Appeal against tax inspection measures declared inadmissible as time-barred

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. (fostă B. – RA) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 54/P/11.07.2018 şi pe cale de consecinţă a măsurilor 1 şi 3 din Dispoziţia obligatorie nr. x/13.03.2018 privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia economico-financiară efectuată la RATB, cuprinse în Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 5013/13.03.2018 şi anexele aferente.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 408 pronunţată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs formulată

Împotriva sentinţei nr. 408 pronunţată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, şi în rejudecare, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului-pârât

În cauză intimatul-pârât Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta reclamantă, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată acesteia la sediul social precizat în cererea de chemare în judecată, la data de 11 decembrie 2020, aşa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond, iar recursul a fost formulat la data de recurs la data de 29 decembrie 2020 aşa cum rezultă din menţiunea aplicată pe cererea de recurs de funcţionarul însărcinat cu primirea actelor.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate – 11 decembrie 2020, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 27 decembrie 2020 (duminica), zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 28 decembrie 2020.

Cum recursul a fost formulat la data de 29 decembrie 2020, rezultă că acest act procedural a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta reclamantă la data de 28 decembrie 2020.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta reclamantă, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (29 decembrie 2020), în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A. S.A. ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 408 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.