Energy engineer's suspension bid over excluded exam eligibility rejected as moot

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 14.10.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Prin Ministru a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună suspendarea Ordinului Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Administraţiei nr. 817/2021 pentru aprobarea Procedurii privind atestarea tehnico-profesională a verificărilor de proiecte şi a experţilor tehnici, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 bis din 06.07.2021, până la soluţionarea cererii de chemare in judecată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 232 din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Prin Ministru, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Administraţiei nr. 817/2021 pentru aprobarea Procedurii privind atestarea tehnico-profesională a verificărilor de proiecte şi a experţilor tehnici, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 bis din 06.07.2021, până la soluţionarea cererii de chemare in judecată.

În motivarea recursului, s-a arătat – în esenţă – că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, există suficiente indicii de nelegalitate, evidente, identificabile uşor, de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură Ordinul atacat şi care fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, respectiv încălcarea dispoziţiilor incidente in cauză.

Sustine recurentul că in cauză cele doua condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite cumulativ (in sensul de cazul bine justificat si prevenirea pagubei iminente), pentru a putea fi dispusa suspendarea unui act administrativ.

În ceea ce priveşete cazul bine justificat, recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut, prin argumentele formulate de către recurent că se conturează mai degrabă o problema de oportunitate a actului administrativ, ce nu face obiectul examinării în cererea de suspendare.

In acest sens, recurentul a arătat că, prin situaţia detaliata în cadrul cererii introductive, nu se formează nicio oportunitate, ci din contra acestuia i-a fost restrâns dreptul de a participa la examenul ce urma a fi susţinut, în urma căruia acestuia i s-ar fi oferit posibilitatea de a-si utiliza si fructifica cunoştinţele acumulate in atâţia ani de experienţa.

Astfel, cum retine instanţa, nu exista un act normativ superior prin care sa i se confere reclamantului dreptul necondiţionat, în consideraţia studiilor sale, la participarea la examenul pentru calitatea de verificator de proiecte, însă nici nu exista un altul prin care să i se constrângă acestuia acest drept.

Având în vedere principiul conturat prin art. 41 alin. (1) din Constituţia României, existenta acestor acte normative ar duce numai la îngrădirea drepturilor fundamentale evidenţiate prin aceasta norma legislativa. Mai mult, timp de 15 ani, m-am ocupat in mod exclusiv de proiectarea de instalaţii pentru construcţii, atât termice, cat si sanitare. De asemenea, a făcut parte din numeroase colective de proiectare care au elaborat documentaţii tehnice pentru diferite obiective ce acoperă o gama aproape completa in ceea ce priveşte dimensiunile si complexitatea.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurentul a susţinut că instanţa fondului, în mod greşit a reţinut faptul ca ordinul a cărui suspendare se cere este un act care reglementează în sens pozitiv, în sensul ca nu anulează sau suspendă exerciţiul unor drepturi.

In opinia recurentului, actul reglementează în mod negativ, având în vedere faptul că prin impunerea acestuia este restrâns dreptul recurentului la a participa la examen .

Este evident, că în acest fel este expus unui prejudiciu viitor si previzibil, având în vedere faptul ca, fără acest examen, nu poate continua desfăşurarea activităţii aşa cum a făcut-o pană acum, bucurându-se de calităţile si informaţiile pe care le deţine, in urma multor ani de munca si învăţare.

Astfel, instanţa a reţinut in mod eronat faptul ca recurentul nu ar fi competent in ceea ce priveşte verificarea de proiecte în domeniul instalaţiilor sanitare, având in vedere ca, pana acum, timp de 15 ani, nu i s-a contestat niciodată competenta dec care a dat dovada în repetate rânduri.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că judecătorul fondului în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.

La rândul său, recurentul -reclamant a fosmulat răsăuns la îmtâmpinare.

II. Analiza motivelor de casare

1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prezentul recurs priveşte modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, (care vizează aspecte ce tin mai mult de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamantul a solicitat suspendarea Ordinul nr. 817/2021 prin care se aprobă Procedura privind atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici, prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin, considerându-se vătămat în dreptul său de a participa la examenul de atestare tehnico-profesională întrucât domeniul său de studii – Inginerie energetică, este exclus pentru obţinerea calităţii de verificator de proiecte pentru domeniul de atestare tehnico-profesională şi în domeniul de licenţă "Ingineria instalaţiilor, deşi are mai multe similitudini cu similitudini cu domeniul de licenţă Ingineria Instalaţiilor/Specializarea Instalaţii pentru Construcţii decât domeniul de licenţă acceptat Inginerie Mecanică/Specializarea Inginerie Mecanică.

În argumente expuse în susţinerea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a fost încălcat principiul prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţia României ((1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.) şi că a fost discriminat în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor pentru participarea in concurs.

Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

În raport de motivele invocate de reclamant, prima instanţă a reţinut în mod corect că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.

Mai mult, instanţa de fond a apreciat că examinarea sumară a acestuia din perspectivele arătate de către reclamant nu conduce la o concluzie în sensul solicitat de reclamant.

Or, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată

că, reclamantul nu a dovedit un act normativ de forţă superioară care să îi confere dreptul necondiţionat, în consideraţia studiilor sale, la participarea la examenului pentru calitatea de verificator de proiecte în domeniul de atestare instalaţii sanitare aferente construcţiilor, cu excepţia instalaţiilor de gaze naturale combustibile şi a instalaţiilor de gaze petroliere lichefiate, astfel că, aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, nu există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

De altfel, situaţia de discriminare invocată şi justificată, în opinia recurentului, de scopul de a favoriza anumiţi candidaţi, depăşeşte limitele de verificare a legalităţii actului admisibile în cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Mai mult, Înalta Curte constată că, prin sentinţa nr. 21/CA din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Constanţa, a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Prin Ministru, ca nefondată.

Aşadar, acţiunea recurentului-reclamant, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca nefondată de prima instanţă, prin sentinţa menţionată, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În consecinţă, pe de o parte, soluţia instanţei de fond, învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, conferă consistenţă concluziei că actul administrativ, ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumţia de legalitate, nefiind, astfel îndeplinită cerinţe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege, în sensul de "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Pe de altă parte, soluţia dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care aceasta ar fi fost favorabilă reclamantei, şi-a epuizat efectele juridice la data pronunţării instanţei învestite cu acţiunea în anulare, aşa cum prevede expres art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

III. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.