Administrative-tax appeal for annulment declared unfiled due to unpaid stamp fee, with bad-faith filing fine imposed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as unfiled due to lack of payment of the judicial stamp fee, thereby upholding the prior decision that had rejected the company's earlier appeal on grounds of untimeliness, and imposed a 1,000 RON judicial fine on the company's representative for bad faith. The dispute concerned an administrative-tax case where the company challenged a lower court ruling that dismissed its appeal against a tax authority decision; the company filed an appeal for annulment but failed to pay the required 100 RON stamp fee despite being notified by the court. The decisive legal basis included Article 197 of the Code of Civil Procedure, which mandates the cancellation of unstamped requests, and Article 187(1)(a) of the same code, which allows courts to sanction bad-faith filings with fines, applied here because the court found the filing to be manifestly unfounded and part of a pattern of abusive procedural conduct intended to burden the judiciary rather than seek legitimate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 421 alin. (2) din C. proc. civ, art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 248 din C. proc. civ, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 din C. proc. civ, art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Administrative-tax appeal for annulment declared unfiled due to unpaid stamp fee, with bad-faith filing fine imposed: The dispute concerned an administrative-tax case where the company challenged a lower court ruling that dismissed its appeal against a tax authority decision; the company filed an appeal for annulment but failed to pay the required 100 RON stamp fee despite being notified by the court. The decisive legal basis included Article 197 of the Code of Civil Procedure, which mandates the cancellation of unstamped requests, and Article 187(1)(a) of the same code, which allows courts to sanction bad-faith filings with fines, applied here because the court found the filing to be manifestly unfounded and part of a pattern of abusive procedural conduct intended to burden the judiciary rather than seek legitimate review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive to justify the annulment of the appeal due to lack of stamp duty.
Procedural rule applied in the dispositive to impose a judicial fine for bad faith conduct.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia. 2150 din 1 aprilie 2021, a admis excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, şi, în consecinţă, a respins recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 437 din 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat, reţinând că respectiva cale de atacat a fost declarată şi motivată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., fără a depune însă şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.
3. Procedura în faţa instanţei învestite cu contestaţia în anulare
Contestatoarea a fost citată pentru termenul de judecată din 16 iunie 2022 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013.
Cum aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, conform art. 248 din C. proc. civ.
1. Regularitatea promovării căii de atac
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Înalta Curte constată că, în cauză, deşi contestatoarea a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, partea nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Se constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase dosare având ca obiect contestaţie în anulare, cu conţinut identic, formulate de contestatoare în aceleaşi condiţii, aşa încât se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea credinţă şi într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmaţii generale, grave, nefundamentate şi nerelevante cadrului procesual, la adresa instanţelor de judecată şi a părţilor chemate în judecată, contestatoarea exercitându-şi astfel în mod abuziv drepturile procesuale.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate şi putând fi obligată şi la plata unei amenzi judiciare. Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituţie trebuie să acorde posibilitatea părţii de a beneficia de analizarea pretenţiilor, formulate cu bună - credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Astfel, se circumscrie abuzului procesual situaţia în care partea urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanţă cu scopul procesului, respectiv soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.
Consecinţa unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea citaţiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe şi costisitoare.
În concluzie, faţă de vădita netemeinicie a contestaţiei în anulare şi exercitarea repetată a acestei căi de atac, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credinţă a părţii în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 şi următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica numitului B., în calitate de reprezentant al societăţii contestatoare, o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ. şi va anula, ca netimbrată, contestaţia în anulare.
Totodată, va aplica prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2150 din 1 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.
În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică numitului B., în calitate de reprezentant al contestatoarei, amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.