Suspension of judicial appointment commission composition: proof of imminent harm under administrative litigation

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021 la data de 26.11.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Hotărârii nr. 1225 din 28 octombrie 2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a aprobat componenţa comisiei de examinare la concursul/examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, organizat în perioada septembrie- decembrie 2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 628 pronunţată la data de 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de obiect a acţiunii în contencios administrativ invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, şi a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1225/28.10.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii

3. Cererea de recurs

3.1. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei recurate în ce priveşte soluţia pe fondul cererii de suspendare şi, rejudecând cauză, solicită admiterea acţiunii în suspendarea HCSM nr. 1225/2021 a secţiei pentru judecători.

Subsumat motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se critică hotărârea sub patru aspecte:

1. recurenta arată că a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită pentru cererea de suspendare, iar instanţa de judecată a soluţionat cererea de suspendare la termenul din data de 08.12.2021 fără a fi soluţionată cererea de reexaminare şi fără a face vreo menţiune cu privire la timbraj;

2. la termenul de judecată din data de 08.12.2021, nicio parte nu a fost prezentă, iar instanţa de judecată a soluţionat cererea de suspendare fără a se fi cerut judecarea cauzei în lipsă;

3. instanţa a analizat şi a primit numai probele pârâtului care nu au fost scanate la dosar şi nici nu i-au fost comunicate, nu s-a pronunţat asupra probatoriilor în sensul încuviinţării şi nici nu a înlăturat probele propuse prin acţiune, care dovedeau activitatea publică a instituţiei pârâte şi astfel a încălcat principiul egalităţii de arme;

4. instanţa a apreciat admisibilă pe fond o procedură de suspendare a unui act, pentru care deşi i s-a cerut, nu i-a stabilit natura juridică. A motivat că natura juridică a actului pentru care se cere suspendarea este aspect de fond, şi cu toate acestea a apreciat că nu este întemeiată suspendarea executării lui.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate vizează două aspecte:

1. Motivarea instanţei este preluată în mod formal din întâmpinarea pârâtului şi nu este completă pe ambele condiţii de admisibilitate.

Sub acest aspect susţine că raţionamentul adoptat de instanţă de a analiza doar condiţia pagubei iminente, fără a analiza şi prima condiţie, nu poate fi acceptat ca valabil în cauză. Motivarea expeditivă care ca rezultat evident că dreptul dedus judecăţii nu a fost efectiv analizat, probele propuse din informaţiile publice nu au fost încuviinţate sau înlăturate, incidenţa CEDO invocată în cauză pe ambele condiţii nu a fost înlăturată motivat.

2. Motivarea se axează pe elemente străine de cauză, sens în care arată că nu a fost invocată paguba cauzată de lipsa posibilităţii de participare la concurs, deoarece nu a atacat decizia comisiei de organizare care a stabilit admisibilitatea candidaturii.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine că au fost interpretate şi aplicate în mod eronat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv instanţa de fond deşi a analizat doar condiţia pagubei iminente a interpretat-o şi aplicat-o nelegal.

Astfel, arată că instanţa de fond a stabilit lipsa pagubei din posibilitatea de participare la concurs, aspect străin de argumentaţia recurentei. Nici elementele de fond privind retragerea unor membrii ai comisiei de la audierea unor candidaţi şi înlocuirea lor cu supleanţi nu poate fi reţinută ca lipsă a pagubei, deoarece elementele de fond au fost invocate de către pârât în încercarea de a prejudeca fondul şi de către recurentă în argumentarea pagubei iminente.

În plus, apreciind că membrii care s-au retras au realizat subiectele la proba scrisă pentru toţi candidaţii şi deci nu se poate reţine nicio pagubă, instanţa se menţine pe o argumentare greşită, deoarece acest examen nu a fost organizat numai pentru candidaţii pentru care au fost incidente de constituire a comisiei de interviu, ci pentru toţi candidaţii la funcţii de conducere în instanţe. Pentru toţi candidaţii comisia de a examinare indiferent de atribuţiile pe care le exercită trebuia să fie imparţială faţă de ei în ambele etape ale concursului care au caracter unitar.

Din argumentarea instanţei poate rezulta că se acceptă o pagubă numai dacă priveşte toţi candidaţii, dar cere dovedirea pagubei iminente în ce o priveşte pe recurentă.

3.2. Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs incident şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului incident, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza, solicită admiterea în prealabil a excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată, cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă şi a excepţiei lipsei de obiect, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind lipsită de obiect.

Susţine recurentul pârât că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii se arată că inadmisibilitatea este determinată de faptul că cererea de suspendare nu priveşte un act administrativ cu caracter individual ale cărui efecte să poată fi suspendate în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul pârât redă dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi act normativ şi susţine că o condiţie sine qua non pentru a putea fi admisă o acţiune în contencios administrativ este ca obiectul cererii de chemare în judecată să vizeze un act administrativ, tipic sau asimilat, aşa cum este acesta definit de lege.

Afirmă recurentul că din prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultă trăsăturile actului administrativ, respectiv este forma juridică principală a activităţii autorităţilor administraţiei publice, este o voinţă juridică unilaterală, este emis numai în realizarea puterii publice, conduce la naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice şi are un regim juridic specific, în centrul căruia se află Legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, stabilirea componenţei unei comisii de concurs reprezintă o operaţiune administrativă, actul producător de efecte juridice fiind hotărârea de validare a rezultatelor concursului de numire în funcţiile de conducere potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 şi art. 27 din regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi revocarea din aceste funcţii aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188/2020.

În ce priveşte excepţia lipsei de obiect arată recurentul că potrivit calendarului estimativ de desfăşurare a concursului, ultima probă de concurs a avut loc la data de 05.12.2021, şi prin urmare, cererea recurentei reclamante prin care solicită suspendarea Hotărârii nr. 1225 din 28 octombrie 2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost aprobată componenţa comisiei de examinare la concursul/examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, organizat în perioada septembrie – decembrie 2021 a rămas fără obiect, finalitatea urmărită prin această cerere constând în suspendarea desfăşurării concursului.

Afirmă recurentul că o eventuală soluţionare favorabilă a prezentului demers al recurentei reclamante în contextul finalizării concursului pentru desfăşurarea ultimei probe a acestuia la data sus menţionată nu mai poate atinge scopul dorit de aceasta şi anume suspendarea concursului, un fapt epuizat nemaiputând fi suspendat.

4. Apărările formulate în cauză.

Recurentul-pârât a formulat întâmpinare faţă de recursul formulat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În motivare, se arată că sunt neîntemeiate argumentele recurentei reclamante prin care aceasta susţine că analizarea de către instanţa de fond doar a uneia dintre condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cerinţa existenţei unei pagube iminente, fără a fi analizată şi cerinţa cazului bine justificat conduce la o motivare superficială, lapidară şi trunchiată. Susţine în acest sens că cerinţele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre ele conducând la inaplicabilitatea normei.

Totodată, se susţine că îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept al cauzei, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul incident şi răspuns la întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului incident, iar în cazul în care instanţa de recurs consideră că recursul este admisibil a solicitat respingerea acestui ca rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că atât recursul principal cât şi recursul incident sunt nefondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta A. a sesizat instanţa de contencios administrativ cu cerere de suspendare a Hotărârii nr. 1225 din 28 octombrie 2021 emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul disppziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a respins cererea de suspendare formulată, reţinând în esenţă că reclamanta nu a dovedit prejudiciul material concret şi imposibil sau greu de reparat ce se produce în cazul în care hotărârea atacată nu este suspendată, reclamantei nefiindu-i afectat dreptul de a participa la concursul de promovare, aceasta participând la toate probele aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

II.1. Referitor la recursul promovat de reclamanta A.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, iar iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa.

Plecând de la definiţia pagubei iminente dată de legea contenciosului administrativ, se poate considera că este îndeplinită această condiţie, numai dacă prejudiciul creat, urmare a emiterii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ar fi greu sau imposibil de recuperat.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reţinând neîndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada existenţei sau iminenţei prejudiciului şi nici dovada imposibilităţii reparării acestuia, care ar putea justifica suspendarea actului normativ.

S-a susţinut prin cererea de recurs că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat condiţia privind paguba iminentă, în sensul că a stabilit lipsa pagubei din posibilitatea de participare la concurs, aspect străin de argumentaţia recurentei.

Analizând însă cererea de chemare în judecată se constată că reclamanta a susţinut că există o imposibilitate obiectivă de acoperire a vătămării prezente prin participarea acesteia la un concurs viitor, deoarece nu se poate condiţiona o îndreptăţire de a promova în cariera de o opţiune viitoare, posibilă pe un alt interval de timp.

Prin urmare, s-a susţinut că paguba iminentă este reprezentată de imposibilitatea de acoperire a vătămării prin participarea acesteia la un concurs viitor, aspect faţă de care se constată că judecătorul fondului corect a reţinut că recurentei reclamante nu i-a fost afectat dreptul de a participa la concursul de promovare.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate vizează, pe de o parte, faptul că motivarea hotărârii reprezintă o preluare a susţinerilor de întâmpinare, iar pe de altă parte, că motivarea se axează pe elemente străine de natura cauzei, în sensul că nu a invocat paguba cauzată de lipsa posibilităţii de participare la concurs.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, nu poate fi reţinut.

Motivul de recurs evocat "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei" înglobează mai multe ipoteze care atrag casarea hotărârii, anume lipsa cu desăvârşire a considerentelor, prezenţa unora care nu au nicio legătură cu natura cauzei şi contradictorialitatea în motivare, aceasta din urmă presupunând situaţia în care sunt unele argumente în care din care rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată.

Toate aceste ipoteze nu au corespondent în criticile formulate, recurenta reclamantă supunând dezbaterii modul în care au fost reţinute de către prima instanţă motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.

Astfel, s-a susţinut ipoteza existenţei unor motive străine de natura cauzei pe considerentul că recurenta nu a invocat paguba cauzată de lipsa posibilităţii de participare la concurs.

Aceste argumente nu pot fi primite, pe de o parte, deşi susţine că nu a invocat paguba cauzată pe lipsa posibilităţii de participare la concurs, nu arată care au fost susţinerile contrare şi în temeiul cărora susţine existenţa pagubei, iar pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, prin cerere de chemare în judecată formulată a susţinut că paguba iminentă este reprezentată de imposibilitatea de acoperire a vătămării prin participarea acesteia la un concurs viitor.

Prin urmare, motivarea instanţei de fond este clară, lipsită de ambiguităţi şi nu se axează pe elemente străine de cauză, în cuprinsul hotărârii fiind redate în mod judicios argumentele care au format opinia instanţei cu privire la netemeinicia cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 1225/28.10.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate, trebuia ca instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Verificând sentinţa recurată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte, contrar susţinerii recurentei reclamante, constată ca nu au fost identificate elemente care să conducă la concluzia că instanţa de fond a încălcat reguli de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cadrul acestui motiv de casare, recurenta reclamantă a formulat critici referitoare la faptul că instanţa de judecată a soluţionat cauza fără ca anterior cererea de reexaminare taxă timbru să fie soluţionată, instanţa de judecată a soluţionat cauza fără ca părţile să fie prezente, şi fără a se fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa a analizat şi a primit numai probele pârâtului care nu au fost scanate la dosar şi nici nu i-au fost comunicate, nu s-a pronunţat asupra probatoriilor în sensul încuviinţării şi nici nu a înlăturat probele propuse prin acţiune, care dovedeau activitatea publică a instituţiei pârâte şi astfel a încălcat principiul egalităţii de arme, şi instanţa a apreciat admisibilă pe fond o procedură de suspendare a unui act, pentru care deşi i s-a cerut, nu i-a stabilit natura juridică.

Cu privire la nesoluţionarea cererii de reexaminare taxă timbru anterior termenului de judecată, constată că această critică este nefondată în raport de încheierea de şedinţă din data de 08 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021 prin care instanţa de judecată a respins cererea ca rămasă fără obiect în raport de faptul că a soluţionat cauza la acelaşi termen pronunţandu-se în sensul respingerii acţiunii, şi implicit asupra solicitării de depunere a taxei de timbru solicitate reclamantei.

În argumentarea aceluiaşi motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut recurenta şi faptul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ., soluţionând cauza fără ca părţile să fi solicitat judecarea cauzei în lipsă şi fără ca acestea să fie prezente la termenul la care cauza a fost soluţionată.

Aceste susţineri le apreciază Înalta Curte a fi nefondate, nesolicitarea de către recurenta reclamantă a judecării cauzei în lipsa sa de la dezbateri reprezentând un act pro causa atâta vreme cât recurenta are calitatea de judecător, deci cunoscător al normelor procesual civile şi implicit a sancţiunii nerespectării acestui aspect. Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere manifestarea de voinţă a recurentei reclamante de a-i fi soluţionată cererea de urgenţă şi cu precădere pentru a nu lipsi de finalitate demersul său judiciar, deci o solicitare implicită a judecării cauzei în lipsa sa de la dezbateri, manifestare de voinţă ce rezultă din cuprinsul cererii de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 1225/2020.

Şi ultimele critici din cadrul acestui motiv de casare sunt nefondate, în raport de practicaua sentinţei recurate din care reiese că instanţa a constatat că au fost depuse la dosarul cauzei întâmpinare şi înscrisuri de către pârât, încărcate în sistemul informatic Ecris, iar reclamanta nu a formulat cerere pentru studierea acestor înscrisuri.

II.2. Referitor la recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia.

Printr-o primă critică s-a susţinut că în mod nelegal instanţa de judecată a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu motivarea că Hotărârea nr. 1225/28.10.2021 nu este un act administrativ cu caracter individual ale cărui efecte să poată fi suspendate în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilirea componenţei unei comisii de concurs reprezintă o operaţiune administrativă, actul producător de efecte juridice fiind hotărârea de validare a rezultatelor concursului de numire în funcţiile de conducere potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 şi art. 27 din regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi revocarea din aceste funcţii aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188/2020.

Înalta Curte reţine că stabilirea naturii juridice a acestei hotărâri, ca fiind act administrativ sau doar o operaţiune administrativă, este atributul instanţei de judecată chemată să analizeze fondului cauzei, şi nu al instanţei investită cu cererea de suspendare a hotărârii respective.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că prin Hotărârea CSM nr. 1225/28.10.2021 s-a stabilit componenţa comisiei de examinare la concursul/examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, şi prin urmare acesta poate face obiectul procedurii suspendării executării, hotărârea fiind un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii.

Prin ultima critică s-a susţinut că în mod nelegal instanţa de judecată a respins şi excepţia lipsei de obiect în raport de faptul că ultima probă de concurs a avut loc la data de 05.12.2021, astfel că o eventuală soluţionare favorabilă a demersului întreprins de recurenta reclamantă, în contextul finalizării concursului pentru desfăşurarea ultimei probe a acestuia la data sus menţionată, nu mai poate atinge scopul dorit de aceasta şi anume suspendarea concursului, un fapt epuizat nemaiputând fi suspendat.

Nici această critică nu poate fi primită, având în vedere că la data soluţionării cererii de suspendare, respectiv 08 decembrie 2021, nu era finalizat concursul, nici măcar lucrările scrise nu erau corectate, acestea având ca dată de corectare 10 decembrie 2021, astfel că în mod corect judecătorul fondului a constatat că acţiunea nu a rămas fără obiect.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. şi recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 628 din 08 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.