Pension benefit period for ethnic persecution corrected to statutory start date; pension authority prevails on appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court (High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Section) admitted the appeal filed by the County Pension House, partially quashed the lower court’s judgment, and corrected the period for which benefits under Law no. 189/2000 were granted, setting it as 6 September 1940 – 6 April 1941 instead of 28 June 1940 – 6 April 1941; the remaining provisions were upheld, meaning the pension authority prevailed in narrowing the entitlement period. The dispute arose from a claimant seeking annulment of the pension committee’s decision that had only recognized her rights for a later evacuation period (22 March 1944 – 6 March 1945); the appellate court had extended the benefits to an earlier start date based on a certificate of refuge, but the pension house challenged this as unlawful. The decisive legal basis was the interpretation of the norms implementing Government Ordinance no. 105/1999, as approved and modified by Law no. 189/2000, which grant rights for ethnic persecution suffered only during the regime period beginning 6 September 1940 until 6 March 1945, so the earlier date of 28 June 1940 fell outside the statutory coverage.
Legislator headnote
AI generatedPension benefit period for ethnic persecution corrected to statutory start date; pension authority prevails on appeal: Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și se va dispune casarea sentinței atacate, numai cu privire la perioada pentru care urmează a se acorda intimatei-reclamante, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, după cum urmează.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 4 decembrie 2003, reclamanta V.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Călărași, solicitând anularea hotărârii nr. 2520 din 1 septembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu i s-a luat în considerare și prima perioadă de strămutare, de la 28 iunie 1940, care a durat 2 ani, perioadă confirmată de certificatul nr. 126 din 6 aprilie 1941, a solicitat și acordarea indemnizației cuvenite pe perioada de strămutare aferentă celor două evacuări, începând cu data de 1 februarie 2003.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 237, pronunțată la 9 februarie 2004, în dosarul nr. 3775/2003, a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamanta V.V., a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin certificatul nr. 126, reclamanta face pe deplin dovada că în anii 1941 se afla în refugiu, fără, însă, a fi dovedit faptul că primul refugiu a durat aproximativ doi ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Călărași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, certificatul nr. 126 aflat la dosar, nu specifică faptul că reclamanta, împreună cu familia, a fost refugiată pe teritoriul României, în 1941.
Totodată, acordarea drepturilor pentru prima perioadă, începând cu 28 iunie 1940, este inadmisibilă, întrucât Legea nr. 189/2000 prevede acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și se va dispune casarea sentinței atacate, numai cu privire la perioada pentru care urmează a se acorda intimatei-reclamante, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, după cum urmează.
Prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945, pe baza buletinului nominal de evacuare nr. 105.
Prin sentința criticată, instanța a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în sensul că a acordat dispozițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Or, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.
Iar în raport cu aceste dispoziții, prima instanță, în mod greșit a acordat reclamantei, drepturile conferite de legea mai sus menționată, pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941.
De aceea, se va admite recursul, în sensul art. 312 și 314 C. proc. civ., iar sentința va fi casată, numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile precizate din Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași, împotriva sentinței civile nr. 237 din 9 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Menține celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.