Validity of direct game fund management attribution based on statutory majority land ownership thresholds

Şedinţa publică din data de 6 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată şi apărările formulate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba – Iulia, sub nr. x/2012, în urma disjungerii dispuse prin încheierea din data de 27.06.2012 a aceleiaşi instanţe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, B., C. ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea contractului nr. x/15.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 27 Veţel, contract încheiat între M.M.F. prin I.T.R.S.V. TM şi B. la propunerea C..

S-a solicitat în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 să se dispună anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractelor administrative enunţate şi anume:

- procesul-verbal nr. x/04.02.2011 care conţin rezultatele analizei datelor de atribuire, revizuit prin procesul-verbal nr. x/06.02.2011, poziţia nr. 136;

- procesul-verbal nr. x/16.02.2011 care conţine rezultatele analizei contestaţiilor, poziţia nr. 25;

- referatul nr. x/24.02.2011 de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice emis de Direcţia Generală Păduri din cadrul M.M.P, poziţia nr. 25.

În temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, a art. 17 din Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010, ca efect al anulării (constatării nulităţii absolute) contractului de gestionare enunţat, se solicită să se dispună:

- obligarea pârâtelor să restituie (predea), în termenul legal fondurile cinegetice ce au făcut obiectul contractelor de gestionare anulate;

- obligarea pârâtei nr. 1 (M.M.P.) să încheie cu reclamanta contracte de gestionare pentru fiecare fond de vânătoare (menţionate la petitul 1, pct. 1-3), în caz contrar hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de gestionare.

Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, ori ca lipsita de interes, iar in subsidiar ca neîntemeiata.

Prin întâmpinare, pârâta B. a invocat excepţia lipsei interesului reclamantei în formularea acţiunii, a inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât contractul a fost legal încheiat.

1.2. Hotărârile pronunţate în primul şi al doilea ciclu procesual

În primul ciclu procesual Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentinţa nr. 86/2013 a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului şi Pădurilor, excepţia lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia inadmisibilităţii capătului 3 din cerere, iar pe fond s-a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Recursul exercitat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1982/29.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt dovezi certe că asociaţia proprietarilor de terenuri deţine în proprietate peste 50% din suprafaţa totală a fondului atribuit, dându-se îndrumări instanţei de rejudecare de a suplimenta probatoriu în vederea efectuării dovezii dreptului de proprietate menţionat sau de a efectua o expertiză de specialitate.

În rejudecare, prin notele de şedinţă de la termenul din 23.02.2015 pârâta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Cinegetica Hunedoara a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 554/2004.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 123 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi în consecinţă, a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor (Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor), Asociaţia de Vânătoare Cinegetica Hunedoara şi C..

Împotriva sentinţei nr. 123 din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 872 din 23 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, constatând, în esenţă, că dreptul material la acţiune nu este prescris şi că instanţa de fond nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare anterioară.

1.3. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în al treilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 197 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba-Iulia –Secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia de Vânătoare Cinegetica Hunedoara şi C., ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâte în sumă de 10.800 RON.

A reţinut instanţa de fond, în esenţă, că în anul 2010, dat fiind faptul că a încetat contractul de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 27 denumit Veţel, încheiat cu reclamanta A. şi a apărut Ordinul MMP nr. 1.221 din 11.08.2010, administratorul fondului cinegetic naţional Ministerul Mediului şi Pădurilor prin ITRSV Timişoara a procedat la atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond, prin modalitatea de atribuire directă către pârâta Asociaţia de vânătoare Cinegetica Hunedoara, în calitate de gestionar.

Atribuirea directă a gestiunii faunei cinegetice către Asociaţia de vânătoare Cinegetica Hunedoara s-a făcut la propunerea C..

Instanţa a mai reţinut că iniţial contractul nr. x din 14 martie 2011 a fost încheiat cu AVPS Cinegetica Hunedoara, iar în baza solicitărilor formulate de către AVPS Cinegetica Hunedoara şi AVPS Peştişu, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis Avizul favorabil nr. 1977/ C. proc. pen./14.03.2016, pentru cesiunea contractului nr. x din 14.03.2011 de către Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Cinegetica Hunedoara" către Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Peştişu.

Aşadar, în prezent, fondul cinegetic nr. 27 Veţel este gestionat de către AVPS Peştişu, conform Actului adiţional nr. x/23.05.2016 şi a Procesului Verbal de predare-primire înregistrat la Garda Forestieră Timişoara cu nr. x/06.06.2016.

Instanţa de fond nu a omologat concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, reţinând că, fondurile cinegetice de pe cuprinsul ţării, inclusiv Fondul cinegetic nr. 27 Veţel din judeţul Hunedoara, au fost constituite prin Ordinul nr. 193/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 317 din 14 mai 2002.

În anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în Judeţul Hunedoara", la poziţia nr. 27 se regăseşte fondul cinegetic nr. 27 Veţel cu suprafaţa de 7812 ha.

Totodată, în contractul de gestionare al fondului cinegetic nr. 27 Veţel la art. 3 alin. (1) este menţionată suprafaţa de 7812 ha, atât cât este prevăzută şi în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Hunedoara.

Mai mult, aceasta suprafaţă a fost cunoscută şi acceptată de reclamanta AJVPS Hunedoara atunci când a completat şi ştampilat fişa fondului de vânătoare cu suprafeţele pe categorii de folosinţă.

Drept urmare, prin raportare la suprafaţa de 7.812 ha, cea indicată în fişa fondului şi în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, inclusiv concluziile expertului sunt că C., are o suprafaţă de 3929,84, adică un procent de 50,30% din suprafaţa fondului cinegetic.

A mai reţinut prima instanţă că din contractul încheiat, rezultă că suprafaţa fondului cinegetic este de 7812 ha, iar suprafaţa deţinută de asociaţia de proprietari Şoimul Veţel, reprezintă 50,3% din suprafaţa stabilită prin Ordinul nr. 193/2002.

În ce priveşte categoria terenurilor, instanţa de fond a constatat că din actele de proprietate anexate respectiv titluri de proprietate, cărţi funciare, rezultă că sunt respectate prevederile legale, dovada fiind realizată în condiţiile art. 4 lit. b) din Ordin nr. 1.221 din 11 august 2010, iar terenurile se află în extravilan.

Prin răspunsul la obiecţiuni, expertul tehnic judiciar D., a precizat că C. are un total de 3929,84 ha, doar teren extravilan.

1.4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 197 din 3 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 304 punctul 9 din vechiul C. proc. civ., ale căror dispoziţii sunt aplicabile speţei.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 407/2006 şi a Ordinului MMP nr. 1221/2010.

Argumentaţia recurentei-reclamante se circumscrie, în esenţă, faptului că, în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordinul MMP nr. 1221/2010 şi a art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondului cinegetic, în sensul că pârâta că C., care a propus gestionarul faunei cinegetice nu a avut în proprietate terenuri care reprezintă 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic.

Susţine recurenta că potrivit Raportului de expertiză judiciară tehnică topografică, neomologat de instanţa de fond, suprafaţa totală reală a fondului de vânătoare, obţinută prin raportare la limitele descrise în Fişa fondului este de 8134 ha, iar prin raportare la această suprafaţă, C., care deţine o suprafaţă de 3929,84 ha, avea la data atribuirii fondului, doar un procent de 48,31 % din suprafaţa totală a fondului cinegetic.

Mai arată recurenta că un alt aspect de nelegalitate al contractului de atribuire a fondului cinegetic a cărui anulare o solicită constă în faptul că deşi în titlurile de proprietate apar ca fiind trecuţi mai mulţi proprietari, aderarea la asociaţie s-a făcut doar de o parte dintre aceştia, însă în calcul celor 50% au fost incluse şi terenurile proprietarilor nesemnatari, aspect care contravine art. 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordinul MMP nr. 1221/2010.

De asemenea, se susţine că la momentul atribuirii directe, pârâta Asociaţia de Vântătoare Cinegetica nu a făcut dovada că nu înregistrează datorii privind plata tarifelor de gestionare exprimate prin solicitări în condiţiile legii.

În acest context, recurenta-reclamanta afirmă că, în mod nelegal, instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză topografică în ceea ce priveşte suprafaţa reală a fondului cinegetic de 8134 ha şi, în mod greşit, a soluţionat cauza fără a cerceta îndeplinirea şi a celorlalte condiţii legale necesar a fi îndeplinite pentru atribuirea directă, în condiţiile în care dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost făcută în conformitate cu prevederile legii organice, respectiv cu înscrisurile autentice.

1.5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept

Controlul judiciar declanşat de recurenta–reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii tuturor actelor şi operaţiunilor administrative adoptate în procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 27 Veţel.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, pentru argumentele prezentate la pct. I.3 din decizia de faţă.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte consideră că se impun a fi făcute câteva precizări cu privire la cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă.

Astfel, conform art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare în perioada de referinţă):

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi:

a) direct;

b) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a).

(2) atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani.

b) fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condiţiile legii, după cum urmează:

1. organizaţiilor vânătoreşti care la data atribuirii gestionează cel puţin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacraţi, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat şi au rămas neatribuite;

2. organizaţiilor vânătoreşti, instituţiilor de învăţământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul şi vânătoarea şi instituţiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în calitate de gestionari consacraţi, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleaşi fonduri cinegetice rămase neatribuite direct;

3. administratorului pădurilor proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite direct şi 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat şi au rămas neatribuite;

c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafaţă mai mare de 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituţiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic şi pentru instituţiile de învăţământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul şi vânătoarea.

(3) Numărul fondurilor cinegetice rezultat prin aplicarea procentelor prevăzute la alin. (2) lit. b) se rotunjeşte în plus, dacă este cazul, până la nivel de număr întreg.

(4) Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive."

Procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 27 Şoimul Veţel a fost reglementată de Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221 din 11.08.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările şi completările ulterioare.

De menţionat faptul că Regulamentul în discuţie prevede, la rândul său, două modalităţi de atribuire a fondurilor cinegetice:

a) directă - în situaţiile reglementate de art. 1 alin. (1);

b) licitaţia publică - pentru fondurile cinegetice neatribuite prin prima modalitate.

Atribuirea directă a fondului cinegetic poate fi realizată prin parcurgerea fazei prevăzute la art. 8 din Regulament, la solicitarea gestionarului propus de proprietarii de terenuri/asociaţia proprietarilor de terenuri, ori, după caz, prin urmarea fazei reglementate la art. 81 din acelaşi Regulament, la solicitarea gestionarului consacrat/a altor entităţi anume prevăzute, în situaţia în care prima fază a procedurii nu este soluţionată favorabil.

După cum se va prezenta mai jos, în speţa dedusă judecăţii a fost parcursă prima fază a procedurii de atribuire anterior nominalizate.

După publicarea anunţului privind demararea procedurii de atribuire directă a Fondului Cinegetic nr. 27 Veţel, intimata Asociaţia de Vânătoare Cinegetică Hunedoara a formulat cerere de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond la propunerea C. .

Prin procesul-verbal nr. x/04.02.2011 care conţine rezultatele analizei datelor de atribuire, revizuit prin procesul-verbal nr. x/06.02.2011, poziţia nr. 136,

Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a hotărât atribuirea directă a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic nr. 27 Veţel în favoarea intimatei Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Cinegetica Hunedoara, în suprafaţă de 7812 ha.

Pe parcursul judecăţii cauzei, Ministerul Mediului şi Pădurilor a emis Avizul favorabil nr. 1977/ C. proc. pen./14.03.2016, pentru cesiunea contractului nr. x/15.03.2011 de către Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Cinegetică Hunedoara către Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Peştişu.

În prezent, fondul cinegetic nr. 27 Veţel este gestionat de către AVPS Peştişu, conform Actului adiţional nr. x/23.05.2016 şi a Procesului-Verbal de predare-primire înregistrat la Garda Forestieră Timişoara cu nr. x/06.06.2016.

Recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs, critică legalitatea contractului nr. x/15.03.2011 şi a procedurii anterioare întrucât C. nu deţinea în proprietate, la data încheierii contractului, peste 50% din suprafaţa fondului de vânătoare.

În acest sens Înalta Curte reţine că în articolul 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 se arată:

"(1) Pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociaţie de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:

a) deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, autentificată ta notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociaţiei de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafeţelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.

(2) Pentru recunoaşterea legitimităţii asociaţiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) sunt constituite conform legii;

b) au ca scop alegerea şi propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate deţin în proprietate mai mult de 50% din suprafaţa acestuia, cu care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare.

(3) Dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată:

a) actul constitutiv şi statutul asociaţiei de proprietari, care trebuie să cuprindă scopul prevăzut la alin. (2) lit. b);

b) hotărâre judecătorească de înfiinţare;

c) certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

d) certificat de grefă, emis cu cel mult 60 de zile înainte de data depunerii solicitării de atribuire, care să ateste că asociaţia este înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor".

Potrivit probatoriului administrat în cauză, din fişa fondului de vânătoare nr. 27 Veţel, rezultă că limitele acestuia sunt: nord - Râul Mureş, în aval culmea Săcâmaş; est - Pietrile Coziei, pârâul Mintia la Secua (limită care coincide cu limita de vest a fondului limitrof nr. 28 Deva care este de la Râul Mureş - pârâu Mintia la Şeaua şi Pitrile Coziei) sud - culmea Muncelului şi culmea Ghergheş - Cozia; vest - culmea Săcămaş şi culmea Muncelul Mare, iar în ceea ce priveşte suprafaţa, în fişa fondului partea tehnică se specifică faptul că este de 7812 ha.

Până în prezent, nici schiţa şi nici suprafaţa de 7812 ha, ale fondului cinegetic nr. 27 Veţel, nu au suferit modificări.

Din dovezile existente la dosarul cauzei, respectiv din raportul de expertiză tehnică topografică, invocat în susţinerea cererii de recurs, rezultă că suprafaţa totală reală a fondului de vânătoare conform coordonatelor furnizate de E. este de 8.333 ha, iar suprafaţa totală reală a fondului de vânătoare obţinută prin raportare la limitele descrise în Fişa fondului este de 8.134 ha.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere faptul că fondurile cinegetice de pe cuprinsul ţării, inclusiv Fondul cinegetic nr. 27 Veţel din judeţul Hunedoara, au fost constituite prin Ordinul nr. 193/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 317 din 14 mai 2002.

În anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în Judeţul Hunedoara, la poziţia nr. 27 se regăseşte fondul cinegetic nr. 27 Veţel cu suprafaţa de 7812 ha.

Totodată, în contractul de gestionare al fondului cinegetic nr. 27 Veţel la art. 3 alin. (1) este menţionată suprafaţa de 7812 ha, atât cât este prevăzută şi în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Hunedoara.

Mai mult, această suprafaţă a fost cunoscută şi acceptată de recurenta - reclamantă AJVPS Hunedoara atunci când a completat şi ştampilat fişa fondului de vânătoare cu suprafeţele pe categorii de folosinţă.

În acest context, prin raportare la suprafaţa de 7.812 ha, cea indicată în fişa fondului şi în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, şi ţinând seama de concluziile expertului desemnat în cauză, se constată că C., are o suprafaţă de 3929,84, adică un procent de 50,30% din suprafaţa fondului cinegetic, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin hotărârea recurată.

De asemenea, din contractul de -gestionare încheiat rezultă că suprafaţa fondului cinegetic este de 7812 ha, iar suprafaţa deţinută de C., reprezintă 50,3% din suprafaţa stabilită prin Ordinul nr. 193/2002.

Referitor la categoria terenurilor, instanţa de fond, în mod corect şi întemeiat, a reţinut din actele de proprietate anexate, respectiv titluri de proprietate, cărţi funciare, că sunt respectate prevederile legale, dovada fiind realizată în condiţiile art. 4 lit. b) din Ordin nr. 1221/2010, iar terenurile se află în extravilan.

Mai mult, expertul tehnic judiciar D., a precizat că C. de terenuri Şoimul Veţel are un total de 3929,84 ha, doar teren extravilan.

Susţinerile recurentei - reclamante cu privire la legalitatea constituirii C. sunt, de asemenea, nefondate, întrucât Asociaţia s-a înfiinţat în baza unei sentinţe judecătoreşti (Încheierea civilă nr. 165 din 07.01.2011 a Judecătoriei Deva – dosar fond) a cărei legalitate nu poate să fie cercetată în cauza dedusă judecăţii şi, pe cale de consecinţă, C. a fost constituită în mod legal.

Referitor la componenţa C. din raport reiese ca membrii acesteia sunt: UAT Veţel 1553,68 ha, UAT Cârjiţi 227,46 ha, F. 16,01 ha, G. 166,07 ha, Parohia Vulcez 6,32 ha, Parohia Veţel 24,38 ha, Parohia Leşnic 26,03 ha, Composesoratul Stejarul Leşnic 364,04 ha, Composesoratul Grădiştea Veţel 997,93 ha, Composesoratul Agro Micia 56,87 ha, Composesoratul Stejarul Muncelul Mic 491,05 ha, fiind depuse la dosar toate adeziunile proprietarilor în vederea constituirii asociaţiei, fiind indicate şi suprafeţele de teren.

Reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice cuprinse în fondul cinegetic naţional sa realizat de către I.C.A.S. Bucureşti, actualmente Institutul Naţional de CercetareDezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea, în perioada 2001 -2002, pe bază de contract încheiat între acesta şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, conform prevederilor Legii nr. 103/1996 fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, cu modificările şi completările ulterioare, suprafaţa fondului cinegetic fiind tot 7812 ha.

Instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată şi critica recurentei referitoare la faptul că dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor nu ar fi fost făcută prin înscrisuri autentice, ci pe baza unor documente lipsite de relevanţă juridică eliberate de unitatea administrativ teritorială pe a cărei rază teritorială se află suprafeţele de teren respective.

Pe acest aspect, instanţa de primă jurisdicţie în mod pe deplin justificat a reţinut faptul că, în privinţa proprietăţii, se aplică dispoziţiile art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, act administrativ unilateral cu caracter normativ care, la lit. c) prevede că dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari se poate face cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective.

Înalta Curte nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 5 din O.G. nr. 33/2002, în condiţiile în care adeverinţele eliberate conţin şi menţionarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestora.

Instanţa de control judiciar nu poate primi nici critica recurentei referitoare la omisiunea instanţei de fond de a corobora concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, pentru a verifica natura juridică a terenurilor care compun suprafaţa totală de 3929,84 ha.

Faptul că proprietarii de terenuri, membrii în cadrul C. deţin suprafaţa totală de 3929,84 ha, suprafaţă situată în extravilan, în limite ale fondului cinegetic aflat în discuţie, este probată şi prin concluziile raportului de expertiză tehnică topografică, recurenta-reclamantă nefăcând obiecţiuni pe acest aspect.

Cu privire la intrarea în H., Înalta Curte constată că la dosarul instanţei de fond a fost depusă Hotărârea nr. 14/02.12.2010 semnată de preotul paroh şi de epitrop, fiind reţinută şi în încheierea civilă nr. 165/07.01.2011a Judecătoriei Deva, prin care s-a dispus înscrierea C. în Registrul Special al Asociaţiilor lu Fundaţiilor păstrat la Grefa Judecătoriei Deva.

În ceea ce priveşte critica vizând necercetarea de către instanţa de fond a aspectului vizând lipsa dovezii privind plata la zi a tarifelor de gestionare de către Asociaţia de Vânătoare Cinegetică Hunedoara, Înalta Curte constată că recurenta nu a invocat acest aspect în faţa primei instanţe, astfel încât, nu se poate analiza acest argument direct în calea de atac a recursului.

Aşadar, în raport de cele mai sus expuse, instanţa de control judiciar apreciază că actele şi operaţiunile administrative deduse judecăţii sunt legale, iar intimata Asociaţia de Vânătoare Cinegetică Hunedoara era îndreptăţită să i se atribuie dreptul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic nr. 27 Veţel, judeţul Hunedoara.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

În raport de soluţia prefigurată, Înalta Curte, luând act de solicitările intimatelor -pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 453 din C. proc. civ. şi le va admite în consecinţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat şi va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-pârâte, constând în onorariul de avocat, dovedit în condiţiile legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 197/2021 din 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 6000 de RON către intimata-pârâtă Asociaţia de Vânătoare Cinegetică Hunedoara şi la plata sumei de 2000 RON către intimata-pârâtă C., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2022.