Green certificate quota annulment mooted by res judicata and lack of appeal interest

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016, la data de 04.05.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - SCAF, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Ordinului preşedintelui ANRDR nr. 5/26.02.2016 şi a Listei operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV şi nr. de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, publicată pe site-ul pârâtei la data de 02.03.2016.

Ulterior reclamanta a formulat cerere adiţională, solicitând citarea ca pârât şi a B. S.A., acesta fiind menţionat în cuprinsul Ordinului atacat, pentru opozabilitatea hotărârii.

Prin sentinţa civilă nr. 3661/21.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. S.A., s-a admis excepţia tardivităţii şi a fost respinsă acţiunea ca tardiv formulată, constatând instanţa că ordinul contestat are caracterul unui act administrativ cu caracter individual.

Prin decizia civilă nr. 3214/7.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, au fost admise recursurile, s-a casat sentinţa civilă nr. 3661/21.11.2016 cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare. Instanţa de recurs a reţinut, pe de o parte, caracterul de act normativ al ordinului atacat şi, pe de altă parte, greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. S.A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14.10.2020, sub nr. x/2016*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 27 din 8 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta B., şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta B. în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu apărător redus conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Au fost anulate Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 5/26.02.2016 şi Lista operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi pentru anul 2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recutate, rejudecarea cauzei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat în esenţă că instanţa de fond, în mod greşit şi cu interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 220/2008 şi ale H.G. nr. 495/2014, precum şi cu ignorarea prevederilor Deciziei C(2014) 7287/15.10.2014, a reţinut că exceptarea este anuală.

4. Apărările intimatelor

4.1 Intimata-reclamantă C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât Operatorul Pieţei de Enegie Electrică şi Gaze Naturale – B. S.A. a depus un răspuns la dosar, arătând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 3214/07.07.2020 faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Prin recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 27/08.02.2021, ANRE nu a criticat soluţia instanţei de fond referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive, astfel că, în opinia sa, soluţia de admitere a excepţiei este definitivă.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 26 mai 2022, Înalta Curte a admis cererea formulată de către intimatul-pârât Operatorul Pieţei de Enegie Electrică şi Gaze Naturale – B. S.A. şi a dispus scoaterea acestuia din cauză.

La acelaşi termen de judecată, intimata-reclamantă a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Ordinului Preşedintelui ANRDR nr. 5/26.02.2016 şi a Listei operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV şi nr. de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, publicată pe site-ul pârâtei la data de 02.03.2016.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa nr. 2558/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus anularea ordinului ANRE nr. 5/2016. Prin decizia nr. 3913/24.07.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat de ANRE, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti rămânând definitivă.

Prin decizia menţionată, Înalta Curte a validat considerentele instanţei de fond - Curtea de Apel Bucureşti, menţionate prin sentinţa nr. 2558/23.06.2017, vizând viciile de nelegalitate a Ordinului:

"Prin Ordinul nr. 5/2016, ANRE a stabilit cota finală obligatorie de achiziţie de certificate verzi pentru anul 2015, luând în calcul un consum exceptat raportat la datele de emitere a acordurilor de exceptare în primul an de implementare a schemei de sprijin.

Stabilirea acestei cote anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi (stabilite procentual ca fiind raportul dintre numărul de certificate verzi emise şi consumul final de energie electrică realizat, diminuat cu consumul final exceptat) a fost influenţată de valoarea mai mică a consumului exceptat, în sensul că a fost mult mai mică decât dacă valoarea consumului exceptat era calculată prin raportare la întreg anul 2015, în acord cu actul normativ de rang superior în forma în vigoare atât la data cererii de exceptare, cât şi la data emiterii acordului de exceptare pentru intimata reclamantă.

Efectul vătămător la adresa intimatei-reclamante nu rezultă direct din cota anuală obligatorie de achiziţie, ci din stabilirea acesteia pe baza unei valori mai mici a consumului exceptat, care se corelează cu o valoare mai mare a consumului neexceptat, pentru care se menţine obligaţia de achiziţie de certificate verzi. Există, astfel, o strânsă interdependenţă între cota anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi consumul neexceptat, datorită împrejurării că, în formula de calcul a cotei, un element îl reprezintă consumul exceptat.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că ordinul contestat, ca act de punere în aplicare a normei din art. 3 alin. (1) al H.G. nr. 495/2014, la nivelul anului 2015, este nelegal, aducând atingere principiului securităţii juridice şi restrângând nejustificat drepturile câştigate ale intimatei reclamante, în condiţiile în care acordul era reglementat ca act administrativ care doar constata îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de stat, efectele sale fiind cele reglementate de H.G. nr. 495/2014.

Potrivit art. 8 alin. (8) din Legea nr. 220/2008, întregul mecanism de exceptare, ca şi cantitatea exceptată şi formula de calcul au fost lăsate în câmpul de normare al hotărârii de guvern care aprobă schema de sprijin notificată Comisiei Europene şi autorizată de aceasta.

Exceptarea este prevăzută de lege procentual, raportat la cantitatea de anergie furnizată şi care intră sub efectele acordului de exceptare, în condiţiile legii.

Aşa cum se arată expres în preambulul său, Ordinul nr. 5/2016, contestat în speţă, a fost emis la data de 26.02.2016 în aplicarea în concret a prevederilor legale mai sus menţionate şi a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 495/2014, în conformitate cu care "Exceptarea prevăzută la art. 1 alin. (1) se aplică la cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi care se aplică furnizorilor de energie, comunicată de ANRE, începând cu anul în care a fost obţinut acordul de exceptare. Respectiva exceptare nu afectează calculul privind atingerea obiectivului naţional prevăzut la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în consumul final brut de energie al anului 2020.

Or, în speţă, valoarea diminuată a consumului exceptat nu a fost stabilită prin hotărârea de guvern menţionată, ci prin Ordinul nr. 5/2016."

Efectul pozitiv al lucrului judecat prin sentinţa nr. 2558/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă, se impune a fi reţinut şi în prezenta cauză, dat fiind obiectul identic, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Ordinului ANRE nr. 5/2016.

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.: "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă". După cum s-a arătat în doctrină, efectele autorităţii de lucru judecată prezintă, pe lângă efectul negativ, peremptoriu, manifestat prin excepţia autorităţii de lucru judecat, şi un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala într-o nouă judecată de dreptul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Reglementarea puterii de lucru judecat sub forma efectului pozitiv vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerii considerentele hotărârilor judecătoreşti.

În jurisprudenţa CEDO s-a arătat că "Principiul securităţii raporturilor juridice impune ca atunci când o contestaţie civilă este analizată pe fond, ar trebui decisă o dată pentru totdeauna."

Trebuie subliniat că "problema soluţionată", nu este numai problema de fond tranşată în hotărâre (de regulă în dispozitiv), ci şi problemele a căror rezolvare, de regulă dată în considerente sprijină soluţia din dispozitiv. Altfel spus, chiar şi considerentele unei hotărâri pot prezenta putere de lucru judecat în măsura în care soluţionează anumite probleme necesare pentru dezlegarea cauzei.

Conform jurisprudenţei CEDO, există putere de lucru judecat şi atunci când părţile din al doilea proces sunt diferite de cele din primul proces.

Cum s-a arătat anterior, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect inclusiv o cerere de anulare a Ordinului ANRE nr. 5/2016, cerere care a şi fost admisă, hotărârea rămânând definitivă.

Pe cale de consecinţă, instanţa învestită cu soluţionarea prezentei cauze trebuie să ţină seama de faptul că Ordinul ANRE nr. 5/2016, act administrativ normativ, este nelegal, fapt stabilit deja în mod definitiv.

În ceea ce priveşte Lista operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV şi numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 676/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, au fost validate reţinerile instanţei de fond, în sensul că această listă este o anexă a ordinului, emisă în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a ordinului ANRE, nesupusă publicării în Monitorul Oficial şi cuprinzând efectiv o enumerare a operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV şi numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziţie de CV pentru anul de analiză 2015.

Totodată, a reţinut instanţa că tabelul cu operatorii economici care au obligaţia de achiziţie certificate verzi pentru îndeplinirea cotei obligatorii aprobată prin Ordinul nr. 5/2016 nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative normative.

Pe de altă parte, a subliniat Înalta Curte în cadrul aceluiaşi dosar amintit anterior, în fapt, lista, anexă a Ordinului, nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, atât timp cât ordinul A.N.R.E. nr. 5/2016 a fost anulat, între cele două acte existând evident o legătură de subsecvenţialitate.

Aşadar, a concluzionat Înalta Curte că nu pot subzista măsurile dispuse în temeiul unui ordin anulat, impunând-se a se da eficienţă efectelor hotărârii judecătoreşti de anulare a acestuia.

În consecinţă, şi în ceea ce priveşte Lista operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV şi numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, se impune a se avea în vedere ceea ce s-a reţinut în mod definitiv prin decizia nr. 676/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004: "Hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare."

Recurenta-pârâtă a formulat apărări în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în sensul că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3913/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 676/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016 nu au fost publicate în Monitorul Oficial şi, ca urmare, acesta nu produc efecte erga omnes.

Dat fiind faptul că, în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016, recurenta-pârâtă ANRE a fost parte, astfel că nu poate susţine cu temei faptul că nu ar avea cunoştinţă de soluţia de anulare a ordinului, soluţia menţionată produce efectele juridice invocate de către intimata-reclamantă în sensul lipsirii de interes a recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat de ANRE, excepţie invocată de C. S.A. (fostă A.).

Va respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 27 din 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat de ANRE, excepţie invocată de C. S.A. (fostă A.).

Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 27 din 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2022.