Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal violations regarding extinguishment of tax liability by offset

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, intimatul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea sentinţei civile nr. 1865/24.11.2020 pronunţate de Judecătoria Bistriţa-Năsăud şi a deciziei civile nr. 170/15.06.2021 pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 16 din 24 septembrie 2021, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt şi a făcut trimitere la obiectul contestaţiei la executare, reprezentat de solicitarea în sensul de a se constata că la data emiterii adresei de înfiinţare a popririi din 20.05.2019 obligaţiile de plată au fost stinse, invocând prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., şi la cele reţinute de Curtea de Apel Cluj, afirmând că există posibilitatea ca, in baza contractului de cesiune, creditorul cesionar să beneficieze de restituirea parţială sau integrală a taxei pentru emisii poluante, însă, în speţă, la data emiterii adresei de înfiinţare a popririi, 20.05.2019, creanţa a fost stinsă integral prin compensare.

În opinia părţii, a adus în discuţie aspecte care nu au fost dezbătute de instanţa de judecată care a soluţionat contestaţia la executare.

În concluzie, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv art. 509, alin. (1) pct. 8, raportat la art. 703 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor legale speciale cuprinse în Codul de procedură fiscală referitoare la stingerea obligaţiilor fiscale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat pe larg situaţia de fapt şi conţinutul cererii de revizuire, care în opinia părţii este întemeiată pentru că a dedus judecăţii aspecte care nu au fost dezbătute de instanţa care a soluţionat contestaţia la executare, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurenta-pârâtă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte nu reprezintă critici împotriva hotărârii recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor

Publice Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 16 din 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.