Medical unfitness decision for police cadet: appeal dismissed as tardy under special 30-day deadline

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 06.11.2019 pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala de Agenţi de Politie "B.", Ministerul Afacerilor Interne, Spitalul de Urgenţă Prof. Dr. Dimitrie Gerota şi Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară anularea deciziilor medicale nr. 1037 din 20 iunie 2019 şi nr. 265 din 17 iulie 2019, prin care s-a dispus încetarea calităţii sale de elev şi prin care a fost declarat inapt pentru a urma instituţiile de învăţământ militar/de poliţie. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea deciziei medicale menţionate şi reînmatricularea sa la cursurile Şcolii de Agenţi de Politie "B." până la soluţionarea definitivă a cererii sale.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 442 din data de 13.12.2019, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei medicale nr. 265/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, însă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Şcoala de Agenţi de Politie "B.".

De asemenea, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Şcoala de Agenţi de Poliţie "B.", Spitalul de Urgenţă "Profesor Doctor Dimitrie Gerota" şi Direcţia Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, reţinând, pe de o parte, că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziilor medicale, cererea de chemare în judecată a fost tardiv formulată, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte petitul cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Şcoala de Agenţi de Poliţie "B." la reintegrare, că cererea de chemare în judecată este nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior în punctul I.2 a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând prevederile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. a solicitat casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Printr-un prim set de critici, recurentul a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 98/2016, susţinând că acţiunea de constatare a nulităţii absolute a deciziilor medicale nr. 1037 din 20.06.2019 şi 265 din 17 iulie 2019 a fost formulată cu respectarea art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 544/2004. Din această perspectivă, recurentul a menţionat că a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei medicale nr. 1037, ce i-a fost comunicată, în extras, la data de 20.06.2019, la chiar data unei astfel de comunicări, contestaţia sa fiind înregistrată sub nr. x, iar la data de 17.07.2019 a fost chemat la Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I, ocazie cu care s-a dispus în sensul reţinerii calificativului inapt pentru a urma instituţii de învăţământ militar/în poliţie.

A mai arătat recurentul că soluţia primei instanţe a generat o îngrădire a dreptului său la un proces echitabil şi la soluţionarea pricinii cu care instanţa a fost investită, fiind afectat dreptul său la apărare, în sensul de a dovedi că este apt, din punct de vedere medical, pentru a continua studiile în cadrul Şcolii de Agenţi de Poliţie "B." .

Din perspectiva legalităţii deciziei medicale nr. 265 din 17.07.2019, recurentul a arătat că aceasta nu se bazează pe acte medicale, nu este motivată în fapt, nu conţine temeiul de drept pe care se întemeiază, prin intermediul său fiindu-i creat inclusiv un prejudiciu de imagine.

Totodată, recurentul a invocat şi incidenţa prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a subliniat faptul că recurentul A. nu a formulat critici care să vizeze soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a unui astfel de intimat, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei primei instanţe.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi intimata Şcoala de Agenţi de Poliţie "B.", prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant prin care acesta a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia medicală nr. 265 din data de 17.07.2019, învederând, în esenţă, că nu a avut calitatea de emitent al actului administrativ atacat.

Din perspectiva chestiunilor de fond deduse judecăţii în cauza pendinte, intimata a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că soluţia de declarare, prin decizia medicală nr. 265 din data de 17.07.2019, a recurentului – reclamant, drept inapt a fost una legală, urmare diagnosticului de tulburare de panică – anxietate paroxistică, reactivă acut la stres, ce a fost stabilit în ceea ce îl priveşte pe recurent. De asemenea, intimata a subliniat că, faţă de recurent, a fost emisă Dispoziţia nr. 60156/29.07.2019 prin care s-a dispus încetarea calităţii reclamantului de elev.

4.3. Respingerea recursului ca nefondat a fost solicitată şi de Spitalul de Urgenţă "Profesor Doctor Dimitrie Gerota", intimatul evocând, în acest sens, prevederile Ordinului comun M.Ap. N/M.A.I/M.J/SRI/SIE/STS/SPP nr. M55/107/2587/C/10357/210/496/831/2014 şi pe cele ale Ordinului Comun M66/98/3005/8966/2016 şi ale Ordinului nr. 107 din 9 iulie 2014, precum şi faptul că, prin soluţia pronunţată în cauza 1072/54/2019, ce a avut drept obiect suspendarea deciziei nr. 265/2019, s-a dispus respingerea cererii de suspendare şi de obligare la înmatricularea reclamantului.

4.4. Prin întâmpinarea depusă în cauză Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, la rândul său, respingerea recursului ca nefondat.

Urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, intimata a subliniat că soluţia primei instanţe, de a aprecia că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depăşirea termenului legal de 30 de zile reglementat de art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 98/2016, este una legală, dat fiind că acţiunea a fost formulată la data de 05.11.2019, în condiţiile în care decizia medicală nr. 265 a fost comunicată la data de 17.07.2019.

De asemenea, intimata a făcut trimitere la faptul că activitatea de expertiză medico-militară a elevilor şi studenţilor pe perioada şcolarizării în instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională este reglementată de Ordinul comun M.Ap. N/M.A.I/M.J/SRI/SIE/STS/SPP nr. M55/107/2587/C/10357/210/496/831/2014, precum şi la faptul că tulburarea de panică (anxietate episodică paroxistică), reacţie acută la stres, în tratament, în remisiune parţială şi tulburare de apetit nespecificată, reprezintă afecţiuni ce se încadrează în calificativul "inapt pentru a urma instituţiile militare (similare) de învăţământ", conform baremului medical prevăzut de Ordinul nr. 107 din 9 iulie 2014, paragraful 130 alin. (2), (13)0 alin. (4), (13)0 alin. (6).

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

a. Cu titlu prealabil, examinând chestiunea lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Şcoala de Agenţi de Poliţie "B." cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, prin care acesta a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia medicală nr. 265 din data de 17.07.2019, Înalta Curte observă că mijlocul de apărare în discuţie a fost invocat şi în faza de judecată a fondului, iar prin sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat asupra unei astfel de excepţii, respingând-o, în integralitatea sa.

În raport de astfel de aspecte, chestiunile evocate prin întâmpinarea depusă de intimată în faza de judecată a recursului sub titulatura de "excepţie", ce reiterează aspecte tranşate deja de prima instanţă, urmează a fi calificate drept apărări de fond.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că împotriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti, pârâta nu a promovat recurs în niciuna dintre formele reglementate de art. 483 - 491 C. proc. civ.. În contextul descris anterior, având în vedere prevederile art. 430, coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia procesuală a lipsei calităţii procesuale a intimatei - pârâte Şcoala de Agenţi de Poliţie "B." a fost dezlegată în mod definitiv de prima instanţă, intrând în puterea lucrului judecat, motiv pentru care chestiunea în discuţie nu poate fi avută în vedere de instanţa de control judiciar, în faza de judecată a recursului promovat de reclamant, urmare reiterării sale, cu titlu de apărare, în cadrul întâmpinării formulate de intimată.

b. Din perspectiva recursului promovat de recurentul – reclamant A., în scopul delimitării parametrilor învestirii sale în recurs, instanţa de control judiciar observă că, deşi recurentul a solicitat casarea în integralitate a hotărârii primei instanţe, criticile evocate prin memoriul de recurs vizează, în fapt, doar maniera în care prima instanţă a dezlegat chestiunea tardivităţii cererii de chemare în judecată din perspectiva capătului de cerere privind anularea deciziei medicale nr. 256 din data de 17.07.2019, recurentul evocând, în subsidiar, aspecte privind exclusiv legalitatea unei astfel de decizii medicale.

Instanţa de control judiciar observă că soluţia primei instanţe, de subordonare a capătului de cerere privind anularea deciziei medicale nr. 1037 din 20 iunie 2019 soluţiei pronunţate asupra capătului de cerere privind anularea deciziei medicale nr. 256 din data de 17.07.2019, nu a fost criticată, în mod concret, de recurent.

În raport de astfel de limite ale învestirii sale, Înalta Curte apreciază drept nefondate criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aduse de recurent sentinţei atacate, în contextul în care instanţa de fond a realizat o corectă identificare a prevederilor normative incidente cauzei.

Înalta Curte reţine că divergenţa de opinie apărută între părţile litigante are ca punct de plecare raportul dintre legea generală (prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 – iar nu nr. 544/2004, cum eronat a indicat recurentul) şi cea specială (art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 98/2016 – "O.M.A.I. nr. 98/2016"), în planul identificării termenului de exercitare a acţiunii în contencios administrativ ce are drept obiect o decizie medicală, precum decizia nr. 256 din data de 17.07.2019.

Conform principiilor de drept, legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul a stabilit un regim special şi derogatoriu, instituind, în anumite materii, reglementări speciale, prioritare faţă de norma de drept comun. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăşi finalitatea adoptării ei, demonstrând intenţia legiuitorului de a deroga de la norma generală, prin prevederi de strictă interpretare şi aplicare.

În acest sens, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd următoarele:

"(1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri."

Astfel, problema de drept supusă dezlegării prin calea de atac promovată îşi găseşte rezolvarea în aplicarea principiilor incidente în raportul dintre norma specială şi cea generală (specialia generalibus derogant, respectiv generalia specialibus non derogant).

Unor astfel de principii prima instanţă le-a acordat o corectă eficienţă, în contextul în care prevederile art. 13 alin. (3) din O.M.A.I. nr. 98/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea si atribuţiile comisiilor de expertiza medico-militara (act cu caracter normativ neanulat) reglementează expres un termen de 30 de zile de la comunicare deciziilor medicale ale comisiilor centrale de expertiza medico-militara în vederea atacării acestora la instanţele judecătoreşti competente, având, astfel, caracterul unei norme speciale, derogatorii de la norma generală ce reglementează materia termenului de exercitare a acţiunii în contencios administrativ cuprinsă în art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

În acest context, în mod corect prima instanţă a reţinut că decizia medicală nr. 256 din data de 17.07.2019 a fost comunicată recurentului la chiar data emiteri sale, astfel cum rezultă din menţiunea existentă pe fila a doua a acesteia, ce atestă primirea deciziei de către recurent sub, semnătură, la o astfel de dată. De asemenea, se observă că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată împotriva acesteia la data de 05.11.2019, cu depăşirea termenului legal prevăzut de norma specială, reprezentată de prevederile art. 13 alin. (3) din O.M.A.I. nr. 98/2016.

Înalta Curte nu poate da eficienţă nici criticilor recurentului privind îngrădirea, prin soluţia primei instanţe, a dreptului său la un proces echitabil, la soluţionarea pricinii cu care instanţa a fost investită şi la apărare, câtă vreme inclusiv în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, pct. 51-52) s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut şi că el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decădere.

De asemenea, în raport de astfel de aspecte, ce vizează chestiunea dirimantă a unui fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ formulate cu depăşirea termenului legal, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor ce vizează legalitatea, pe fond, a deciziei medicale nr. 256 din data de 17.07.2019, iar în ceea ce priveşte criticile prin care recurentul evocă incidenţa prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar observă că, fiind învestită cu analiza legalităţii sentinţei civile nr. 5 din 10 ianuarie 2020 (prin care au fost soluţionate petitele principale ale cererii de chemare în judecată), iar nu cu cea a legalităţii sentinţei nr. 442 din data de 13.12.2019 (prin care Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a executării Deciziei medicale nr. 265/2019), astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.