Appeal against ANI incompatibility report rejected; simultaneous office holding triggers conflict despite suspended service.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 mai 2020 sub nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2020 (comunicat reclamantului la sediul reprezentantului convenţional, la data de 11.03.2020);

- obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la retragerea de pe website-ul propriu a comunicatului de presă din data de 3 martie 2020, intitulat: "Comunicat - incompatibilitate - A., fost secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene disponibil la https:x

- obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la publicarea pe website-ul propriu a hotărârii pronunţate în prezenta cauză;

- obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 140/2020 pronunţată la data de 27 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată având ca obiect anulare Raport evaluare ANI.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate, iar în rejudecarea admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2020, obligarea intimatei la retragerea de pe website-ul propriu a comunicatului de presă din data de 03.03.2020 intitulat "Comunicat - incompatibilitate - A., fost secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene disponibil la https:x, şi obligarea intimatei la publicarea pe website-ul propriu a hotărârii pronunţate în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, sub un prim aspect, arată că în raport de conţinutul prevederilor art. 84 din Legea nr. 161/2003 starea de incompatibilitate descrisă de această dispoziţie legală este condiţionată în mod direct de exercitarea unei alte funcţii, iar nu şi în condiţiile în care persoana respectivă doar deţine scriptic o funcţie publică suspendată.

Redând dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 care defineşte funcţia publică arată recurentul că a deţine o funcţie publică semnifică a deţine ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică. Astfel, în perioada în care funcţionarul public deţine o anumită funcţie publică acestuia îi revin o serie de atribuţii şi responsabilităţi, fapt ce presupune, printre altele, dreptul şi obligaţia de exercitare a atribuţiilor, precum şi obligaţia de a răspunde pentru exercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a respectivelor atribuţii.

Afirmă recurentul că în condiţiile în care intervine suspendarea raportului de serviciu, intervine în mod corelativ şi suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine, fiind iraţional a presupune că, pe durata suspendării raportului de serviciu, funcţionarul public deţine, printre altele, şi dreptul şi obligaţia de exercitare a atribuţiilor, precum şi obligaţia de a răspunde pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a respectivelor atribuţii.

Prin urmare, susţine recurentul că numai desfăşurarea uneia dintre activităţile enumerate la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, independent de funcţia publică deţinută, poate conduce la constatarea unui caz de incompatibilitate, în sensul şi în condiţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Arată în acest sens că suspendarea recurentului din funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism din cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi a operat la data de 17 ianuarie 2017 motiv pentru care nu poate fi reţinută vreo stare de incompatibilitate, în condiţiile în care pe durata exercitării funcţiei publice/demnităţii publice de secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nu a exercitat vreo funcţie publică de autoritate în sensul dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Arată recurentul că suspendarea raportului de serviciu s-a produs de drept conform dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 şi drept consecinţă aceasta şi-a produs efectele de la data la care a intervenit cauza de suspendare de drept, respectiv de la data de 16 ianuarie 2017 – data numirii în funcţia de secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Totodată, recurentul recunoaşte că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 statuează că "înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu", însă arată că prin dispoziţiile art. 34 alin. (2)1 a fost instituită o excepţie în sensul că "prin excepţie de la alin. (2), funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţie de demnitate publică în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice aflate în raporturi de serviciu cu aceştia".

Independent însă de modificările legislative aduse art. 34 menţionat anterior, afirmă recurentul că instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că Legea nr. 188/1999 reglementează, potrivit art. 1, raporturile juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrativ autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, iar la art. 6 lit. e) din acelaşi act normativ se arată că prevederile legii nu se aplică persoanelor numite sau alese în funcţie de demnitate publică.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în raport de situaţia de fapt identificată şi a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003 precum şi dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 188/1999.

Arată intimata că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu au relevanţă în prezenta cauză atâta vreme cât starea de incompatibilitate a fost analizată din perspectiva funcţiei publice de director în cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism din cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi, iar dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 sancţionează cumulul dintre calitatea de funcţionar public şi deţinerea oricărei alte funcţii sau desfăşurarea de alte activităţi în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Totodată, afirmă intimata că pentru evitarea situaţiei de incompatibilitate nu era suficientă suspendarea raportului de serviciu, ci se impunea încetarea acestora, cerinţa fiind prevăzută în mod expres de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 pentru funcţionarii publici de conducere.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/03.03.2020 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin acest Raport de evaluare s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţii, întrucât în perioada 16.01.2017 – 06.07.2018 a deţinut simultan cu funcţia de director în cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism a Consiliului Judeţean Mehedinţi şi funcţia de Secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei publice şi Fondurilor Europene, încălcând astfel prevederile art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Raportat la această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că Agenţia Naţională de Integritate a reţinut în mod corect încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care reglementează, în Cap. III, Secţiunea a 5-a, incompatibilităţile privind funcţionarii publici, "Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică", iar art. 94 alin. (2) lit. a) prevede că "Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice."

Recurentul reclamant, în perioada 16.01.2017 – 06.07.2018, a deţinut simultan cu funcţia de director în cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism a Consiliului Judeţean Mehedinţi şi funcţia de Secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei publice şi Fondurilor Europene, ambele fiind funcţii în cadrul unor instituţii publice, astfel cum este menţionat în cuprinsul dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt privind deţinerea celor două funcţii reiese din actele şi lucrările dosarului, nefiind contestată de recurentul reclamant, care încearcă să justifice deţinerea concomitentă a celor două funcţii incompatibile prin aceea că la data de 13.01.2017 a cerut Consiliului Judeţean Mehedinţi suspendarea din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism, iar prin cererea de recurs susţine că suspendarea s-a produs de drept în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 care statuează că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public a fost numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, suspendare ce şi-a produs efectele de la data de 16 ianuarie 2017, data numirii în funcţia de Secretar de stat.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a menţinut Raportul de evaluare contestat, interpretând corect dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care situaţia de fapt avută în vedere de autoritatea pârâtă, respectiv a deţinerii în mod simultan a celor două funcţii publice, este una necontestată.

În perioada 16.01.2017 – 06.07.2018, reclamantul a exercitat funcţia de Secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei publice şi Fondurilor Europene, perioadă în care raportul de serviciu din cadrul Direcţiei Managementul Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism fusese suspendat la cerere pentru interese personale astfel cum se menţionează expres în cuprinsul Deciziei nr. 21/17.01.2017 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că pe durata suspendării raportului de serviciu al reclamantului, acesta nu şi-a pierdut calitatea de funcţionar public, concluzie ce se desprinde din dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma în vigoare in perioada 16.01.2017-06.07.2018), conform cărora "Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiţiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză".

Prin urmare, instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice în cazul suspendării raportului de serviciu, raportul de serviciu neputând înceta decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public.

Se constată astfel că suspendarea la cerere a raportului de serviciu nu are ca efect pierderea calităţii de funcţionar public, calitate pe care reclamantul şi-a păstrat-o, situaţie în raport de care regimul incompatibilităţilor se aplică funcţionarului public şi pe durata suspendării sale din funcţia publică, el deţinând în continuare calitatea de funcţionar public.

Prin urmare este nefondată susţinerea recurentului potrivit căreia nu se poate vorbi despre incompatibilitate decât în condiţiile exercitării simultane a celor două profesii, întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, textul de lege are în vedere ipoteza deţinerii funcţiei publice concomitent cu exercitarea unei funcţii într-o instituţie publică.

Starea de incompatibilitate nu este condiţionată de exercitarea efectivă a funcţiei publice, de faptul că funcţionarul public este remunerat sau nu, ci are în vedere deţinerea cumulativă a unor funcţii ceea ce atrage incompatibilitatea persoanei verificate.

În ce priveşte susţinerea că prin dispoziţiile art. 34 alin. (2)1 din Legea nr. 188/1999 a fost instituită o excepţie, şi anume că funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţie de demnitate publică în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice aflate în raporturi de serviciu cu aceştia, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, norma legală precitată nefiind incidentă prezentei cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2)1 din Legea nr. 188/1999 "Prin excepţie de la alin. (2), funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice aflate în raporturi ierarhice cu aceasta".

Situaţia recurentului reclamant nu se încadrează în norma juridică precitată întrucât acesta deţine funcţia de director în cadrul Direcţiei Managementului Proiectelor, Dezvoltare Durabilă, Turism a Consiliului Judeţean Mehedinţi, instituţie care nu face parte din administraţia publică centrală, iar Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nu se află în raporturi ierarhice cu Consiliul Judeţean Mehedinţi.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 140/2020 din 27 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2022.