Hospital's appeal over DRG reimbursement annulled as void; first-instance rejection stands.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea în data de 13.11.2019 reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 17.144.235,66 RON reprezentând rambursări servicii medicale DRG realizate, validate şi nedecontate în perioada ianuarie 2016 - mai 2019, înscrise în factura fiscală SCMO x/05.07.2019 servicii medicale prestate din fondurile proprii, ca urmare a epuizării resurselor FNUASS, atingând limita contractuală, aferente unui număr de 11.000 de pacienţi.

Prin sentinţa civilă nr. 5/CA/22.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019 la data de 03.02.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 449 din data de 18 iunie 2020 a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii judecătoreşti anterior menţionată a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A.", solicitând instanţei de recurs admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată cu consecinţa obligării pârâtului Ministerul Sănătăţii la plata sumei de 17.144.235,56 RON reprezentând rambursări servicii medicale DRG realizate, validate şi nedecontate în perioada ianuarie 2016 – mai 2019, înscrise în factura fiscală nr. x/05.07.2019.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A.", excepţie invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

Prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

În litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., cum prevede expres art. 28 din acest act normativ, astfel că în materia recursului trebuie respectate şi prevederile ce reglementează această cale de atac, statuate de art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., cu derogările din legea contenciosului administrativ, ce se referă la termen, suspendarea executării sentinţei şi judecata de urgenţă.

Art. 486 C. proc. civ. reglementează conţinutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabileşte că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 489 din acelaşi cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Recurentul, în dezvoltarea căii de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 449/18 iunie 2020, a reiterat argumentele pentru care a apreciat că pârâtul Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, de responsabil pentru asigurarea sănătăţii publice, are obligaţia de a rambursa cheltuielile efectuate de unităţile spitaliceşti, însă nu a indicat niciunul din cazurile de casare care se regăsesc la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a adus critici concrete soluţiei instanţei de fond, raportat la respingerea cererii sale de obligare a pârâtului la plata sumei solicitate prin acţiune, critici de natură a atrage sancţiunea nelegalităţii hotărârii atacate.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa, ce a pronunţat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de fond în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În condiţiile în care în actuala reglementare recursul este o cale extraordinară de atac, instanţei de control judiciar revenindu-i obligaţia de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumbă obligaţia de a respecta prevederile legale ce reglementează conţinutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancţiunea nulităţii prevăzută expres de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, în recursul promovat de Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." nefiind relevate şi dezvoltate motivele de nelegalitate ale sentinţei atacate, care să permită analiza căii extraordinare de atac prin prisma unuia din cazurile de casare enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi admisă excepţia şi a se constata nulitatea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii.

Constată nul recursul declarat de recurentul – reclamant Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Oradea (succesor al Spitalului Clinic Municipal "Dr. A.") împotriva sentinţei civile nr. 449 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2022.