Inadmissibility of cassation appeal against final administrative-social aid judgment under principle of legality of judicial remedies

Şedinţa publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 321/22.06.2020, Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei calităţii procesuala pasive a Consiliului Local al Municipiului Arad, ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Arad – Direcţia de Asistenţă Socială Arad şi, în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a ajutorului social aferent lunilor septembrie, octombrie şi noiembrie 2019.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii recurenţi Direcţia de Asistenţă Socială Arad, Primarul Municipiului Arad şi Consiliul Local al Municipiului Arad, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că au fost încălcate de către pârâte dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 416/2001, la emiterea deciziei de suspendare a dreptului la ajutorul social, în condiţiile în care certificatul medical prin care s-a constatat că reclamantul are capacitatea de muncă pierdută a fost emis abia la data de 13.11.2019, la un moment ulterior adoptării dispoziţiei nr. 2986/30.09.2019.

Prin decizia civilă nr. 938 pronunţată la data de 08 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Direcţia de Asistenţă Socială Arad, Primarul Municipiului Arad şi Consiliul Local al Municipiului Arad, a casat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins cererea promovată de reclamantul A..

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei anterior menţionată a formulat recurs reclamantul A. solicitând ca pronunţarea soluţiei definitive să se efectueze cu prezenţa în instanţă a reprezentantului împuternicit.

Apărările intimaţilor-pârâţi

La dosarul cauzei, intimaţii Primăria Muncipiului Arad şi Consiliul Local al Municipiul Arad au depus note scrise prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc", Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 938 din data de 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de recurs a admis recursurile declarate de recurenţii pârâţi Direcţia de Asistenţă Socială Arad, Primarul Municipiului Arad şi Consiliul Local al Municipiului Arad, a casat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins cererea promovată de reclamantul A..

Cu privire la calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", iar alin. (5) din acelaşi articol arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Or, în cauză, obiectul recursului declarat de recurentul-reclamant îl constituie o hotărâre definitivă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara aspect faţă de care se au în vedere şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 938 din 08 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2022.