Judicial disciplinary challenge: Inadmissibility of direct action against classification resolution for failure to exhaust mandatory pre-judicial administrative remedy.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., Consiliul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D., E. şi Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei anularea Rezoluţiei nr. x/2018, exercitarea acţiunii disciplinare a pârâţilor, precum şi obligarea acestora la repararea pagubelor din dosarele nr. x/2017, y/2017, respectiv suma de 200.000 RON daune morale.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2590 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., Consiliul National al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D. şi E. şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii, şi a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară,ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr2590 din 6 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, în esenţă, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 451 (1) din Legea nr. 317/2004, persoana care a făcut sesizarea poate depune plângere adresata inspectorului-sef în termen de 15 zile de la comunicare.

Susţine recurentul că, pe de o ăparte, textul menţionează poate, deci nu este obligatoriu, nefiind menţionat nicăieri ca nedepunerea constituie inadmisibilitate, asa cum se prevede obligativitate la plângerea prealabile iar, pe de alta parte, alin. (3) al aceluiaşi art. 7 din legea nr. 554/2004 menţionează ca rezoluţia de clasare poate fi contestată la secţia de contensios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.

De asemenea, art. 47 alin. (5) prevede ca rezoluţia de respingere a sesizării prev. la alin. (1) lit. b) si alin. (4) poate fi contestata la secţia de cont. ad-tiv a CA Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Fata de cele arătate, hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

În ce priveşte lipsa calităţii procesuale a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, recurentul a arătat faptul ca aceştia au calitate procesuala.

Potrivit art. 134 (2) din Constituie, CSM îndeplineşte rolul de instanţa de judecata în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si procurorilor, ia potrivit alin. (1), propune Preşedintelui României numirea in funcţie a judecătorilor si procurorilor. Cercetarea disciplinară se efectuează de Inspecţia Judiciară, prevederile prezentei secţiuni fiind aplicabile în mod corespunzător.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Ministerul Justuţiei, Consiliul Superior al Magistrutii şi Inspecţia Judiară au formulat întâmpinare, prin care au apreciat că recursul este nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 martie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris aflată la dosarul de recurs.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin rezoluţia de primire din 2 iunie 2020, a dispus fixarea termenului de judecată la data de 6 aprilie 2022.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, afirmând, cu titlu general că sentinţa instanţei de fond este dată cu încălcarea normelor de drep material incidente in cauză.

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Argumente relevante

Prin acţiunea introductivă, recurentul-reclamant A. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de rezoluţia de clasare din data de 23 noiembrie 2019 emisă în dosarul Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru procurori nr. x/2018, solicitând desfiinţarea acesteia şi exercitarea acţiunii disciplinare faţă de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care au avut în instrumentare şi soluţionare dosarele penale nr. x/2017 şi nr. y/2017

În drept, potrivit dispoziţiilor dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004:

Potrivit art. 451 alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;

b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere."

În raport de dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004, mai sus arătate, prima instanţă a constatat în mod judicios că în ipoteza dedusă judecăţii reclamantul nu s-a adresat inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare cu plângere împotriva rezoluţiei de clasare nr. x/2018, deşi disp. art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu prevăd posibilitatea persoanei care a formulat sesizarea de a se adresa în mod direct instanţei de contencios administrativ cu contestaţie împotriva a rezoluţiei de clasare prevăzute de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, ci numai împreună cu rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, soluţiile dispuse de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare putând fi de respingere a plângerii şi menţinere a rezoluţiei atacate sau de admitere a plângerii şi completare a verificărilor.

Cu privire la critica recurentului- reclamant ce vizează presupusa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, republicată, motivat de faptul că rezoluţia de clasare este vizată spre conformitate de către Inspectorul -şef care este abilitat a soluţiona şi plângerea prealabilă, precum şi faţă de critica acestuia în referire la termenul de 15 zile stabilit de Legea nr. 317/2004, republicată, pentru îndeplinirea acestei proceduri, care ar fi contrar dispoziţiilor legii contenciosului administrativ prin care s-a prevăzut un termen de contestare a actelor administrative de 6 luni, şi ca urmare ar fi neconstituţional.

Faţă de ctiricile indicate, în raport de prevederile din Constituţia României şi a dispoziţiilor legale în materie, apreciem că formula legislativă consacrată satisface exigenţele principiilor constituţionale, motivele invocate de către recurentul- reclamant fiind neîntemeiate.

Răspunzând argumentelor expuse în cererea de recurs, cercetarea disciplinară a magistraţilor se poate realiza doar în condiţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competenţele Inspecţiei Judiciare şi atribuţiile inspectorilor judiciari, cât şi procedura cercetării disciplinare.

Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revine legiuitorului, aceasta fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2).

De altfel, prin Decizia nr. 953/2006, Curtea Constituţională a statuat că, în sensul principiului constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie, se înscrie şi posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Ca urmare, existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, aspect neincident în prezenta speţă.

Critica recurentului - reclamant ce vizează calitatea procesul pasivă a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Ministerului Justiţiei, nu poate fi primită, în condiţiile în care calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Aşadar, în mod corect instanţa fondului a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., Consiliul National al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D. şi E. şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, având in vedere că emitentul emitentul actului contestat este Inspecţia Judiciară

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2590 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.