Administrative action for unpaid salary differences inadmissible without proven prior request or refusal to issue individual order

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub dosar nr. x/2019 reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei au solicitat instanţei următoarele:

-obligarea la emiterea unui ordin/decizie în mod individual prin care să se stabilească sumele reprezentând diferenţele salariale la care sunt îndreptăţite, urmare a emiterii Ordinelor nr. 2066/C/24.05.2018 şi nr. 89/C/4.01.2019, cu plata de îndată a întregii sume, la care să se aplice dobânda legală până la data plăţii efective;

-în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor de natură salarială restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

Prin sentinţa nr. 137/F-CONT/2019, Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 28.10.2019.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7 din 27 ianuarie 2020, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, ca inadmisibilă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, istanţa a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada că anterior formulării acţiunii s-au adresat pârâţilor cu o cerere de emitere a unui ordin având conţinutul menţionat în petitul cererii de chemare în judecată, astfel că nu există niciun refuz de soluţionare a cererii din partea pârâţilor, care să fie supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.

A mai reţinut instanţa că, în prezenta acţiune reclamantele nu sunt persoane vătămate în înţelesul Legii nr. 554/2004, astfel că acţiunea în contencios administrativ a acestora este inadmisibilă.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 7 din 27 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs reclamantele A. şi B., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susţinerile din actiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel, recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentele-reclamante au arătat că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, în condiţiile în care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 3/2019, faţă de solicitarea de a se dispune plata integrală şi de îndată a sumelor la care sunt îndreptăţite.

În opinia reclamantelor, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

În drept, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 16, 44 şi 115 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Justiţieiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, nulităţii recursului iar pe fond a solicitata respingea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 13 mai 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentele reclamante reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumite de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Lege nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate

Astfel, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin Ordinul nr. 2066/C/2018 a Ministerului Justiţiei s-a stabilit că în perioada 09.04.2015-30.11.2015 indemnizaţiile de încadrare brute lunare ale judecătorilor se vor calcula în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în funcţie de valoarea de referinţă de 463,5 RON. Potrivit art. 3 plata drepturilor salariale se va realiza pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018 după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

În temeiul acestui ordin a fost emis Ordinul nr. 35/C/2019 privind drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin acţiunea formulată reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui ordin/decizie în mod individual prin care să se stabilească sumele reprezentând diferenţele salariale la care sunt îndreptăţite, urmare a emiterii Ordinelor nr. 2066/C/24.05.2018 şi nr. 89/C/04.01.2019, cu plata de îndată a întregii sume, la care să se aplice dobânda legală până la data plăţii efective.

Potrivit art. 8 alin1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Aşadar, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 .

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Or, este mai mult decât evident că reclamantele nu au făcut dovada că anterior formulării acţiunii s-au adresat pârâţilor cu o cerere de emitere a unui ordin având conţinutul menţionat în petitul cererii de chemare în judecată, astfel că nu există niciun refuz de soluţionare a cererii din partea pârâţilor, care să fie supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.

Aşadar, ceea ce s-a reproşat instanţei de fond nu pote fi reţinut, în condiţiile în care dispoziţiile alin. (5) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate coroborat cu celelalte dispoziţii referitoare la obiectul acţiunii în contencios administrativ, mai sus redate, în sensul că obiectul principal al acţiunii poate consta în analiza legalităţii refuzului rezolvării cererilor de emitere a unui act administrativ cu consecinţa obligării autorităţii la emiterea unui administrativ, nefiind de conceput, aşa cum s-a arătat şi anterior, a se solicita doar recunoaşterea dreptului pretins.

Din perspectiva celor expuse, cum nici unul din motivele de recurs nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul promovat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 7 din 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.