2012, ce face obiectul dosarului nr. x/2016 nu erau semnate de arendator.

Susţine că în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, APIA Teleorman era obligată să suspende de drept activitatea de control ce se desfăşura în baza Notei de control DLAF până când organul judiciar soluţiona în mod definitiv caracterul penal sau nepenal al faptei fermierului A. cu privire la înregistrarea la Primăria Călineşti a unor contracte nesemnate de arendator.

Or, APIA Teleorman a emis actul administrativ de sancţionare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare fără ca suspiciunea faptei penale să fie conformată de vreun organ judiciar, producându-şi efectele juridice.

La dosarul cauzei există o adresă în acest sens de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA prin care se arată că dosarul se află în lucru.

Prin urmare, instanţa de recurs putea cel mult să suspende cauza până la soluţionarea cauzei aflată pe rolul parchetului DNA.

Se susţine, aşadar, că atât cauza penală aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA, cât şi cea aflată pe rolul instanţei de drept comun nu pot influenţa dreptul dedus judecăţii, adică anularea/menţinerea actului administrativ emis de APIA Teleorman întrucât acest act a avut la bază Nota de control DLAF cu privire la anumite suspiciuni de fals neconfirmate de vreun organ judiciar şi nicidecum vreo ordonanţă sau hotărâre judecătorească penală sau civilă rămasă definitivă, ce pate face ulterior obiectul emiterii unui act administrativ.

Mai afirmă recurenta că dosarul nr. x/2016 are ca obiect contractul de arendare nr. x/06.05.2012 ce vizează o suprafaţă de 1,65 ha aflată sub limita procentului de 50% din suprafaţa totală arendată, pentru a putea fi retrasă subvenţia agricolă şi acceptată aplicarea instituţiei suspendării.

Afirmă că această lipsă a semnăturii arendatorului în toate cele 9 contracte de arendare a fost acoperită în mod tacit prin utilizarea terenului şi plata arendei de către fermierul A. cu acceptul arendatorului, aspect care se verifică în prezent de DNA însă aşa cum s-a arătat, face obiectul emiterii unui alt act administrativ, atât penal cât şi civil, întrucât actul administrativ atacat a stabilit creanţa bugetară în funcţie de o faptă penală neconfirmată de organul judiciar şi nu avea cum să sancţioneze neregula în mod anticipativ în funcţie de o hotărâre judecătorească penală sau civilă, al cărei rezultat nu este cunoscut.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinare intimata pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Teleorman a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare arată că dosarele nr. x/2016, y/2016 şi nr. 7149/740/2016 au fost soluţionat în mod definitiv, neregulile constatate de DLAF cu privire la încheierea nelegală/nevalabilă a contractelor de arendare în lipsa semnăturii proprietarilor de terenuri agricole, fiind confirmată de instanţa de judecată şi sancţionată cu nulitatea absolută, lipsind înscrisurile denumite "contract de arendare" de orice efect.

Întrucât dosarul nr. x/2016 nu este soluţionat în mod definitiv susţine că în mod legal Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea soluţionării recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul pârât Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 280 din data de 04.08.2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman – secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă II A. reprezentată de A., până la soluţionarea definitiva a dosarului nr. x/2016

Temeiul de drept al suspendării l-a reprezentat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii a fost declarat recurs de către reclamantă, susţinând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Prin urmare pentru a fi incident acest motiv de casare este necesar a se invoca interpretarea şi aplicarea eronată a unor reguli de drept material iar nu a unor reguli de drept procesual.

Or, în cauză dispoziţiile invocate ca fiind aplicate în mod greşit, respectiv art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu sunt dispoziţii de drept material ci sunt dispoziţii de drept procesual.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Desi a invocat încălcarea unor norme de drept procesual recurenta nu a înţeles să invoce şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că motivul invocat de către recurenta nu reprezintă un motiv de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu de către instanţă potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ. şi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste motive Înalta Curte va respinge recursul şi va menţine încheierea atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. împotriva încheierii din 02 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.