Challenge to expropriation decree for power line infrastructure: sufficiency of judicial reasoning and validity of underlying construction permits

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea H.G. nr. 1032/2018, privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbeşti - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Naţional a Centralei Hidroelectrice Bumbeşti, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică şi interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti", judeţele Gorj şi Hunedoara.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2020, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa cadrului procesual sub aspect subiectiv, excepţiile privind lipsa calităţii procesual active şi lipsa de interes a reclamantei, precum şi excepţia lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenienţi Hidroelectrica şi Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, având ca obiect "anulare acte administrativ cu caracter normativ - H.G. nr. 1032/2018 - EMAIL", a respins ca neîntemeiate cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâtei, a anulat H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbeşti - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Naţional a Centralei Hidroelectrice Bumbeşti, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică şi interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti", judeţele Gorj şi Hunedoara şi a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 2.490 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Guvernul României şi intervenienţii Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi C. S.A. au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României arată că un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 176 C. proc. civ., care se încadrează în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Întrucât art. 176 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură civilă, se poate susţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag această sancţiune, cu excepţia celor expres menţionate la pct. 1-4 din acest articol, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Se mai arată faptul că nu a fost comunicată încheierea de şedinţă din 29.09.2020, prin care judecătorul fondului a respins excepţiile invocate de pârâtul Guvernul României, fiind evidentă încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea gravă şi evidentă a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii armelor, a contradictorialităţii şi procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Al doilea motiv de recurs se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanţe nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină, iar cele prezentate sunt contradictorii

În cauza dedusă judecăţii, se constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor părţilor, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care reprezintă, în fapt, o reproducere a cererii de chemare în judecată.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părţilor dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare formulate prin cererea dedusă judecăţii şi prin întâmpinare au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. dedusă din greşita aplicare a art. 1238 alin. (1) C. civ.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit incidenţa art. 1238 alin. (1) C. civ. care prevede că lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.

Cauza unui act administrativ este reprezentată de motivul care a determinat emiterea actului administrativ.

În speţă, analizând H.G. nr. 1032/2018, se constată că motivul, cauza emiterii acestei hotărâri de guvern este reprezentată de exproprierea terenurilor în vederea realizării obiectivului de investiţie linia electrică aeriană.

Prin H.G. nr. 1032/2018 nu se autorizează executarea unor lucrări de construcţii, ci terenurile care vor fi afectate de lucrările de construcţii sunt expropriate.

De altfel, pentru executarea lucrărilor la Linia electrică aeriană nu există nicio autorizaţie de construire emisă şi nici nu putea să fie emisă în lipsa dovedirii unui drept de proprietate asupra terenurilor.

Aşadar, scopul mediat al H.G. nr. 1032/2018 a fost obţinerea terenurilor necesare realizării obiectivului de investiţie Linia electrică aeriană urmând ca după realizarea procedurii de expropriere Hidroelectrica să obţină toate avize şi acordurile necesare, inclusiv acordul de mediu, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire a Liniei electrice aeriene.

H.G. nr. 1032/2018 nu a conferit Hidroelectrica dreptul de a executa lucrările de construire, instanţa de fond apreciind în mod nelegal că actul administrative dedus judecăţii ar fi lipsit de o cauză juridică ca efect al anulării autorizaţiei de construire nr. x/2012.

Or, Autorizaţie de construire nr. x/2012 nu a avut ca obiect lucrările la Linia electrică aeriană.

Autorizaţiile de construire au fost anulate de către Curtea de Apel Bucureşti, pe motiv că au fost emise cu mult înainte de includerea zonei Defileului Jiului în situl Natura 2000 şi fără a se realiza o evaluare corespunzătoare a efectelor proiectului asupra mediului în zona respectivă. De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că noi acte de autorizare pot fi emise numai cu respectarea exigenţelor privind modalitatea de analiză a efectelor proiectului asupra zonei protejate.

Amplasamentul liniei electrice aeriene de racordare la SEN a CHE Bumbeşti, respectiv fundaţiile stâlpilor, nu se află pe terenuri incluse în situri de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 (SCI/SPA), declarate prin Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964 din 13.12.2007, respectiv H.G. nr. 1284/2007, fapt care poate fi verificat online pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului1, prin raportarea coordonatelor fundaţiilor stâlpilor din planşele aflate în anexa nr. 1 la H.G. nr. 1032/2018.

Totodată, deşi a calificat corect hotărârea de guvern atacată drept act administrativ individual, instanţa de fond nu a avut, însă, în vedere că actul care se solicită a fi anulat în cauză a intrat în circuitul civil şi şi-a epuizat toate efectele juridice. Astfel, la acest moment proprietar asupra terenurilor expropriate este Statul Român, aşa cum rezultă din încheierile de carte funciară depuse în probaţiune. În urma emiterii H.G. nr. 1032/2018, Hidroelectrica a parcurs paşii procedurali prevăzuţi de Legea nr. 255/2010 şi de H.G. nr. 53/2011 privind normele de aplicare, emiţând deciziile de expropriere, consemnând despăgubirile la dispoziţia persoanelor expropriate astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune.

Recurentul mai susţine că în baza deciziei civile nr. 5378/14.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017 au fost anulate Autorizaţia de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi Autorizaţia de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, în baza cărora s-au executat lucrările la proiect în perioada 2012-2017. La data pronunţării deciziei Curţii de Apel lucrările au fost sistate, la această dată stadiul de realizare al amenajării fiind, în procent global, de 88% pentru lucrările de construcţii, respectiv de 74% pentru lucrările de montaj a echipamentelor mecanice şi electrice.

Astfel, concluzia care se impune este aceea că lucrările la Linia electrică aeriană nu au făcut obiectul Autorizaţiei de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii, trebuie observat că în orice silogism în care premisa majoră este falsă, tot falsă va fi şi concluzia acestui raţionament.

Prin urmare, raţionamentul judecătorului fondului este imperfect, în primul rând, datorită erorii cu privire la obiectul Autorizaţiei de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel Bucureşti, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii vădit nelegale.

3.2. C. S.A., în motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond făcut o greşită aplicare a art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura-civilă.

Art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede: Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.

Instanţa de fond a înţeles să îşi sprijine soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes, pe dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 şi pe incidenţa art. 37 C. proc. civ.. Din perspectiva argumentaţiei instanţei sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 precum şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa în mod nelegal reţinând motive străine de pricina dedusă judecăţii.

Instanţa a reţinut motive străine de natura pricinii, acordând relevanţă în speţă dispoziţiilor art. 37 C. proc. civ., "în condiţiile în care prezentul litigiu este guvernat de prevederile legii speciale a contenciosului administrativ care la art. 8. alin 1 prevede că persoanele-fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar în măsura în care vătămări decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Instanţa ar fi trebuit să analizeze excepţia lipsei de interes raportat la prevederile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 şi nicidecum să-şi motiveze soluţia pe dispoziţiile ar. 37 C. proc. civ., norma generală.

Realizarea lucrărilor Liniei electrice Aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbeşti, - borna35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord – Parângu circuitul 2 pentru racordarea la Sistemul Electro energetic Naţional a Centralei Hidroelectrice Bumbeşti (denumită în continuare Linia electrică aeriană) nu a fost cuprinsă nici în Autorizaţia de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi nici în Autorizaţia de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, autorizaţii care au fost anulate ca efect al pronunţării deciziei civile nr. 5378/14.12.2017 a Curţii dă Apel Bucureşti. Analizând Anexa 2 din H.G. nr. 1032/2018 se observă că proiectul Liniei electrice aeriene se situează în judeţul Gorj, astfel că în cele ce urmează vom face referire doar la Autorizaţia de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, cealaltă autorizaţie de construire anulată de instanţă reglementând lucrări executate în judeţul Hunedoara.

Faptul că lucrările la Linia electrică aeriană nu au fost cuprinse în Autorizaţia de construire nr. x/2012 anulată de Curtea de Apel Bucureşti rezultă din:

- Acordul de mediu GJ 51/2003 care a stat la baza emiterii AC nr. 16/2012 enumeră lucrările autorizate ca fiind CHE Dumitra (compusă din barajul Livezeni, priza energetică, galeria de aducţiune Livezeni-Dumitra, nodul de presiune CHE Dumitra, CHE Dumitra şi din CHE Bumbeşti (polderul Dumitra; priza energetică, galeria de aducţiune subterană Dumitra-Bumbeşti, nod de presiune Bumbeşti, CHE Bumbeşti), captări secundare.

Linia electrica aeriană nu face obiectul Acordului de mediu nr. GJ 51/2003, deci implicit nu putea face obiectul Autorizaţiei de construire nr. x/2012 anulată de Curtea de Apel Bucureşti;

- Din documentaţia care a stat la baza emiterii AC nr. 16/2012 rezultă că lucrările la Linia electrică aeriană nu au făcut obiectul acestei autorizaţii de construire, sens în care depune în probaţiune lista lucrărilor rest de executat care au făcut obiectul AC. nr. 16/2012, vizată spre neschimbare de către Consiliul Judeţean Gorj;

- Nici în Devizul general cu lucrările rest de executat care au făcut obiectul AC nr. 16/2012 nu se regăsesc lucrările la Linia electrică aeriană.

- Inclusiv din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1032/2018 rezultă că proiectul Liniei electrice aeriene este distinct faţă de D..

Astfel, concluzia care se impune cu prisosinţă este că lucrările la Linia electrica aeriană nu au făcut obiectul Autorizaţiei de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel Bucureşti.

3.3. Ministerul Energiei, prin recursul incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, precum şi admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că excepţiile au fost soluţionate în mod temeinic, pe fondul cauzei, solicită casarea sentinţei civile nr. 1402/2020 şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtului Guvernul României.

Se mai arată că actul administrativ care face obiectul prezentului dosar nu este un act care sa aibă vreo relevanţă sau vreun impact asupra mediului, ci un act de expropriere care produce efecte în privinţa dreptului de proprietate, reclamantele neputând justifica niciun interes în promovarea acţiunii, interes care trebuie să se circumscrie în sfera apărării mediului.

În opinia recurentului, că instanţa de fond nu a procedat la o analiză riguroasă a cauzei, limitându-se la a-şi însuşi în partea destinată motivărilor susţinerile reclamantelor privind lipsa cauzei, nu a analizat susţinerile pârâţilor, ci a preluat în mare măsură argumentele reclamantelor, hotărârea necuprinzând astfel şi partea de motivare care a format convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei.

În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de Guvernul României.

Ministerul Energiei a formulat întâmpinare prin care a arătat că achiesează la susţinerile Guvernului României şi cele ale Hidroelectrica S.A..

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa şi încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului incident, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiată.

Potrivit art. 472 C. proc. civ.: "(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte apreciază că intervenientul Ministerul Economiei putea formula recurs incident, motiv pentru care excepţia inadmisibilităţii va fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii primului motiv de recurs formulat de pârâtul Guvernul României întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursurile formulate în cauză, Înalta Curte precizează că deşi au fost formulate motive de recurs distincte, aceasta le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 reglementează aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbeşti - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Naţional a Centralei Hidroelectrice Bumbeşti, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică şi interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti", judeţele Gorj şi Hunedoara.

Din conţinutul H.G. Nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 rezultă că aceasta a fost aprobată în legătură cu aducerea la îndeplinire obiectivului din cadrul lucrării de utilitate publică şi interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti", judeţele Gorj şi Hunedoara.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei a avut în vedere faptul că prin decizia nr. 5378/14.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017 au fost anulate Autorizaţia de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi Autorizaţia de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, în baza cărora s-au executat lucrările la proiect în perioada 2012-2017. La data pronunţării deciziei Curţii de Apel lucrările au fost sistate, la această dată stadiul de realizare al amenajării fiind, în procent global, de 88% pentru lucrările de construcţii, respectiv de 74% pentru lucrările de montaj a echipamentelor mecanice şi electrice.

În concret, instanţa de fond a reţinut: "ca efect al pronunţării DC nr. 5378/14.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, curtea reţine că H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 este lipsită de cauză juridică, potrivit dispoziţiilor art. 1238 alin. (1) din C. civ., şi nu mai este de natură că producă consecinţele juridice pentru care a fost adoptată, întrucât obiectivul din cadrul lucrării de utilitate publică şi interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", judeţele Gorj şi Hunedoara nu mai poate fi realizat în momentul de faţă, întrucât au fost anulate autorizaţiile de construire care au stat la baza realizării acestui obiectiv".

Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului fondului este greşit, datorită erorii cu privire la obiectul Autorizaţiei de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel Bucureşti, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii vădit nelegale.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a analizat apărările prezentate prin cererea de chemare în judecată.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate şi temeinicie.

În practica instanţei supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.) dar şi în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediţia a 5-a revizuită şi adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluţiei, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să fie precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi a regulilor de drept substanţial şi procedural.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, iar realitatea acestui demers şi efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătoreşti ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, nu analizează argumentele importante şi nu justifică înlăturarea apărărilor esenţiale care susţin opinia contrară, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României – 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei – 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, pentru a constitui o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe argumentele susţinute prin acţiunea introductivă, sumar prezentate şi acestea în cererea de chemare în judecată, centrându-şi argumentaţia pe ideea că anularea celor două autorizaţii de construcţie, nr. x/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi nr. 16/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, are drept consecinţă lipsirea de efecte juridice a H.G. nr. 1032/2018 din cauza legăturii de dependenţă juridică care există între aceste acte administrative.

Înalta Curte observă că deşi judecătorul fondului afirmă existenţa unei relaţii juridice între autorizaţiile de construcţie şi hotărârea de guvern contestată în prezenta cauză, acesta nu face un examen efectiv al afirmaţiei, mulţumindu-se să arate că autorizaţiile de construcţie mai sus amintite au stat la baza realizării lucrărilor de construire pentru amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni- Bumbeşti, fără o verificare a respectivei susţineri.

Conform Guvernului României linia electrică aeriană în discuţie nu face nici obiectul autorizaţiei de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi nici autorizaţiei de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj. Acelaşi recurent mai arată că linia electrică aeriană nu face obiectul Acordului de mediu nr. GJ 51/2003, prin urmare nu putea face obiectul autorizaţiei de construire nr. x/2012, motiv pentru care raţionamentul primei instanţe este imperfect, consecinţă a erorii cu privire la obiectul respectivei autorizaţii de construcţie. Rezultă cu puterea evidenţei că aceste chestiuni au o relevanţă decisivă în privinţa soluţiei din prezenta cauză. Aceste aspecte, însă, constată Înalta Curte, nu au fost analizate de către prima instanţă.

Sprijinindu-şi raţionamentul exclusiv pe susţinerile reclamantei din prezenta cauză, fără să examineze apărările pârâţilor, cum sunt aspectele esenţiale relevate mai sus în cuprinsul prezentei decizii, prima instanţă a pronunţat o hotărâre ce nu satisface exigenţele motivării hotărârii judecătoreşti, expuse în paragrafele anterioare, ceea ce atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi îndreptăţeşte concluzia că nu s-a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, neanalizarea unor aspecte esenţiale punând instanţa de recurs în imposibilitatea de a evalua în mod eficient soluţia pronunţată de către judecătorul fondului.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situaţiei de fapt, nesocotind astfel dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa şi, pe cale de consecinţă va admite recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii recursului incident şi excepţia nulităţii primului motiv de recurs din recursul declarat de Guvernul României invocate de către intimata-reclamantă B., va admite recursurile, va casa în tot sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii recursului incident şi excepţia nulităţii primului motiv de recurs din recursul declarat de Guvernul României invocate de către intimatul reclamant B..

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de recurentul intervenient C. S.A. împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul incident declarat de recurentul-intervenient Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.09.2020 şi a sentinţei civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.