Insurance indemnity denial appeal annulled as fact-bound; fund liable for 162,715 RON.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A.. A solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 21085/27.08.2019, emise de pârât, şi obligarea acestuia la plata sumei de 162 715 RON, reprezentând despăgubire în baza poliţei de asigurare nr. INC. nr. x, emisă de S.C. B. S.A..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 354 din 19 martie 2021, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Decizia nr. 21085/27.08.2019, stabilind obligaţia pârâtului de a achita reclamantei despăgubirea în sumă de 162715 RON.

Totodată, a admis în parte cererea expertului de majorare a onorariului şi a dispus majorarea onorariului provizoriu achitat iniţial de la 3000 RON la 4500 RON, stabilind obligaţia la plata în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bucureşti a diferenţei de 1500 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a încălcat art. 164 din C. proc. civ. privind aprecierea probelor, în sensul că în mod eronat s-a apreciat raportul de expertiză şi s-au aplicat concluziile acestuia la starea de fapt, precizând, totodată, că nu s-a avut în vedere faptul că din depoziţiile martorilor rezultă contradicţii, acestea fiind menţionate de Fond prin obiecţiunile formulate la expertiza efectuată cu privire la care se impunea un răspuns, astfel că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ.

Or, probele trebuie să fie examinate şi apreciate fiecare în parte şi în ansamblul lor, în concluzie a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile vizează situaţia de fapt şi probele administrate, ceea reprezintă motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac exercitate.

Cu privire la critica în sensul că prima instanţă nu a avut rol activ, a arătat că, de asemenea, nu se subsumează motivului de casare invocat, întrucât părţile nu pot invoca în calea de atac omisiunea primei instanţe de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au cerut în condiţiile legii, astfel că nu se poate reţine că instanţa, în virtutea rolului activ, nu a dispus refacerea expertizei, câtă vreme nu s-au formulat obiecţiuni în termen şi nu s-a solicitat efectuarea unei alte expertize.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt, cu trimitere la aprecierea probelor administrate, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză şi depoziţiile martorilor, ceea ce reprezintă critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-pârât nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Or, deşi acesta consideră că prima instanţă a aplicat greşit prevederile Legii nr. 213/2015, nu argumentează în concret respectiva critică din perspectiva considerentelor avute în vedere de judecătorul fondului, ci acreditează ideea că se impune o reevaluare a stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs, ceea ce nu se poate încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 354 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.