Peremption of appeal due to six-month inactivity after suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierile atacate

Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 23 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 46 din C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenţii A. şi B. împotriva doamnei judecător C. de la soluţionarea unei cereri de abţinere în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, printr-o altă Încheiere, pronunţată în data de 23 februarie 2021, în acelaşi dosar, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 47 alin. (4) şi art. 46 din C. proc. civ., a constatat inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenţii A. şi B. împotriva domnului judecător D., desemnat să soluţioneze cererea de recuzare a domnului judecător E..

Totodată, a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petenţi înregistrată la data de 09.02.2021 şi a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a a domnului judecător E..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor încheieri au declarat recurs recurenţii A. şi B., solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La termenul de judecată din 3 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -

Secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de recurenţi împotriva încheierilor de recuzare din data de 23 februarie 2021, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi cod.

Întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru discutarea excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Instituţia perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Din conţinutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecăţii pricinii, conform încheierii de şedinţă din data de 3 iunie 2021, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de şase luni şi nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierilor de recuzare din data de 23 februarie 2021 ale Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.