Appeal dismissed; ANI conflict-of-interest report validated where local councilor failed to prove fraudulent postal receipt or effective resignation from funded association

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov în urma declinării de competenţă sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate a învestit instanţa cu acţiune având ca obiect, în principal constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, sau, în subsidiar, anularea acestui raport, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 40 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a suţinut următoarele critici:

În primul rând susţine recurentul, Curtea de Apel Braşov spune în motivarea sentinţei (pag. 3 alin. (7) că " ... informarea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010 a fost efectuată la data de 30.08.2017 ... prin adresa nr. x/30.08.2017"

Se observă că Raportul ANI are ca obiect printe altele şi HCL nr. 88/15.06.2017, ori acesta HCL mai intâi trebuia să ajungă la Instituţia Prefectului Judeţului Braşov pentru a fi verificată de legalitate, de aceea este greu de acceptat că putea ajunge în luna august 2017 la A.N.I., ca această instituţie în regim de urgenţă să analizeze această HCL şi a trimis adresa nr. x/30.08.2017.

Recurentul susţine că s-a înscris în fals pentru faptul că adresa nr. x/06.05.2019 comunicată de către A.N.I. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a fost semnată la data de 09.05.2019 de către o persoană necunoscută, iar el nu a intrat în posesia plicului la data de 19.06.2019, pe care l-am ridicat de la Oficiul Postal din Cristian, în urma telefonului pe care l-a dat la poştă.

Instanţa de control verificând doar sumar acest înscris şi comparându-1 cu înscrisurile depuse la dosar şi semnate de recurent, poate constata cu uşurinţă că este o semnătură străină şi nu este vorba nici de "Delegat", sau "Deieanu" ci este o semnătură falsă.

Consideră că acest aspect este destul de grav faţă de dispoziţiile legale, din moment ce el nu a primit adresa nr. x/06.05.2019 nu a avut posibilitatea să se apere, să consulte un avocat pentru a formula un punct de vedere profesionist, existând acel termen de 15 zile.

Greşit susţine Curtea de Apel Braşov ca "nu mi-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece am avut posibilitatea să mă adresez instanţei de judecată" ori nu este tot una să te adresezi instanţei şi să parcurgi anterior şi o procedură administrativă.

Conform art. 20 din Legea nr. 176/2010 intimata A.N.I. prin inspectorul de integritate trebuia să il informeze despre descoperirea elementelor privind conflictul de interese şi avea obligaţia de a-l invita pe recurent sa prezinte un punct de vedere. Iar pct. (4) a aceluiaşi articol prevede că are dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care consider necesare.

Curtea de Apel Braşov face confunzie între procedura administrativa şi cea judecătorească.

Recurent mai susţine că a depus la dosarul cauzei demisia sa înregistrată la Asociaţia Sportivă încă din anul 2012.

Curtea de Apel Braşov a cerut lămuriri de la Asociaţia Sportivă în legătură cu demisia sa, fiind emis şi transmis un punct de vedere care confirma acest lucru.

Aceste asociaţii sportive comunale nu sunt entităţi ce deţin spaţii şi patrimonii nemaipomenite. Beneficiază de clemenţa şi generozitate unor persoane şi primesc câte o simplă cameră pe la o instituţie comunală unde îşi depozitează actele.

Acest spaţiu se schimbă periodic în funcţie de necesităţile de spaţiu ale instituţiilor ce îi primesc, motiv pentru care nu se va găsi niciodată o arhivă bine pusă la punct sau totul sa fie în regulă.

Interesul comunităţii este acela de a menţine încă acest sport de masă şi în general la ţară funcţionează acele echipe de fotbal care sunt atracţia comunităţii la sfârşit de săptămână.

Curtea de Apel Braşov afirmă că, "doar Adunarea Generală la propunerea consiliului director poate dispune retragerea calităţii de membru din asociaţie" astfel că demisia mea nu a produs efecte.

Recurentul afimră că aceasta este o opinie greşită, demisia sa a fost un act de voinţă unilateral, a respectat procedura şi prin această demisie practic a adus la cunoştinţa asociaţiei că înţelege să nu mai îndeplinescă nicio funcţie în asociaţie, ei având obligaţia ca la proxima şedinţă de adunare generală, asociaţia să adopte o formă actualizată a listei membrilor si să opereze în Registrul Asociaţiilor si Fundaţiilor modificările.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 07 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 06 mai 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte cu privire la situaţia litigioasă dintre părţi, reţine sumar aspectele de fapt relevante care au condus la aceasta.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.06.2019 emis de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut că reclamantul A. în calitate de consilier local a participat la deliberarea şi adoptarea HCL 88/15.06.2017 şi HCL 79/17.05.2018 privind aprobarea finanţării nerambursabile şi alocarea sumei de 200.000 RON B., precum şi încheierea Contractului – cadru de finanţare nerambursabilă pentru activităţi de interes local, încălcând astfel regimul conflictelor de interese, întrucât avea calitatea de membru fondator în cadrul asociaţiei, calitate în care participa la luarea deciziilor referitoare la patrimoniul persoanei juridice, patrimoniu alimentat şi cu sumele primite de la Consiliul Local Cristian.

Înalta Curte analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond constată că intimata-pârâtă a efectuat procedura de informare prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010, respectiv la data de 30.08.2017 recurentul-reclamant a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al conflictului de interese şi a fost înştiinţat că, în cazul în care din activitatea de evaluare vor fi identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese va fi informat şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

Prin adresa nr. x/30.08.2017 a fost transmisă la domiciliul recurentului-reclamant, în com. Cristian, str. x, jud. Braşov prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 04.09.2017, recepţionată personal de către reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f. x al dosarului Tribunalului Braşov.

Ulterior prin adresa nr. x/06.05.2019 (f. x al dosarului Tribunalului Braşov) recurentul a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese şi a fost invitat să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris şi, totodată a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

Într-o primă critică recurentul-reclamant susţine că nu înţelege cum prima adresa de informare nr. x/30.08.2017 emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010 care face referire la HCL nr. 88/15.06.2017 i-a fost comunicată atât de repede, deoarece după adoptare această hotărâre de Consiliu Local presupunea o procedură de verificare a legalităţii de către Prefectură.

Faţă de această opinie, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă o critică ce s-ar putea circumscrie vreunui motiv de casare al hotărârii recurate, iar aspectele învederate de recurent nu prezintă relevanţă pentru situaţia care a condus la emiterea actului administrativ contestat. Cele subliniate de recurent privesc o procedură administrativă de adoptare şi intrare în circuitul civil al unei hotărâri de Consiliul Local, procedură care în lipsa unei acţiuni în contencios administrativ din partea Prefecturii (instituţie care exercită o tutelă administrativă faţă de aceste hotărâri) şi ulterior, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată nelegalitatea acelei hotărâri, nu prezintă nicio relevanţă în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs conform căruia instanţa de fond a interpretat în mod greşit înscrierea în fals a actului prin care s-a efectuat comunicarea celei de-a doua adrese, respectiv adresa nr. x/06.05.2019, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Cu privire la această situaţie, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că, din cuprinsul înscrisului reprezentând confirmare de primire (f. x al dosarului Tribunalului Braşov) se confirmă că expedierea poştală a adresei nr. x/06.05.2019 a fost primită, însă având în vedere caracterul ilizibil al menţiunii de la rubrica reprezentând "calitatea primitorului" nu se poate stabili dacă lucrătorul poştal a menţionat "Delegat" sau "Deleanu". În aceste condiţii în mod corect a reţinut instanţa de fond că, deşi recurentul a înţeles să denunţe acest înscris ca fals, aceasta făcând cercetarea impusă de art. 304 C. proc. civ. a reţinut just că nu se poate concluziona că există o semnătură asumată în fals în cuprinsul înscrisului defăimat.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010: "(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare."

Potrivit art. 21 din Legea nr. 176/2010 "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare."

Or, în speţă, intimata-pârâtă a deţinut confirmarea de primire, considerente pentru care inspectorul de integritate a apreciat în mod indubitatbil că poate emite Raportul de evaluare prin care s-a stabilit conflictul de interese în sarcina recurentului-reclamant în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 176/2010.

În aceste condiţii, deşi recurentul-reclamant solicită înscrierea în fals al confirmării de primire, această procedură nu poate afecta legalitatea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, mai ales că procedura de comunicare este efectuată de un serviciu poştal şi nu în regim intern de către intimata-pârâtă.

Aşadar, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constată că într-o asemenea situaţie, nu se poate dovedi din partea recurentului-reclamant vătămarea cauzată de lipsa posibilităţii de a formula un punct de vedere în procedura prevăzută în faza de cercetare administrativă, de după comunicarea adresei nr. x/06.05.2019. Pe de altă parte, posibilitatea efectuării unui control de legalitate a întregii proceduri de evaluare pe cale judecătorească în faţa instanţei de contencios administrativ odată cu formularea contestaţiei împotriva raportului de evaluare reprezintă un argument suplimentar pentru faptul că nu se poate dovedi existenţa unei vătămări concrete în ceea ce-l priveşte pe recurent.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea argument în susţinerea cererii de recurs, conform căruia, instanţa de fond a interpretat în mod greşit faptul că recurentul şi-a dat demisia din funcţia de membru fondator al Asociaţiei Sportive reprezintă, de asemenea, o critică neîntemeiată.

În speţă, se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei că, din cuprinsul proceselor-verbale încheiate în data de 17.03.2015 şi 02.08.2016, din cuprinsul convocatorului semnat chiar de reclamant la data de 10.10.2016, cu ocazia şedinţei consiliului director, respectiv a adunării generale şi a convocării adunării generale a B., rezultă participarea recurentului-reclamant în calitate de membru fondator.

Or, faţă de aceste înscrisuri, nu se confirmă afirmaţia recurentului, conform căreia, încă din anul 2012 şi-a depus demisia din această funcţie, şi nici susţinerea acestuia în sensul că a avut convingerea că nu mai are calitatea de membru al Asociaţie încă din anul 2012.

Criticile emise de recurentul-reclamant cu privire la modul de analiză a demisiei sale de către instanţa de fond sunt nefondate şi din perspectiva modalităţii în care statutul B. prevede a se lua act de o demisie a unuia dintre membrii săi.

Aşadar, conform art. 9 din Statutul Asociaţiei retragerea calităţii de membru se face de către adunarea generală la propunerea consiliului director, iar cauză în faţa instanţei de fond nu s-au prezentat acte care să confirme că această procedură a fost respectată. În aceste condiţii, simpla depunere a cererii de demisie, fără un acord emis în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei, dar şi faptul că există înscrisuri care confirmă păstrarea calităţii de membru fondator de către recurentul-reclamant, dincolo de data de 04 iulie 2012 (procesele-verbale încheiate în data de 17.03.2015 şi 02.08.2016 semnat de reclamant în convocatorul din 10.10.2016, f. x şi urm., art. 98 vol. I din dosarul Tribunalului Braşov) nu confirmă pierderea calităţii de membru a acestuia.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2022.