Salary-setting challenge fails under binding ruling: seniority-in-function not applicable to DNA specialist staff.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 25.09.2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând:

1. anularea Ordinului nr. 274/18.06.2020, pct. 47 şi 60 şi a Ordinelor de soluţionare a contestaţiei nr. 409 din 18.08.2020 şi 407 din 18.08.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

2. obligarea pârâtului la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu" conform art. 6 lit. f), raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Secţiunea a 6-a, Cap. VIII, Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională şi la Nota 3, Cap. I lit. A) din Anexa VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Administraţie din Legea - cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor;

3. plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii;

4. plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1327 pronunţată la data de 11 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, se susţine faptul că la pronunţarea sentintei recurate, instanţa a avut în vedere motive străine de natura cauzei, sens în care se arată că:

- deşi nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată să se aibă în vedere şi vechimea în funcţie, instanţa de judecată a avut în vedere acest aspect,

- deşi nu au susţinut că cele două noţiuni cu care operează legea, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personal asimilat sunt noţiuni distincte, instanţa de judecată a reţinut acest aspect

- instanţa de fond a reţinut, în privinţa reclamantului B., că se aplică autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 5511/19.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr., x/2017 şi sentinţa civilă nr. 486/29.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, însă instanţa de judecată nu a avut în vedere că decizia civilă nr. 5511/19.10.2018 priveşte un alt temei de drept, respectiv Legea nr. 284/2010 iar decizia instanţei nu a analizat fondul cauzei, acţiunea fiind respinsă prin absenţa procedurii prealabile, iar prin sentinţa civilă nr. 486/29.10.2019 este soluţionată plângerea cu privire la Ordinul nr. 537/20.12.2017 al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deci o cauză care are un alt obiect decât cel al prezentei acţiuni.

În dezvoltarea acestor argumente arată recurenţii că urmare emiterii Ordinului nr. 274/18.06.2020 atacat salariul de bază al specialiştilor petenţi a fost determinat prin neaplicarea şi a criteriului vechimii în funcţie prevăzut de Legea nr. 153/2017 ca aplicabil acestei categorii de personal.

În raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1) Secţiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 se susţine că în aplicarea legii, determinarea salariului de bază pentru specialiştii din cadrul DNA se face printr-o normă de trimitere la valoarea nominală a indemnizaţiilor de încadrare din aceeaşi lege, trimitere realizată la întreg nr. crt. 4 al Cap. I, lit. B) Anexa nr. V din Legea cadru 153/2017 număr care cuprinde o ierarhizare atât pe orizontală cât şi pe verticală.

Se arată că pe orizontală sunt criteriile la vechimea în muncă, iar pe verticală sunt criteriile de individualizare care se raportează la vechimea în funcţie, iar prin alegerea ultimului criteriu pe orizontală "Baza 0-3 ani" vechimea în funcţie este ignorată în totalitate, singura căreia i se dă relevanţă cuvenită fiind vechimea în muncă.

Legea cadru nr. 153/2017 menţionează la art. 6 principiile care reglementează sistemul de salarizare introdus între care se regăseşte şi cel de la lit. f) principiul ierarhizării "pe verticală şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu ...".

Totodată, invocă recurenţii şi dispoziţiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 153/2017, şi susţin că remunerarea recurenţilor sub aspectul salariului de bază – de referinţă în aplicarea majorării prevăzute prin Nota nr. x din Cap. I lit. A) din Anexa VIII şi a sporurilor specifice reglementate conform art. 38 alin. (3) lit. A) şi art. 4, art. 5 din Legea cadru nr. 153/2017 - în forma şi cuantumul reţinut prrin ordinul contestat este realizată cu aplicarea dispoziţiilor Anexei nr. V Cap. I, li. B nr. crt. 4 dar doar prin limitarea la un singur criteriu de ierarhizare, pe orizontală – al vechimii în muncă, fără a fi avute n vedere şi ierarhizarea pe verticală determinată de vechimea în funcţia de specialist în cadrul DNA.

Dacă nivelul de salarizare al funcţiei de specialist este legat de Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Tabelul din Anexa nr. V la Legea cadru nr. 153/2017 atunci prevederile acestuia trebuie aplicate integral, în cazul tuturor categoriilor de personal din cadrul instituţiei publice, care sunt vizate de dispoziţiile în cauză, fără nicio discriminare.

Susţin recurenţii că prin tehnica legislativă manifestată în reglementarea salarizării specialistului DNA, sub forma art. 22 din Secţiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a introdus un raţionament care subliniază că salariul de bază se află sub incidenţa atât a criteriului vechimii în funcţie, cât şi al vechimii în muncă.

Întărirea acestei opţiuni a legiuitorului de remunerare a specialiştilor DNA este susţinută inclusiv de modul în care legiuitorul a înţeles să remunereze specialistul DNA, de la înfiinţarea instituţiei şi până la 1 ianuarie 2018, elocventă în acest sens fiind ultima reglementare în materie, O.U.G. nr. 27/2006, raportat la Legea nr. 330/2009 şi la Legea-cadru nr. 284/2010.

Afirmă recurenţii că aprecierea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin intermediul ordinului de salarizare contestat, că încadrarea specialiştilor sub aspectul salariului de bază se realizează prin raportare doar la vechimea în muncă, marchează o interpretare defectuoasă a Legii-cadru nr. 153/2017 în ansamblul său şi o inadecvată utilizare a principiilor şi regulilor de aplicare a legii aşa cum sunt ele definite în chiar teoria generală a dreptului sau în dreptul civil.

Având în vedere Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, configurată într-un sistem de ierarhizare atât pe orizontală, cât şi pe verticală, este fără putinţă de tăgadă faptul că determinarea salariului de bază individual poate să fie realizată doar prin utilizarea principiilor, criteriilor şi regulilor prevăzute de lege, la concurenţa atât a vechimii în muncă, cât şi a vechimii în funcţia de specialist.

Dacă Direcţia Naţională Anticorupţie acceptă că salariul specialistului se poate raporta la vechimea în funcţia de magistrat al procurorului de judecătorie (în speţă acceptă că se poate raporta la procurorul cu vechime în magistratură de 0-3 ani), atunci înseamnă că acest salariu se poate raporta şi la o vechime de peste 3 ani, în baza principiului "ubi eadem legis raţio ibi eadem legis dispozitio" (unde este aceeaşi raţiune a legii, acolo este aceeaşi aplicare a ei).

Altfel spus, salariul de bază al specialistului este, conform art. 22 alin. (1) din Legea 153/2017 cel înscris în cuprinsul întregului nr. crt. 4 al cap. I, lit. B) Anexa nr. V din lege, fiind determinat la concurenţa criteriului vechimii în funcţie şi al vechimii în muncă.

În susţinerea acestui argument se invocă modul de determinare a salariului de bază al altor specialişti din cadrul DNA, numiţi în funcţie ca şi recurenţii cu aplicarea prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002 şi care sunt în prezent beneficiarii aplicării în salarizarea de bază a ierarhizării atât pe orizontală (al vechimii în muncă) cât şi pe verticală (al vechimii în funcţie).

Totodată, se arată că prin Decizia nr. 2291/2020 din 03.06.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procedează la lămurirea şi consolidarea metodei de determinare a salariului specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin aplicarea prevederilor art. 6 lit. f) din lege, respectiv a ierarhizării, pe verticală şi pe orizontală, în cadrul domeniului de activitate.

De asemenea, susţin recurenţii că în cazul specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţia Judiciară, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, salariului de bază este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin. (1), CAP. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, aplicabile specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin considerarea atât a vechimii în muncă cât şi a vechimii în funcţie.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei precizări prin care a solicitat ca instanţa de recurs să aibă în vedere la soluţionarea recursului şi Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat anularea Ordinului nr. 274/18.06.2020, pct. 47 şi 60 şi a Ordinelor de soluţionare a contestaţiei nr. 409 din 18.08.2020 şi 407 din 18.08.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi obligarea pârâtului la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu" conform art. 6 lit. f), raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Secţiunea a 6-a, Cap. VIII, Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională şi la Nota 3, Cap. I lit. A) din Anexa VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Administraţie din Legea - cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, din interpretarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 rezultă că legiuitorul a dorit stabilirea salariului unui specialist DNA/DIICOT/PICCJ numai în funcţie de vechimea în muncă (pe orizontală), adică cel prevăzut în rubrica "bază 0-3 ani".

Faptul că legiuitorul a ţinut să precizeze ce se înţelege prin "vechime în funcţie" trebuie interpretat în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente cauzei.

Prioritar, faţă de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, se va avea în vedere interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 31 din data de 17.05.2021 prin care s-a statuat:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie".

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, ceea ce denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

Prin urmare, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, nu poate fi reţinut.

Motivul de recurs evocat "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei" înglobează mai multe ipoteze care atrag casarea hotărârii, anume lipsa cu desăvârşire a considerentelor, prezenţa unora care nu au nicio legătură cu natura cauzei şi contradictorialitatea în motivare, aceasta din urmă presupunând situaţia în care sunt unele argumente în care din care rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată.

Toate aceste ipoteze nu au corespondent în criticile formulate, recurenţii reclamanţi supunând dezbaterii modul în care au fost reţinute de către prima instanţă motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.

Astfel, s-a susţinut ipoteza existenţei unor motive străine de natura cauzei pe considerentul că judecătorul fondului a avut în vedere argumente ce nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, respectiv nu au solicitat ca instanţa să aibă în vedere şi vechimea în funcţie, şi nu au susţinut că cele două noţiuni cu care operează legea, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personal asimilat sunt noţiuni distincte.

Aceste argumente nu pot fi primite, constatându-se că şi prin cererea de recurs recurenţii reclamanţi susţin că urmare emiterii Ordinului nr. 274/18.06.2020 atacat salariul de bază al specialiştilor petenţi a fost determinat prin neaplicarea şi a criteriului vechimii în funcţie prevăzut de Legea nr. 153/2017 ca aplicabil acestei categorii de personal, iar cu referire la cel de-al doilea argument, instanţa de judecată are în vedere faptul că chiar dacă nu au susţinut că există o distincţie între cele două noţiuni cu care operează legea, aceasta nu a produs recurenţilor nicio vătămare, judecătorul fondului fiind chemat a interpreta şi aplica normele juridice incidente cauzei.

Prin ultima critică se susţine că în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat întrucât instanţa de judecată nu a avut în vedere că decizia civilă nr. 5511/19.10.2018 priveşte un alt temei de drept, respectiv Legea nr. 284/2010 iar decizia instanţei nu a analizat fondul cauzei, acţiunea fiind respinsă pentru absenţa procedurii prealabile, iar prin sentinţa civilă nr. 486/29.10.2019 este soluţionată plângerea cu privire la Ordinul nr. 537/20.12.2017 al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deci o cauză care are un alt obiect decât cel al prezentei acţiuni.

Cu referire la această critică, Înalta Curte constată că analiza unei astfel de critici, pe fondul său, rămâne fără suport faţă de statuările anterioare şi în raport de Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1327 din 11 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.