Judicial transfer requests dismissed for lack of current interest after administrative approval of transfers

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea următoarelor acte:

1. Hotărârile nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019 (prin care au fost respinse cererile reclamantelor de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ), hotărârea nr. 849/21.06.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ a doamnei judecător C.) şi hotărârea nr. 853/21.06.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ a doamnei judecător D.), ale secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, publicate pe site-ul CSM şi comunicate la data de 0l .08.2019;

2. Art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 în raport cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor nr. 303/2004 care reglementează promovarea judecătorilor pe baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă şi la transferul judecătorilor la instanţa superioară corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen de promovare pe loc, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa obligării pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantelor, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra-Neamţ la Tribunalul Neamţ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 21/2020 din 24 martie 2020, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

I. A respins, ca nefondat, capătul de acţiune privind anularea Hotărârii nr. 849/21.06.2019 şi a Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul pârâtelor C. şi D.;

II. A admis capătul de cererea privind anularea Hotărârii nr. 844/2019 şi a Hotărârii nr. 846/2019, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi D.;

A anulat Hotărârea nr. 844/21.06.2019 şi Hotărârea nr. 846/21.06.2019 prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantelor şi a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor A. şi B. de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei nr. 21/2020 din 24 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate în sensul:

- respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârilor secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 844/2019 şi nr. 846/2019, având ca obiect cererile de transfer ale reclamantelor de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, ca neîntemeiat;

- respingerii, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, a capătului de cerere formulat de reclamanta B. cu privire la anularea parţială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere formulat de reclamanta A. cu privire la anularea parţială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect anularea parţială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, că în mod greşit instanţa de fond a calificat excepţia invocată ca fiind o apărare de fond şi practic a omis să se pronunţe cu privire la acest capăt de cerere.

Totodată, sentinţa civilă nr. 82/12.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019 prin care a fost anulată Hotărârea nr. 71/22.01.2019 a secţiei pentru judecători nu exonerează instanţa de fond de obligaţia de a se pronunţa cu privire la anularea parţială a unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Susţine că acest capăt de cerere este inadmisibil, întrucât potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, ci controlul judecătoresc al acestor acte se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de legea contenciosului administrativ.

Arată că prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/02.08.2019, reclamanta B. nu a solicitat revocarea dispoziţiilor art. 3 din Regulament, sancţiunea fiind, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, inadmisibilitatea.

Consideră că cererea de anulare a dispoziţiilor art. 3 din Regulament este netemeinică pe fond, întrucât dispoziţia regulamentară criticată se referă la transferul tuturor magistraţilor, fără a distinge după momentul obţinerii gradului profesional sau al modalităţii de promovare.

Pe fondul cauzei, arată că Hotărârile secţiei pentru judecători nr. 844/2019 şi nr. 846/2019 nu au fost emise cu exces de putere, iar instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit normele de drept material incidente în speţă.

Mai arată că instanţa a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 şi s-a limitat doar să enunţe că hotărârile de respingere a cererilor de transfer au fost date cu încălcarea principiului proporţionalităţii între interesul public ocrotit şi interesul particular, fără a face o analiză concretă cu privire la acest aspect; că aspectele reţinute de către instanţa de fond nu sunt confirmate de considerentele actului atacat, iar argumentul instanţei de fond că secţia pentru judecători trebuia să analizeze criteriile pentru transfer nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului administrativ, atâta timp cât nu a fost încălcată nicio dispoziţie legală sau regulamentară.

Precizează că în considerentele Hotărârilor nr. 844/2019 şi nr. 846/2019 secţia pentru judecători a analizat concursul de cereri de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ şi a apreciat că situaţia existentă la această instanţă permitea admiterea a doar două cereri de transfer, fără a crea disfuncţionalităţi în buna desfăşurare a activităţii acestei instanţe.

De asemenea, s-au avut în vedere, în ceea ce îi priveşte pe candidaţi, vechimea în funcţia de judecător, vechimea la instanţă, vechimea în grad, materia la care au susţinut concursul de promovare în grad, precum şi situaţia posturilor de judecători la Tribunalul Neamţ la momentul analizării cererilor de transfer, motive pentru care apreciază că prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod nereal faptul că nu s-a arătat prin hotărârile CSM atacate care ar fi motivul pentru care s-a considerat că reclamantele nu îndeplinesc cerinţele pentru transfer la Tribunalul Neamţ.

Consideră că în mod corect secţia pentru judecători a avut în vedere la departajarea cererilor de transfer concurente criteriul privind specializarea judecătorilor, prevăzut de art. 3 din Regulament (respectiv specializări mai multe sau diferite), alături de celelalte criterii prevăzute de lege, fără a acorda prioritate doar vechimii în funcţia de judecător sau vechimii la instanţa de unde se solicită transferul.

În acest sens, invocă prevederile art. 16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, din care reiese că materia de drept civil constituie o specializare distinctă faţă de celelalte materii civile la care se poate susţine concursul de promovare, respectiv drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, drept internaţional privat, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, aceste specializări reprezentând un criteriu pentru soluţionarea cererilor de transfer.

Astfel, consideră că în mod corect secţia pentru judecători a avut în vedere la departajarea cererilor de transfer concurente criteriul privind specializarea judecătorilor, prevăzut de art. 3 din Regulament, alături de celelalte criterii prevăzute de lege, fără a acorda prioritate doar vechimii în funcţia de judecător sau vechimii la instanţa de unde se solicită transferul, iar reţinerea cu prioritate a unui criteriu regulamentar nu constituie motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor atacate, în absenţa unei norme prohibitive.

Precizează că, în speţă, doamnele judecător C. şi D. erau singurele care au susţinut concursul de promovare în materia dreptului administrativ.

De asemenea, susţine că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, precizează că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere, cum greşit a reţinut instanţa de fond, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întrucât respingerea cererilor de transfer a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi a prevederilor regulamentare indicate anterior.

Pe de altă parte, consideră că prezumţia de legalitate a unor acte administrative, prin care s-a apreciat asupra oportunităţii unor cereri de transfer, nu poate fi răsturnată decât pentru cauze de încălcare a procedurii de transfer, nicidecum prin analiza oportunităţii transferurilor, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe au declarat recurs şi reclamantele A. şi B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.201 şi nr. 853/21.06.2019, precum şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la pata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului critică, în esenţă, faptul că instanţa a reţinut că hotărârile a căror anulare o solicită nu mai pot fi anulate sau revocate, întrucât au produs efecte juridice şi au dat naştere la drepturi şi obligaţii corelative, acesta fiind unicul argument al instanţei, ceea ce, în opinia recurentelor-reclamante, echivalează cu o negare a accesului la justiţie.

Susţin că au interes în soluţionarea cauzei, întrucât se impune analizarea cererilor lor într-un cadru complet.

Precizează că au formulat cerere de completare a sentinţei recurate, întrucât prin cererea introductivă au solicitat şi anularea dispoziţiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acestuia.

Consideră că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material invocate, atunci când a respins ca nefondat capătul de acţiune privind anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.2019 şi nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul pârâtelor C. şi D., singurul argument al instanţei de fond fiind acela că cele două hotărâri nu mai pot fi revocate sau anulate, ele producând efecte juridice şi au dat naştere la drepturi şi obligaţii corelative, ceea ce echivalează cu o negare a accesului la justiţie.

Precizează că au interes în formularea prezentului recurs, întrucât se impune a se permite instanţei de control judiciar să analizeze într-un cadru procesual complet toate cererile formulate.

4. Apărările formulate

4.1. Recurentele-reclamante A. şi B. au formulat întâmpinare la recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Arată că au formulat cerere de completare a sentinţei recurate la Curtea de Apel Bacău, prin care au solicitat ca instanţa să se pronunţe şi asupra cererii de anulare a art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

4.2. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul reclamantelor A. şi B., prin care invocă excepţia nulităţii recursului pentru nedepunerea lui la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi solicită anularea recursului pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs şi pentru netimbrare, precum şi anularea recursului ca tardiv formulat.

Pe fond, solicită respingerea recursului reclamantelor, ca nefondat.

4.3. Intimatele-pârâte D. şi C. au formulat întâmpinare la recursul reclamantelor, prin care invocă excepţia lipsei de interes a acestora în anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.2019 şi nr. 853/21.06.2019, întrucât în raport cu soluţia instanţei de fond, interesul reformării sentinţei în sensul solicitat prin cererea de recurs nu întruneşte atributul referitor la caracterul său actual.

4.4. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a recurentelor-reclamante în susţinerea recursului şi admiterea recursului formulat de pârât, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019, emise de Consiliul Superior al Magistraturii, şi obligarea sa la emiterea unor hotărâri prin care să dispună transferul recurentelor-reclamante, ca lipsite de interes.

Recurentul-pârât precizează că la data de 24.02.2022, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile recurentelor-reclamante A. şi B., dispunând transferul acestora la Tribunalul Neamţ începând cu data de 15.03.2022, respectiv 24.02.2022, motiv pentru care acestea nu mai justifică un interes nici în susţinerea recursului şi nici în susţinerea capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019 şi obligării Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unor hotărâri prin care să dispună transferul recurentelor-reclamante.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes a recurentelor-reclamante A. şi B., atât în susţinerea recursului, cât şi a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul acestora este lipsit de interes, iar recursul Consiliului Superior al Magistraturii este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantele A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea: Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019, prin care s-au respins cererile de transfer ale acestora, precum şi a hotărârilor nr. 849/21.06.2019 şi nr. 853/21.06.2019, prin care s-au admis cererile de transfer ale doamnelor judecător C. şi D., emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; a art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

La termenul de judecată din 12 mai 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes a recurentelor-reclamante în susţinerea recursului de faţă şi a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24.02.2022, s-au admis cererile de transfer ale recurentelor-reclamante A. şi B. de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ şi s-a dispus transferul acestora la Tribunalul Neamţ începând cu data de 15.03.2022 (A.), respectiv 24.02.2022 (B.).

Prin urmare, în raport cu acest aspect, recurentele-reclamante A. şi B. nu mai justifică un interes în susţinerea cererii de recurs şi nici a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care interesul acestora consta în admiterea de către Consiliul Superior al Magistraturii prin secţia pentru judecători a cererilor de transfer formulate.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În consecinţă, cum cererile de transfer ale recurentelor-reclamante A. şi B. au fost admise în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24.02.2022, dispunându-se transferul acestora de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, interesul pentru exercitarea recursului formulat de recurentele-reclamante nu mai este actual.

Din aceeaşi perspectivă, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii este fondat, astfel că se impune admiterea acestuia şi reformarea hotărârii recurate, în sensul respingerii, ca lipsite de interes, a capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019 emise de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 21/2020 din 24 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes; va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe; va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019 emise de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor; totodată va menţine în rest sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 21/2020 din 24 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 şi nr. 846/21.06.2019 emise de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2022.