Appeal dismissed: Bank failed to prove notification and account statements for guarantee fund payment claim

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A., anularea Deciziei RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, de respingere a cererii de plată transmise de A., aferentă contractului de garantare nr. x/26.11.2014 pentru beneficiarul B., cu consecinţa acceptării la plată a cererii nr. x/24.08.2017, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1903 din 4 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1903 din 4 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, a declarat recurs reclamanta A.., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată, referitor la adresa de comunicare a notificării privind declararea exigibilităţii anticipate a creditului, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta nu a depus nici la dosarul administrativ şi nici la dosarul cauzei notificarea la adresa de corespondenţă declarată de către beneficiar în cererea pentru deschiderea relaţiei contractuale semnate de beneficiar, precum şi faptul că potrivit pct. 17 alin. (1) din contractul de credit, coroborat cu art. 8 lit. f) din Protocol, reclamanta era ţinută să notifice exigibilitatea anticipată a creditului garantat şi să prezinte dovada notificării beneficiarului la adresa de domiciliu menţionată în contract.

De asemenea, arată că instanţa a reţinut că la momentul notificării nu exista o dispoziţie în sensul obligativităţii efectuării acesteia la domiciliul beneficiarului, dar a apreciat că acest aspect este irelevant, cât timp contractul de credit ipotecar - Prima casă nr. x/26.12.2014 nu prevede o adresă de corespondenţă, alta decât domiciliul părţii.

Recurenta-reclamantă susţine, contrar celor reţinute de către prima instanţă, că a transmis notificarea la adresa prevăzută în contract, la secţiunea Notificări.

Mai susţine că la data declarării exigibilităţii anticipate, precum şi la data comunicării cererii de plată, legea nu impunea în mod expres o adresă specifică la care trebuia comunicată declararea exigibilităţii anticipate, motiv pentru care notificările s-au transmis conform celor agreate între finanţator şi beneficiar în contractul de credit, secţiunea Notificări, la adresa de corespondenţă declarată de către acesta (str. x, Sibiu).

Precizează că dacă instanţa ar fi apreciat necesară depunerea la dosar a cererii privind deschiderea relaţiei contractuale, în vederea unei juste administrări a probatoriului, trebuia să pună acest aspect în discuţia părţilor, respectiv să-i pună în vedere să-l depună, ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care apreciază că i-a fost lezat dreptul la apărare.

Recurenta-reclamantă susţine că a notificat clientul cu 15 zile înainte de data declarării scadenţei anticipate a creditului, care a avut loc la data de 17.02.2017, la adresa de corespondenţă declarată de către client la momentul deschiderii relaţiei cu banca şi nu la adresa din cartea de identitate.

Arată că art. 8 pct. 1 lit. f) din Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 2225/994/2009, forma în vigoare la data notificării beneficiarului prevedea: "notificarea băncii către toţi beneficiarii sau garanţii prevăzuţi în contractul de garantare cu privire la declararea exigibilităţii anticipate a fmanţării garantate şi la data acesteia, însoţită de dovada transmiterii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul; din documentele anexate trebuie sa rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului cu cel puţin 1.5 zile înainte de data declarării exigibilităţii anticipate."

Susţine că doar după modificarea Ordinului 2225/2009 la 17 octombrie 2017, s-a stabilit ca respectiva notificare să fie comunicată la adresa de domiciliu a beneficiarului, astfel că o asemenea condiţie nu poate fi aplicată creditelor devenite scadente anticipat anterior modificării, în baza principiului neretroactivităţii.

Prin urmare, arată că în februarie 2017, legislaţia în vigoare nu prevedea o adresă anume pentru comunicare, aceasta intervenind abia ulterior, în octombrie 2017, astfel că potrivit principiului tempus regit actum, consideră că a respectat dispoziţiile legale în vigoare la momentul transmiterii notificării.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 8.1 lit. e) din Protocol cu privire la extrasul de cont şi extrasul de credit, arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că extrasul de cont al contului de credit transmis nu îndeplineşte exigenţele impuse de articolul anterior menţionat, întrucât din acesta nu reies serviciul datoriei şi data trecerii integrale la restanţă, după cum nici datele menţionate în adresa nr. x/21.08.2017 nu acoperă cerinţa impusă de art. 8.1 lit. e) din Protocol, întrucât trebuiau menţionate elementele de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent şi restant, numele, prenumele şi semnătura persoanelor autorizate sa reprezinte A..

Menţionează că Fondul a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor, sens în care a comunicat A. adresa nr. x/07.08.2017 prin care a returnat dosarul cu privire la beneficiarul B., pentru a reformula cererile de plată, conform modelului prevăzut în Actul adiţional nr. x/01.10.2015 la Protocol, Anexa 7, şi solicitând efectuarea anumitor modificări, cum ar fi formatul cererii de plată, certificarea pentru conformitate a paginilor, eliminarea documentelor suplimentare, precum şi faptul că din extrasele de cont curent şi de credit aflate la dosar, nu rezultă, fără echivoc, serviciul datoriei şi data trecerii integrale la restanţă.

În acest sens, dosarul de plată a fost refăcut conform menţiunilor din adresă, fiind comunicat în data de 23.08.2017.

Ulterior, FNGCIMM a revenit prin adresa nr. x din data de 20.10.2017, solicitând extrasul contului curent şi extrasul contului de credit ale beneficiarului sau un document echivalent, aferent cel puţin ultimelor 6 luni de derulare a finanţării garantate, din care să reiasă serviciul datoriei înregistrat la plata principalului şi trecerea la restanţă a soldului finanţării garantate, documente ce s-au aflat iniţial în posesia FNGCIMM conform adresei nr. x/07.08.2017, dar nu au fost considerate concludente.

De asemenea, susţine că înainte de emiterea deciziei de respingere, FNGCIMM a invocat un alt articol, respectiv cel pe care s-a întemeiat şi motivarea instanţei, respectiv art. 8.1 alin. (1) lit. e) din Protocol, care nu a fost menţionat în adresa nr. x/07.08.2017 când a fost solicitată iniţial adresa semnată de reprezentaţii legali, privind comunicarea serviciului datoriei înregistrate la plata principalului şi trecerea la restanţă a soldului finanţării garantate.

Prin urmare, arată că, deşi a furnizat toate documentele solicitate, în urma revenirilor intimatului-pârât, acesta a emis cu rea voinţă decizia de respingere, în condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 8.1 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 2225/994/2009, serviciul datoriei pentru creditul nr. x/11.12.2014 rezultă din adresa nr. x/21.08.2017.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul – pârât Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, arată că cererea de recurs conţine critici de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, singurul argument vizează modalitatea în care instanţa de fond a analizat Protocolul-cadru nr. 74/2014, contractul de credit ipotecat Prima casă nr. x/26.12.2014, contractul de garantare nr. PC6-119880/26.11.2014 şi înscrisurile anexate cererii de plată, în baza cărora a reţinut că recurenta nu şi-a onorat obligaţiile asumate.

Pe fond, consideră că nu sunt incidente motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond a motivat în mod corespunzător hotărârea recurată şi a aplicat în mod corect normele de drept material incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Excepţia nulităţii recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de reclamanta A.., invocată de către intimatul – pârât Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând de ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Totodată, a indicat textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

De asemenea, a prezentat starea de fapt şi a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanţele cauzei, instanţa de fond a dat o interpretare greşită normelor de drept material incidente.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A.. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A., anularea Deciziei RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, de respingere a cererii de plată transmise de A., aferentă contractului de garantare nr. x/26.11.2014 pentru beneficiarul B., cu consecinţa acceptării la plată a cererii nr. x/24.08.2017.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, fără a fi aduse argumente prin care să se susţină că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, pentru ca instanţa de recurs să procedeze la analizarea acestora.

Astfel, simpla trimitere formală, cu caracter general, la un motiv de casare nu este suficientă pentru a fi analizat de către instanţa de recurs, în lipsa unor argumente concrete care să-l susţină.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Decizia RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, intimatul-pârât a reţinut că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit următoarele obligaţii:

- art. 7.1 lit. o) din Protocolul nr. 74/2014 - nu a făcut dovada notificării beneficiarului B. la adresa din cartea de identitate aflată la dosar, cu cel puţin 15 zile înainte de împlinirea termenului de analiză a cererii de plată;

- art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014 - recurenta-reclamantă nu a comunicat intimatului-pârât extrasul contului curent şi extrasul contului de credit sau un document echivalent, aferent cel puţin ultimelor 6 luni de derulare a finanţării garantate, din care să reiasă serviciul datoriei înregistrat la plata principalului şi trecerea la restanţă a soldului finanţării garantate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, recurenta-reclamantă depunând cu adresa nr. x/21.08.2017 documente din care reiese suma principalului nerambursat şi data declarării scadenţei anticipate, iar pe de altă parte, aceste înscrisuri nu au fost depuse în termenul legal solicitat, respectiv cu cel puţin 15 zile înainte de împlinirea termenului de analiză a cererii de plată;

- art. 8.1 lit. f) din Protocolul nr. 74/2014 - recurenta-reclamantă nu a depus dovada notificării către beneficiar a declarării exigibilităţii anticipate a finanţării garantate şi data acesteia, însoţită de dovada transmiterii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul. De asemenea, din documente trebuia să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului cu cel puţin 15 zile înainte de data declarării exigibilităţii anticipate, care a avut loc la data de 17.02.2017, iar pe de altă parte, aceasta trebuia făcută la adresa din cartea de identitate.

Anterior emiterii deciziei atacate, intimatul – pârât Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. a restituit recurentei-reclamante dosarul privind pe beneficiarul B., solicitând acesteia prin adresa nr. x/07.08.2017 să complinească lipsurile constatate.

În urma unei noi analize făcute de intimatul – pârât Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A., acesta a emis către recurenta-reclamantă adresa nr. x/20.10.2017, prin care i-a solicitat recurentei ca, în vederea definitivării analizei cererii de plată înregistrate la Fond sub nr. x/24.08.2017, să depună în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele documente: extrasul contului curent şi extrasul contului de credit sau un document echivalent, aferent cel puţin ultimelor 6 luni de derulare a finanţării garantate, din care să reiasă fără echivoc, serviciul datoriei înregistrat la plata principalului şi trecerea la restanţă a soldului finanţării garantate; notificarea beneficiarului la adresa din cartea de identitate şi dovada transmiterii acesteia în termenul prevăzut de lege; graficul de rambursare – Anexa IV la contractul de credit nr. x/26.12.2014; poliţa PAD actuală, pentru acoperirea riscurilor cu franciza de 20.000 euro din poliţa C. nr. x/27.11.2014.

În vederea emiterii deciziei atacate în prezenta cauză, recurentei-reclamante i s-a solicitat de către intimatul-pârât pe email transmiterea documentelor lipsă, în vederea analizării dosarului de plată al beneficiarului B., respectiv extrasul contului curent aferent cel puţin ultimelor 6 luni de derulare a finanţării garantate şi un extras de cont de credit sau un document echivalent, din care să reiasă serviciul datoriei şi trecerea integrală la restanţă a soldului finanţării garantate, aferent cel puţin ultimelor 6 luni, cu precizarea că prin document echivalent se înţelege un document contabil.

Or, în ceea ce priveşte notificarea beneficiarului B., se constată că din Notificarea nr. CM/RM 5948399 4882213/17.01.2017, reiese că aceasta nu a fost îndeplinită, deoarece confirmarea de primire poartă menţiunea "expirat termen păstrare".

În ceea ce priveşte adresa la care a fost notificat beneficiarul, aceasta nu reprezintă o neregulă, întrucât notificarea s-a făcut la adresa de corespondenţă indicată de către beneficiar în cererea pentru deschiderea relaţiei contractuale, anterior modificării Ordinului nr. 2225/2009 prin Ordinul nr. 2644/2017, intrat în vigoare la data de 17.10.2017, care a modificat art. 8.1 lit. f) din Protocolul nr. 74/2014, în sensul că se prevede obligativitatea efectuării acestei notificări la domiciliul din cartea de identitate a beneficiarului.

Cu toate acestea, recurenta-reclamantă A.. nu a îndeplinit celelalte solicitări ale intimatului – pârât Fondul Naţional de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A., întrucât deşi a transmis un extras de cont, acesta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014, întrucât nu reiese serviciul datoriei şi data trecerii integrale la restanţă a soldului finanţării garantate, aferent cel puţin ultimelor 6 luni.

Deşi recurenta-reclamantă a susţinut prin cererea de recurs şi în faţa instanţei de fond că a transmis aceste date cu adresa nr. x/21.08.2017, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta nu acoperă cerinta impusă la art. 8.1 lit. e) din Protocol, câtă vreme acest document nu conţine elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent şi restant, numele, prenumele si semnătură persoanelor autorizate să reprezinte A..

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante în sensul că în adresa nr. x/07.08.2017 nu a fost invocat şi art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014, Înalta Curte constată că susţinerea este nefondată, în condiţiile în care în adresa invocată se precizează că acesta a fost emisă în urma unei prime verificări, iar în adresă se menţionează că din extrasele de cont curent şi de credit aflate la dosar nu rezultă, fără echivoc, serviciul datoriei şi data trecerii intregale la restanţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondată şi susţinerea recurentei-reclamante în sensul că dacă instanţa ar fi apreciat necesară depunerea la dosar a cererii privind deschiderea relaţiei contractuale trebuia să pună acest aspect în discuţia părţilor, motiv pentru care apreciază că i-a fost lezat dreptul la apărare, având în vedere că respectivul înscris a fost depus la dosar odată cu întâmpinarea, fiind comunicat recurentei la data de 10.10.2018, conform înscrisului de la dosar fond, astfel că nu i s-a încălcat recurentei-reclamante dreptul la apărare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinţei civile nr. 1903 din 4 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinţei civile nr. 1903 din 4 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2022.