Nullity of cassation appeal for failure to develop specific legal critique of substantive law violation

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 26 februarie 2018, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii, constatarea refuzului nejustificat din partea pârâtei DGRFP Cluj-prin AJFP Bihor, de a-i restitui suma de 10.000.000.000 RON vechi reprezentând accize nerestituite la nivelul anului 2000 care în prezent, în urma reactualizării, reprezintă 8.487.920 RON, cu obligarea pârâtei de a-i achita această sumă şi cheltuielile de judecată ocazionate cu prezenta acţiune.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 138/CA/2020 – P.I. pronunţată la data de 17 decembrie 2020, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 10.000.000.000 RON ROL, cu titlu de accize nerestituite la nivelul anului 2000, care în prezent, în urma actualizării, reprezintă suma de 8.487.920 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările intimatei

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, excepţie invocată prin întâmpinare de reclamantul A..

Analizând excepţia nulităţii cererii de recurs, astfel cum a fost invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate nulitatea recursului pârâtei formulat împotriva sentinţei de fond, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispoziţiile articolului 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevăd că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs". De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede că: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

În concret, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept şi arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformităţii hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond sub aspectul încălcării normelor de drept material, invocând în acest sens dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi sub aspectul nemotivării sentinţei sau existenţei unei motivări contradictorii sau străine de natura cauzei invocând în acest sens dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Însă, instanţa de control judiciar constată că, deşi partea a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa acesteia, care să poată fi încadrate în motivele de casare evocate, critici din care să rezulte în ce constă nelegalitatea hotărârii prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele care au fundamentat-o, sau critici din care să rezulte care sunt acele motive străine de natura cauzei, sau care sunt acele motive contradictorii din cuprinsul sentinţei recurate.

În atare situaţie, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentei-pârâte, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte reţine că aceasta nu a formulat critici care să vizeze nemotivarea sau existenţa unor motive străine de natura cauzei şi nici critici care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate, întrucât nu a făcut referire la motivul pentru care consideră că prima instanţă a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente, aspect care echivalează cu nemotivarea criticii de nelegalitate formulate, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greşelilor anume imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este reglementat în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, recurenta-pârâtă s-a limitat să facă trimitere la situaţia de fapt şi la existenţa unui dosar penal în care reclamantul A. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, evaziune fiscală şi complicitate la abuz în serviciu în dauna intereselor publice în forma calificată, dosar penal care, însă, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în dauna intereselor publice în forma calificată, inculpatul A. a fost achitat, pentru infracţiunea de evaziune fiscală s-a dispus încetarea procesului penal motivat de faptul că nu s-a constatat vinovăţia inculpatului, soluţia fiind rezultatul împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat şi în precedent, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa de fond atacată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivului expres şi limitativ prevăzut de lege şi invocat, de altfel în mod formal de către recurentă prin cererea de recurs formulată, ţinând cont că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, respectiv conformitatea acesteia cu regulile de drept aplicabile, părţile având deja la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Din această perspectivă se mai impune a se aminti faptul că, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivului de casare incident în cauză şi la reiterarea situaţiei de fapt reţinute, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Întrucât recurenta-pârâtă nu a arătat, în concret, care sunt regulile de drept sau normele legale încălcate de prima instanţă şi care este maniera în care aceste norme au fost încălcate ori greşit aplicate la pronunţarea soluţiei contestate, sau care sunt motivele străine de natura cauzei, ori motive contradictorii, simpla indicare formală a dispoziţiilor legale care reglementează motivul de casare invocat fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestuia, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

Pe cale de consecinţă, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs formulate cu privire la sentinţa de fond, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea căii de atac promovate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva sentinţei nr. 138/CA/2020-P.I. din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.