Judicial salary recalculation under sectoral reference values; mootness of annulment claims due to subsequent administrative correction

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Sălaj, anularea în parte, în privinţa reclamanţilor, a Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016 şi Ordinului nr. 219/C/

01.02.2017 emise de Ministrul Justiţiei; obligarea pârâţilor la emiterea de dispoziţii de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10%, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul.

Totodată, au solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Ulterior, reclamanţii au depus cerere modificatoare, solicitând şi anularea în parte, în ceea ce îi priveşte, a Ordinului nr. 1475/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiţiei de stabilire a drepturilor salariale, fără luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015.

Prin sentinţa nr. 4618/28.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 3825/23.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamanţilor, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaişi instanţe, întrucât pricina a fost soluţionată în baza unei excepţii care nu a fost ridicată de pârât (lipsa procedurii prealabile) şi care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017*

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 60 din 24 februarie 2021, pronunţată în fond după casare, a respins ca neîntemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii invocată de către pârâtul Ministerul Justiţiei.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj în referire la capetele de cerere în anularea ordinelor şi de obligare emitere ordine de salarizare şi a pârâtului Ministerul Justiţiei privind capătul de cerere privind plata.

De asemenea, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi astfel cum a fost modificată, a anulat în parte Ordinele nr. 4680/C/2016,219/C/2017 şi 1475/C/2017 şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

Prin aceeaşi sentinţă:

- a obligat pârâţii Curtea de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Sălaj la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

- a obligat pârâtul Tribunalul Sălaj la plata către reclamantul C. a diferenţelor salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la eliberării din funcţie.

- a obligat pârâtul Tribunalul Sălaj la plata către reclamantele F., K. a diferenţelor salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data pensionării.

Totodată, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 33 coroborat cu art. 194 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute şi, ca urmare, acţiunea a rămas fără obiect, având în vedere că prin OMJ nr. 2066/24.05.2018, emis în baza Legii-cadru nr. 284/2010, O.U.G. nr. 57/2015, a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ţinând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi de Ordinul nr. 75/15.03.2018 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţilor le-au fost acordate drepturile salariale solicitate şi chiar mai mult, prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON, precizând că în acest sens au fost emise de către pârât Ordinele nr. 3073/C/2018 şi nr. 92/C/2019, prin care au fost stabilite drepturile salariale, respectiv prin care au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2016, iar diferenţele salariale aferente acestei perioade au fost plătite de către angajator (Tribunalul Sălaj) în luna decembrie 2017.

Cu privire la diferenţele salariale dintre indemnizaţiile stabilite prin OMJ nr. 92/C/2019 şi indemnizaţiile efectiv plătite a invocat O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimaţii–reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parţială a ordinelor atacate şi obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de salarizare pentru reclamanţi cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON cu aplicabilitate de la 09.04.2015, conform O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, majorată cu 10 % în baza Legii nr. 293/2015, şi la repararea prejudiciului produs, precum şi la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare, potrivit cererii acestora.

Înalta Curte constată că, prin OMJ nr. 2066/24.05.2018, la art. art. 1 alin. (1), s-a stabilit că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimaţilor-reclamanţi în ceea ce priveşte emiterea ordinelor de recalculare a drepturilor salariale, se constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte alegaţiile legate de actualizarea respectivelor drepturi şi dobândă cuvenită, de asemenea, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, sens în care este relevantă Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, aplicabilă în cauză, prin care s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge capetele de cerere 1 şi 2 din acţiunea introductivă, ca fiind rămase fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 60 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge capetele de cerere 1 şi 2 din acţiunea introductivă, ca fiind rămase fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.