Exclusion of function tenure from IT specialists' base salary under Framework Law 153/2017 annexes

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.07.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând: 1. anularea deciziei nr. 85/10.04.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; 2. obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unei decizii de salarizare prin care: a) să se stabilească salariul de baza brut prin raportare la vechimea în funcţie şi la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru parchet de pe lângă tribunal de 5% aferent nivelului parchetului în care îmi desfăşor activitatea; b) să se elimine componenta referitoare la sporul de risc şi confidenţialitate; c). să se stabilească acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut şi, respectiv, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% din valoarea salariului de bază brut; 3) obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la plata diferenţelor dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20.02.2019 – 28.02.2019, precum şi începând cu data de 01.03.2019 în continuare şi cel plătit de pârât pentru aceeaşi perioadă, sume actualizate în raport cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective; 4) obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la plata dobânzilor legale penalizatoare pentru diferenţele dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20.02.2019 – 28.02.2019, precum şi începând cu data de 01.03.2019 în continuare şi cel plătit de pârât pentru aceeaşi perioadă, dobânzi datorate de la data la care trebuia plătită fiecare sumă şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.

S-a susţinut că, întrucât dispoziţiile care reglementează încadrarea specialiştilor IT fac trimitere la întregul nr. crt. 4 lit. B). capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradaţiei de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0 - 3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive şi nelegale a acestor prevederi normative.

A arătat recurentul – reclamant că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate, în caz contrar, fiind încălcat sensul şi spiritul legii, specialiştii IT devenind singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcţie, deşi această vechime în funcţie este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017, sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar.

Această vechime în funcţie a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (2007 şi până în prezent), chiar şi prin decizii de încadrare/reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin luarea în considerare a vechimii în funcţie nu s-ar adăuga la lege şi nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secţiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017.

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secţiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a legii-cadru 153/2017, cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizaţia lunară, vechimea în muncă si vechimea în funcţie. Cu alte cuvinte, salariului specialiştilor IT este format din 3 componente şi ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente sa fie tăiată de angajator.

De asemenea, se încalcă, prin omisiune, şi dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind salarizarea personalului auxiliar în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi specialitate.

A invocat recurentul – reclamant jurisprudenţa instanţelor, printre care şi decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o speţă similară, precum şi decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

Totodată, se încalcă art. 14 din C.E.D.O., în condiţiile în care specialiştii IT din instanţe beneficiază de vechime în funcţie raportat la vechimea avută în instanţă spre deosebire de cei din cadrul parchetelor.

Fată de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul –pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în limitele motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin decizia nr. 85/10.04.2019 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au fost stabilite începând cu data de 20.02.2019 (Anexa 6a), iar apoi începând cu 01.03.2019 (Anexa 6b) drepturile salariale pentru specialiştii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Ilfov, inclusiv pentru reclamantul A. specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, respectiv:

- Anexa 6a (începând cu 20.02.2019): A. – specialist IT, GR.I, gradaţia 3 (10-15 ani), vechime în funcţie 6 luni/5 ani – salariul de bază 6234 RON şi sporuri de 1938 RON spor risc şi confidenţialitate + 935 RON spor condiţii deosebite;

- Anexa 6b (începând cu 01.03.2019): A. – specialist IT, GR.I, gradaţia 3 (10-15 ani) – salariul de bază 10.820 RON şi sporuri de 1623 RON spor risc şi confidenţialitate + 1623 RON spor condiţii deosebite;

Prin hotărârea nr. 16/06.06.2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 85/10.04.2019.

Criticile reclamantului au vizat, în esenţă, modul în care partea pârâtă a înţeles să facă aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 în materia salarizării specialiştilor IT, cu privire la neasimilarea vechimii în funcţie a specialistului IT, cu vechimea juridică de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B), spre a fi avută în vedere la determinarea încadrării salariale.

Curtea de apel, analizând cererea de chemare în judecată, a reţinut că actul administrativ unilateral emis de partea pârâtă este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru, raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, în sensul că, pentru aplicarea acestor dispoziţii nu este relevantă vechimea în funcţia de specialist IT acumulată în instituţiile din sistemul judiciar.

În drept, se constată că salarizarea specialiştilor IT este reglementată de art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019, text potrivit căruia "Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.".

În acest sens, art. 22 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Notele nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Reţine instanţa că această chestiune, invocată prin criticile din recurs, a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021 stabilindu-se că "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, s-au reţinut următoarele aspecte, cu relevanţă pentru soluţia pronunţată în prezenta cauză:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată."

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentului, cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 17 Capitolul VIII Secţiunea 1 Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte reţine că majorarea de 5% pentru nivelul parchetului la care funcţionează, este reglementată pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex salarizat potrivit Capitolelor II şi III din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, iar pentru specialistul IT salarizat în condiţiile Capitolului I lit. B) din Anexa menţionată, în condiţiile în care salarizarea specialiştilor IT a fost reglementată distinct ca efect al art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu un regim de salarizare net superior în raport de restul personalului auxiliar de specialitate, indiferent că acesta din urmă este încadrat în considerarea unor studii superioare juridice sau studii medii. Pentru aceleaşi considerente şi in raport de existenţa unei prevederi speciale, nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, care reglementează, cu caracter de principiu, salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Nici pretinsa discriminare în raport cu salarizarea altor specialişti IT nu poate fi valorificată în soluţionarea favorabilă a contestaţiei, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curţii Constituţionale a României, s-a stabilit că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.

Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 (3) şi art. 27 (1) din O.G. nr. 137/2000, statuând ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, din perspectiva celor arătate, prevederile de lege criticate nu sunt contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Urmărirea prin acţiune a unei astfel de finalităţi, respectiv înlăturarea de la aplicare a unui text de lege în vigoare şi nedeclarat ca fiind neconstituţional, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de aplicarea unei norme dintr-un act normativ ce nu mai este în vigoare sau crearea unei norme pe cale jurisprudenţială, nu are temei legal spre a permite instanţei de a proceda de o asemenea manieră, în contextul a ceea ce s-a arătat deja.

În mod corespunzător devine lipsită de relevanţă practica administrativă a altor ordonatori de credite, astfel cum a fost invocată de reclamant, câtă vreme dreptul salarial al acestuia este stabilit în baza legii, corect interpretate de autoritatea publică pârâtă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, fiind confirmată şi de decizia pronunţată de Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, mai sus arătată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 789 din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.