Cassation appeal for annulment dismissed for failure to demonstrate material error in challenge to financial correction for public procurement and funding irregularities

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 20.12.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea în tot a Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 emise de pârât şi anularea în tot a Deciziei nr. 17/17.10.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva titlului de creanţă stabilit prin nota de constatare menţionată.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1846 din 19 mai 2017, Curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 şi Decizia nr. 17/17.10.2016 de soluţionare a contestaţiei.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 6305 din 26 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurentul – pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 1846 din 19 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea reclamantei A. S.R.L., ca neîntemeiată.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 6305 din 26 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea acestei decizii, respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 1846/19.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal ca temeinică şi legală.

În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut că Decizia nr. 6305/26.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este rezultatul mai multor erori materiale esenţiale, care au determinat pronunţarea de către instanţa de recurs a unei soluţii greşite faţă de actele existente în dosar.

O prima eroare materială constă în faptul că instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă nu a validat apărarea reclamantei, prin care aceasta a arătat că prelungirea duratei de execuţie a contractului a fost realizată la cererea recurentului-pârât, iar reclamanta nu a formulat recurs în acest sens.

Contestatoarea a arătat că prin Adresa nr. x/06.08.2015 s-a înaintat către B. actul adiţional prin care se prelungea termenul de execuţie. Notificarea privind verificarea dosarului de achiziţie nr. x/18.09.2015 emisă de DGP-AMPOP a confirmat faptul ca procedura s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legislaţiei aplicabile, inclusiv a instrucţiunilor emise de AMPOP. Notificarea de verificare a dosarului de achiziţie emisa de intimat sub nr. x/18.09.2015 reprezintă achiesarea acestuia la actul adiţional de prelungire.

Conform art. 4.3. alin. (3) din Anexa I la Contractul de finanţare nr. x/05.02.2014: "autoritatea contractantă are obligaţia de a acorda asistenţă Beneficiarului prin furnizarea informaţiilor sau clarificărilor pe care le consideră necesare pentru implementarea proiectului". În baza acestei obligaţii contractuale, DGP-AMPOP trebuia să o informeze dacă actul adiţional de prelungire a duratei de execuţie era susceptibil de a atrage corecţii financiare.

Prin urmare, susţinerea instanţei de recurs că instanţa de fond nu a validat apărarea reclamantei constituie o greşeală materială care justifică admiterea contestaţiei în anulare.

Tot o eroare materială o constituie şi reţinerea instanţei de recurs referitoare la faptul că prevederile pct. 14.1 din modelul de contract permit întârzierea lucrărilor numai în condiţiile climaterice excepţional de nefavorabile, existenţa unor lucrări neprevăzute.

Este evident că art. 14.1 prevede că prelungirea contractului poate interveni, în afara condiţiilor climaterice excepţional de nefavorabile, şi în cazul în care volumul sau natura lucrărilor neprevăzute sau pentru orice alt motiv de întârziere care nu se datorează executantului şi nu a survenit prin încălcarea contractului de către acesta.

Prelungirea contractului a fost determinată de situaţii concrete care au produs întârzieri în executarea contractului (vremea nefavorabilă, modificare proiect tehnic, întârzieri în aprobarea actelor adiţionale de către autoritatea contractantă etc).

La data de 08.07.2015, societatea a depus cerere de amendare la DGP-AMPOP conform Notelor explicative şi Memoriului justificativ înregistrate la DGP AMPOP cu nr. 291791/16.07.2015. După aproape două luni de zile, prin Notificarea nr. x/02.09.2015 a fost aprobată solicitarea acesteia, fiind încheiat Actul adiţional nr. x/03.09.2015, care la art. 1 prevedea: "se aprobă modificarea parţială a soluţiei tehnice propusă în proiect, conform documentaţiei depuse şi înregistrate la DGP-AMPOP cu nr. 291791/16.07.2015, care face parte integrantă din prezentul act adiţional". În acest timp nu s-au putut executa lucrările aferente modificărilor tehnice aduse proiectului tehnic, ci doar lucrări care nu făceau obiectul acestor modificări, societatea notificând executantul prin Adresa nr. x/29.05.2015 că lucrările se vor executa doar după aprobarea DGP-AMPOP.

O altă eroare materială a instanţei de recurs constă în faptul că aceasta a reţinut că "hotărârea AGA invocată de intimata-reclamantă a fost emisă după data depunerii înscrisului la dosarul de atribuire".

Astfel, s-a reţinut că "din actele dosarului rezultă însă că documentul "furnizare informaţii extinse nu cuprindea toate codurile CAEN necesare pentru îndeplinirea obiectului contractului, iar hotărârea AGA invocată de intimata-reclamantă a fost emisă după data depunerii înscrisului la dosarul de atribuire, astfel că şi în această privinţă prima instanţă a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce conduce la admiterea recursului formulat".

Este o eroare materială evidentă întrucât hotărârea respectivă a fost emisă în 23.10.2014, înainte de data depunerii înscrisului "furnizare de informaţii" la dosarul de atribuire (respectiv în data de 27.10.2014, ora 11:50).

La data depunerii ofertei însoţită de înscrisul "furnizare de informaţii" şi declaraţia pe propria răspundere că vor prezenta certificatul constatator, asociaţii C. S.R.L. adoptaseră deja hotărârea AGA de suplimentare activităţi pe care au depus-o la ORC în 27.10.2014.

Ofertantul S.C. C. S.R.L. a depus înscrisul "Furnizare informaţii extinse" emis de Oficiul Registrului Comerţului sub numărul x/20.10.2014, care conţine în esenţă aceleaşi date ca şi certificatul constatator, împreună cu declaraţia pe propria răspundere privind prezentarea certificatului constatator emis de Registrul Comerţului cu toate activităţile ce fac obiectul contractului, aşa cum au fost depuse la Registrul Comerţului în data de 27.10.2014. Aceste documente sunt conforme documentaţiei de atribuire, or, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra conformităţii acestor documente, considerând că hotărârea AGA a fost emisă după depunerea ofertei şi a documentaţiei aferente achiziţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine considerentele arătate în continuare.

Contestaţia în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este întemeiată în cauza dedusă judecăţii pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. conform cărora:

"Art. 503. – Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori de natură procedurală, constând în omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Erorile materiale avute în vedere de textul procedural sunt greşeli evidente de fapt, iar nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale.

Or, în cauză, se constată că, pe calea contestaţiei în anulare întemeiate pe motivul menţionat anterior, sunt evocate critici cu privire la fondul litigiului dedus judecăţii, iar nu critici care să poată fi circumscrise noţiunii de eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, deşi a invocat ca temei al demersului său procesual eroarea materială săvârşită de instanţa de recurs, ce a rejudecat cauza, în fapt societatea-contestatoare a învederat drept motive ale contestaţiei sale aspecte ce ar putea fi circumscrise, eventual, unor erori de judecată, iar nu unei simple erori materiale, astfel cum impune textul pe care îşi întemeiază prezentul demers procesual.

Cu alte cuvinte, criticile referitoare la fondul cauzei depăşesc limitele cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, restrânsă la motivele expres şi limitativ reglementate de art. 503 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că reţinerea de către instanţa de recurs a faptului că "hotărârea AGA invocată de intimata-reclamantă a fost emisă după data depunerii înscrisului la dosarul de atribuire" nu este esenţială astfel încât să determine desfiinţarea deciziei.

De altfel, contestaţia în anulare în ansamblul său cuprinde reluări ale argumentelor invocate prin întâmpinare, aceste aspecte fiind analizate de instanţa ce a soluţionat recursul.

În realitate, titularul contestaţiei în anulare tinde să obţină o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata. În acest sens, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 6305 din 26 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.