Nullity of administrative appeal lacking casation grounds and lapse of interest following voluntary compliance

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii

Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii, obligarea acestora la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicaţia terapeutică glioblastom.

În subsidiar a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 217 din 25 octombrie 2021, a respins excepţiile invocate de pârâţi, ca nefondate.

Totodată, a admis în parte acţiunea având ca obiect refuz soluţionare cerere, formulată de reclamant, şi a obligat pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale să iniţieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală pentru indicaţia terapeutică glioblastom.

De asemenea, a respins în rest cererea formulată de reclamant.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Guvernul României a reluat situaţia de fapt şi a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins excepţia prematurităţii acţiunii faţă de Guvernul României şi a admis în parte acţiunea faţă de această autoritate, făcând trimitere la atribuţiile şi competenţele instituţiilor chemate în judecată.

În concluzie, a apreciat că a fost chemat prematur să răspundă în faţa instanţei de judecată, autoritatea executivă neavând atribuţii şi competenţe directe în sensul solicitat, o eventuală soluţie de admitere a acţiunii fiind imposibil de valorificat nemijlocit faţă de Guvernul României, anterior îndeplinirii, de către autorităţile competente legal, a obligaţiei de a emite lista medicamentelor.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi obligarea acesteia la iniţieze din oficiu evaluarea medicamentului în cauză, iar în rejudecare a cerut admiterea acestei excepţii şi a excepţiei lipsei de interes actual a cererii, întrucât Agenţia a procedat la evaluarea medicamentului Avastin (DCI Bevacizumabum) pentru indicaţia glioblastom, iar în urma raportului de evaluare a fost emisă Decizia preşedintelui ANMDMR nr. 1443/20.10.2021 de neincludere în Lista de medicamente compensate, obiectul cererii fiind astfel îndeplinit. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, precizând că, prin Decizia nr. 1443/20.10.2021, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a decis neincluderea DCI Bevacizumab, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 25 mg/ml pentru indicaţia Glioblastom.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv la art. 32 din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului formulat de Guvernul României, invocată din oficiu, şi excepţia lipsei de interes a recursului Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, invocată în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că sunt întemeiate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Guvernul României, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt şi apărările invocate în faţa primei instanţe, legate de atribuţiile şi competenţele fiecărei instituţii chemate în judecată, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-pârât nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că prima instanţă a respins în mod eronat excepţia prematurităţii acţiunii şi a admis în parte acţiunea faţă de instituţie.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

1.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţilor pârâte la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicaţia terapeutică glioblastom.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

Curtea de Apel Galaţi a respins excepţiile invocate de pârâţi şi, totodată, a admis în parte acţiunea având ca obiect refuz soluţionare cerere, formulată de reclamant, şi a obligat pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale să iniţieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală pentru indicaţia terapeutică glioblastom, respingând în rest acţiunea.

Instanţa de control judiciar reţine că Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a procedat la evaluarea medicamentului Avastin (DCI Bevacizumab) pentru indicaţia terapeutică glioblastom, iar în urma raportului de evaluare a emis Decizia nr. 1443/20.10.2021 de neincludere în Lista de medicamente compensate.

Astfel, se constată că la momentul promovării căii de atac, recurenta-pârâtă a iniţiat procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală pentru indicaţia terapeutică glioblastom, emitând decizia în acest sens, astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată.

Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 1443/20.10.2021 a soluţionat cererea dedusă judecăţii, îndeplinindu-şi astfel obligaţiile în limitele stabilite prin sentinţa atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului Guvernului României.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 217 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 217 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.