Tax assessment challenge: failure to articulate specific grounds of illegality for nullity of extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.02.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu: Ministerul de Finanţe ANAF, Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul de finanţe, ANAF, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, AJFP Prahova (denumita in continuare Parata nr. 2), a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 325/21.09.2017 pronunţată de către Ministerul Finanţelor Publice - ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor denumită în continuare "Decizia de soluţionare " şi a solicitat:

I. să se admită contestaţia şi să se dispună Anularea Deciziei nr. 325/21.09.2017 şi pe cale de consecinţă:

- Anularea -RIF nr. x/28.04.2017 comunicată la data de 03.05.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ploieşti;

- Anularea Deciziei de impunere nr. x comunicată la data de 03.05.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ploieşti, denumita in continuare Decizia de Impunere;

- Exonerarea de la plata sumelor stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit TVA cu accesoriile aferente;

II. In subsidiar: să se admită contestaţia şi să se dispună refacerea RIF nr. x/28.04.2017 comunicată la data de 03.05.2017 - emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ploieşti, denumit în continuare RIF si a Deciziei de impunere nr. x comunicată la data de 03.05.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ploieşti, denumită în continuare Decizia de Impunere, acte administrative contestate.

A mai solicitat reclamanta suspendarea provizorie a Deciziilor contestate şi a RIF contestat până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, în temeiul art. 14-15 din Lg 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 864 din 7 martie 2019 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei cu privire la Decizia de impunere nr. x din 28.04.2017 şi la Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 28.04.2017.

Respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Anaf, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, cu sediul în Sector 5, Bucureşti, şi Ministerul Finanţelor Publice, ANAF, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, AJFP Prahova, cu sediul în Ploieşti, judeţ Prahova, împotriva Deciziei de impunere nr. F-PH 125 din 28.04.2017 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 28.04.2017.

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. F-PH 125 din 28.04.2017.

Respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Respinge, în rest, contestaţia ca neîntemeiată.".

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 864 din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la admiterea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei şi respingerea ca inadmisibilă a acesteia, respectiv la admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/2017 şi respingerea ca inadmisibilă a acesteia, respectiv respingerea, în rest, a contestaţiei ca neîntemeiat, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează, pe larg, în calea extraordinară de atac, situaţia de fapt şi acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.

Ceea ce critică reclamanta este aspectul că instanţa de fond "nu a ţinut cont de faptul că organul de soluţionare a contestaţiei, prin decizia de soluţionare nu a indicat măcar despre ce posibilă infracţiune este vorba (...)" sau că,,...avea obligaţia de a analiza legalitatea măsurii de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei şi raporatat la motivele de fapt şi de drept invocate, blocarea accesului la justiţie prin simpla existenţă a unui dosar penal aflat în faza de urmărire penală, care nu avansează, neputând fi permis de către instanţele judecătoreşti".

Totodată, arată că "Esenţial în analiza prezentei cauze este nu doar ca infracţiunea a cărei constatare se solicită să aibă înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, ci şi ca motivele temeinice de suspendare să aibă în vedere respectarea unui just echilibru între interesul public pe care îl exprimă autoritatea fiscală şi interesul legitim al contribuabilului de a clarifica situaţia într-un termen optim şi previzibil... ".

Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât recurentul nu a formulat nicio critică prin raportare la considerentele instanţei de fond vizând admiterea excepţie inadmisibilităţii contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28.04.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 28.04.2017 şi respingerea acesteia ca inadmisibilă sau admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. F-PH 125 din 28.04.2017 şi respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare parţială a faptelor şi motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta reclamanta A. S.R.L. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

În consecinţă în cauză intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. în insolvenţă prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 864 din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.