Sanctioning audiovisual content for failing to distinguish facts from opinions and respecting the right to image, despite claims of freedom of expression protection.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare in judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019 din 04.05.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Consiliului National al Audiovizualului solicitând anularea Deciziei nr. 339/04.04.2019 şi exonerarea reclamantei de la plata amenzii în cuantum de 00.000 RON.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în fapt, în cadrul şedinţei din data de 07.04.2016, Consiliul a adoptat Decizia nr. 339 (anexa 3), a cărei anulare o solicită, prin care a fost sancţionat cu amenda de 10.000 RON, având ca temei pretinsa încălcare, în cadrul unor programe difuzate de postul de televiziune A., a prevederilor art. 64 alin. (1) alin. (1) lit. a) şi b) art. 40 alin. (1) şi (5) din Decizia nr. 220/2001. din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

2.1. Hotărârea pronunţată în cauză

Curţea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 105 din 17 februarie 2020, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

2.3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 105 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 alin. (1)pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. Decizia nr. 339 si exonerarea reclamantei de la plata amenzii in cuantum de 10.000 RON.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 40 alin. (1) din decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011 privind codul de reglementate a conţinutului audiovizual, prin încălcarea art. 30 al Constituţieiei României, raportat la incidenţa principiilor de natură normativa care reies din jurisprudenţa CEDO.

Recurenta-reclamantă a susţinut că judecăţile de valoare nu sunt supuse obligaţiei prevăzută de art. 40 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 220/2011, în sensul că opinia unei persoane despre activitate altei persoane, poate fi difuzată fără a fi necesar ca a doua persoană să işi exprime punctul de vedere cu privire la opinia exprimată cea dintâi.

În ceea ce priveşte afirmaţiile difuzate în cadrul emisiunii gura presei la data de 07.02.2019, despre care intimatul a reţiunt că ar avea natură contravenţională, acestea nu reprezintă informaţii, ci opinii, judecăţi de valoare, întemeiate pe relatări anterioare notorii şi similare ale presei, moderatorul emisiunii exprimând mai multe critici referitoare la obiectivitatea informaţiilor cuprinse în cadrul articolelor publicaţiei Adevărul din care urma să citeze.

Presupusele fapte reţinute de CNA cu privire la ediţia emisiunii "Obiecţii" difuzată la data de 13.02.2019, nu au caracter contravenţional, nefiind necesară obţinerea unui punct de vedere din partea instituţiei publice la momentul intervenţiei în direct a unui jurnalist în cadrul emisiunii noastre, sens în care a invocat inclusiv practica Curţii de Apel Bucureşti, confirmată de cea a Curţii Supreme, conform căreia în cazul autorităţilor publice aplicarea principiului audiatur et alterapars se impune a fi făcută în mod nuanţat şi moderat, fiind în mod evident contrar necesităţilor unei societăţi democratice a proteja imaginea unei instituţii publice în detrimentul exercitării dreptului la liberă exprimare.

Limbajul mai dur, provocator şi exagerat, folosit în cadrul emisiunii Obiectiv, difuzată la data de 27.02.2019, reprezintă o manifestare licită, legală a libertăţii de exprimare deoarece vizează politicieni sau alte persoane publice în contextul unui subiect de interes public, astfel că nu se impunea sancţionarea recurentei.

Opiniile exprimate în cadrul emisiunii Exces de Putere, difuzată la data de 15.02,2019, nu au caracter contravenţional, reprezentând judecăţi de valoare care nu sunt supuse criteriilor reglementate de art. 64 alin. (1) alin. (1) lit. a) şi b) din Codul audiovizual.

În cadrul emisiunii Descoperiţi, difuzată la data de 16.02.2019, informaţiile prezentate şi dezbătute public au reprezentat veritabile judecăţi de valoare, opinii jurnalistice, care se bucură în virtutea dreptului fundamental la liberă exprimare al presei de o mai marc protecţie în faţa ingerinţelor statului.

Aşa cum a mai arătat recurenta că instanţa de fond a menţinut o sancţiune aplicată de intimată împotriva exercitării dreptului la liberă exprimare soluţia dată fiind motivată pe ideea că recurenta nu a solicitat un punct de vedere de al unei persoane cu privire la opiniile critice şi nu la acuzaţii factuale, exprimate la adresa sa.

În continuare recurenta critică soluţia instanţei de fond sub aspectul că aceasta nu a lua în considerare faptul că limbajul folosit pentru exprimarea mesajului critic s- a situat la limitele mai largi conferite libertăţii de exprimare a presei.

S-a mai relevat că programul prezentat de reclamantă, prin postul său de televiziune, nu încalcă nicio normă legală, astfel că măsura sancţionatorie este abuzivă. Dreptul la libera exprimare, s-a adăugat, se bucură de o protecţie absolută iar exercitarea acestuia poate fi limitată, prin excepţie, numai în baza legii.

Conchide recurenta, în argumentele prezentate în susţinerea recursului, că instanţa de fond a încălcat principiile de natură normativă care reiese din jurisprudenţa CEDO.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimatul a punctat îndeosebi aspectele care vizează anularea deciziei. Intimatul a precizat că decizia ce a format în speţă obiectul controlului de legalitate se întemeiază pe o evaluare acceptabilă a stării de fapt CNA aplicând standarde conforme principiilor art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, că legislaţia care guvernează domeniul audiovizualului respectă şi ocroteşte, în egală măsură, libertatea de exprimare dar şi alte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în concordanţă cu legislaţia europeană în această materie şi că radiodifuzorul, deşi a mai fost sancţionat anterior, pentru încălcarea aceloraşi norme.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 6 iulie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă, raportat la actele şi lucrările dosarului şi faţă de prevederile legale incidente dar şi de apărările formulate de intimatul-pârât CNA prin întâmpinarea la motivele de recurs, reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamantei vizând nelegalitatea Deciziei CNA nr. 339/04.04.2019, în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului au analizat rapoartele întocmite de Direcţia Monitorizare, cu privire la unele ediţii ale emisiunilor "În gura presei", "Obiectiv", "Exces de putere", "Descoperiţi", "B.", difuzate, în perioada 07 februarie - 28 februarie 2019, de către postul de televiziune A..

În urma dezbaterilor, membrii Consiliului au adoptat decizia nr. 339 din 04.04.2019, prin care radiodifuzorul S.C. A. S.A. a fost sancţionat cu amendă de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (5) şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 931 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, s-a impus în sarcina radiodifuzorului S.C. A. S.A. obligaţia de a transmite, în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text: "Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune A. cu amendă de 10.000 RON, deoarece, în cadrul ediţiei din 07.02.2019 a emisiunii În gura presei, în ediţiile din 13 şi 27.02.2019 ale emisiunii Obiectiv, în emisiunea Exces de Putere din 15.02.2019, în emisiunea Descoperiţi din 16.02.2019, precum şi în ediţia din 28.02.1018 a emisiunii B. au fost încălcate prevederile legale privind respectarea dreptului la imagine al persoanei la adresa căreia au fost formulate acuzaţii, precum şi cele privind informarea corectă a publicului, prin asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii şi prezentarea corectă, imparţială şi cu bună-credinţă a informaţiilor referitoare la un subiect, fapt sau eveniment."

În emisiunea de dezbatere "Punctul de întâlnire" din 21.02.2016 împreună cu invitaţii s-a discutat despre acţiunea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în legătură cu decizia de confiscare a sediului C. şi despre mitingul care a avut loc în Piaţa Constituţiei, iar în grupajul informativ din data de 22.02.2016 a fost difuzat un fragment din emisiunea din data de 21.02.2016.

Contrar celor reafirmate de recurentă prin recursul promovat şi în acord cu cele statuate de prima instanţă, Înalta Curte reţine, că Decizia de sancţionare s-a întemeiat pe raportul de monitorizare întocmit cu privire la emisiunile menţionate, reţinându-se următoarele:

În privinţa emisiunii "Obiectiv" din 27.02.2019, postul A. a difuzat miercuri 27.02.2019, în intervalul orar 11:53:11-15:00, emisiunea "Obiectiv", moderată de D..

Din analiza raportului de monitorizare a rezultat că afirmaţiile la adresa d-nei E. au fost unele jignitoare, defăimătoare şi dispreţuitoare, exprimate în mod public, într-o emisiune de televiziune, ceea ce a condus la prejudicierea imaginii şi demnităţii sale. A subliniat că, în România, televiziunea rămâne cel mai important mijloc media comparativ cu alte mijloace media. În acest contest a concluzionat că în mod corect a reţinut caracterul contravenţional al faptei.

În privinţa emisiunii "Exces de putere" din 15.02.2019, postul de televiziune A. a difuzat, în data de 15.02.2019, interval orar 21:00-23:00, emisiunea de dezbatere Exces de putere, moderată de D. şi F..

Faţă de conţinutul emisiunii, a susţinut că dreptul moderatorilor la opinie nu poate prevala în detrimentul dreptului la informare a publicului, mai ales că nu toate afirmaţiile făcute în programele analizate pot fi catalogate ca simple "opinii", "judecăţi de valoare" sau "convingeri", unele dintre acestea constituind acuzaţii factuale, susceptibile de a fi demonstrate (şi care impuneau aşadar, prezentarea punctului de vedere al persoanei acuzate).

În privinţa emisiunii "Descoperiţi" din 16.02.2019 membrii Consiliului au apreciat că a fost difuzată cu nerespectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) în condiţiile în care în cadrul acesteia nu s-a asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, iar evenimentele ce au dat conţinutul informării publicului nu au fost prezentate cu respectarea imparţialităţii şi bunei credinţe impuse de reglementările în domeniul audiovizualului.

În calitatea sa de garant al interesului public în domeniul audiovizualului, Consiliul Naţional al Audiovizualului este autorizat şi obligat totodată să asigure, conform art. 10 şi 17 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, asigurarea informării corecte a opiniei publice.

Faţă de conţinutul emisiunii, a susţinut că dreptul la opinie nu poate prevala în detrimentul dreptului la informare a publicului, mai ales că nu toate afirmaţiile făcute în programele analizate pot fi catalogate ca simple "opinii" ori "judecăţi de valoare", unele dintre acestea constituind informaţii cu caracter acuzator.

În privinţa emisiunii "B." din 28.02.2019,după analizarea raportului de monitorizare, membrii Consiliului au concluzionat că modul în care a fost adus în atenţia publicului un raport atribuit unor foşti ofiţeri ai MI6 în cazul G., a fost unul de natură să prejudicieze dreptul persoanei la propria imagine.

Astfel, în condiţiile în care, deşi fostului Prim-ministru al României, H., i s-a imputat faptul că ar fi comandat arestarea unor persoane, acesta nu a fost contactat de radiodifuzor pentru a fi invitat să răspundă acestor acuzaţii, prin prezentarea unui punct de vedere, iar moderatorul emisiunii nu a precizat, în cadrul acesteia, că persoana în cauză ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere.

Hotărârea de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată şi de menţinere a deciziei atacate este legală şi temeinică, întrucât instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale incidente în cauză şi elementele de fapt dovedite prin probele administrate, soluţia fiind argumentată în mod convingător.

Dreptul la liberă exprimare invocate de recurentă consacrat şi afirmat ca atare în practica CEDO, dar şi în legislaţia internă nu a fost nesocotit în cazul recurentei câtă vreme, actele şi lucrările dosarului au demonstrat că autoritatea intimată, în mod justificat a reţinut că au fost încălcate prevederile legale privind respectarea dreptului la imagine al persoanei la adresa căreia au fost formulate acuzatii, precum şi cele privind informarea corectă a publicului, prin asigurarea unei distincţii calare între fapte şi opinii şi prezentarea corectă şi imparţială şi cu bună-credinţă a informaţiilor referitoare la un sibiect, fapt sau eveniment.

De altfel, în ceea ce priveşte dreptul la libera exprimare prevăzută de dispoziţiile art. 10 din CEDO acesta nu are un caracter absolut, necondiţionat, ci exercitarea acestei libertăţi comportă limitări potrivit art. 10 paragr. 2.

Spunem că, prin prisma reglementărilor interne şi europene, demnitatea umană este un drept fundamental ocrotit cu precădere, chiar şi înaintea dreptului la liberă exprimare care poate fi supus anumitor formalităţi, condiţii restrângeri sau sancţiuni, prevăzute de lege într-o societate democratică.

Or, atâta timp cât aceste opinii au fost transmise în spaţiul public reprezentat de televiziune şi comunicate telespectatorilor este clar că exprimarea acestor opinii se supun dispoziţiilor legale ce reglementează domeniul audiovizual.

Invocarea jurisprudenţei CEDO ca motiv de netemeinicie a sancţiunii, că nu poate exista justificare legală sau jurisprudenţială pentru a tolera în cadrul unei emisiuni televizate a unor acuzaţii, fără suport probator, fapta fiind de natură a prejudicia şi dreptul la imagine al persoanei la adresa căreia erau aduse acuzaţiile respective, ipoteză reglementată distinct de dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (3) din Codul audiovizualului.

A accepta susţinerile recurentei, ar însemna a valoriza libertatea presei până la extrem ceea ce nu poate fi acceptat într-o societate democratică în care sunt garantate în egală măsură şi drepturile personalităţii, ceea ce impune, printre altele, şi respectarea reputaţiei, a demnităţii, a dreptului la imagine a persoanelor publice sau particulare deopotrivă.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamanta nu a fost sancţionată pentru judecăţile de valoare exprimate cu privire la obiectivitatea articolelor din publicaţia Adevărul, ci pentru modul de prezentare a faptelor în baza cărora a formulat aceste judecăţi de valoare. Împrejurarea că aceste fapte au mai fost anterior prezentate în presă (articolele prezentate la filele x), nu conduce la concluzia sugerată de reclamantă, în sensul că nu ar fi mai fost necesară păstrarea aceluiaşi mod de prezentare pentru asigurarea caracterul obiectiv şi echilibrat al demersului jurnalistic, respectiv că nu ar fi fost necesară indicarea elementelor care atestă existenţa faptelor.

Cu titlul de exemplu în cadrul emisiunii monitorizate declaraţia telefonică a jurnalistului I. prin care au fost făcute afirmaţii de natură acuzatoare, de natură să inducă publicului convingerea că există fapte ilegale grave în spatele cărora se aflau persoane din cadrul Serviciului Român de Informaţii, fără a se prezenta şi punctul de vedere al instituţiei vizate sau precizarea de către moderator, că deşi contactaţi, reprezentanţii instituţiei au refuzat să prezinte un punct de vedere.

Cum bine a punctatat instanţa fondului, că opţiunea includerii în programul audiovizual a declaraţiilor telefonice ale jurnalistului I. aparţine exclusiv furnizorului de servicii media şi ţine de politica editorială a acestuia, iar răspunderea pentru conţinutul programelor difuzate aparţine exclusiv furnizorului de servicii media, în calitate de titular al licenţei audiovizuale. Din această perspectivă, furnizorului de servicii media îi incumbă şi obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a asigura desfăşurarea programului audiovizual cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de legislaţia în materia audiovizualului.

Un alt exemplu, în privinţa emisiunii Obiectiv difuzată în data de 27.02.2019, se impunea folosirea unui limbaj care să nu aducă atingere demnităţii şi imaginii doamnei E., tocmai potrivit jurisprudenţei instanţei europene, care a a fundamentat necesitatea protejării libertăţii de exprimare pe însemnătatea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru a asigura buna funcţionare a unei societăţi democratice.

De aici decurge poziţia privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes public şi, în particular, a libertăţii presei, atunci când aceasta intră în conflict cu alte valori pe care statul le poate în mod legitim apăra (spre exemplu, protecţia onoarei şi a reputaţiei ori a dreptului la propria imagine).

Nu în ultimul rând, prevederile art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului are aplicabilitate generală inclusiv în cazul instituţiilor iar, prin impunerea cerinţei prezentării punctului de vedere al Serviciului Român de Informaţii, Consiliul nu a adus atingerea libertăţii de exprimare, libertatea de exprimare garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenţie, în contextul în care împrejurarea că libertatea de exprimare nu este absolută, exerciţiul ei comportând, potrivit paragrafului 2, "îndatoriri şi responsabilităţi" şi putând fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru favorizarea, printre altele, a formării liberei opinii a publicului.

Mai mult, împrejurarea că limbajul injurios nu a fost utilizat în legătura cu modalitatea în care doamna E. îşi îndeplinea atribuţiile(nu au fost menţionată în mod clar nicio atribuţie pe care aceasta şi-ar fi exercitat-o în mod defectuos) ce îi reveneau în calitatea sa oficială de membru al Parlamentului European, şi prin urmare nu era necesar pentru susţinerea unei dezbateri cu privire la chestiuni de interes public

În aceste condiţii, membrii Consiliului au reţinut în mod corect incidenţa art. 40 alin 5 din Codul audiovizualului pentru a asigura justul echilibru între libertatea de exprimare a presei şi dreptul la propria imagine de care se bucură inclusiv persoanele publice.

În privinţa emisiunii Exces de putere difuzată în data de 15.02.2019 Curtea reţine că pentru corectitudinea demersului jurnalistic, se impunea respectarea întocmai a obligaţiei legale, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b) Decizia CNA nr. 220/2011, respectiv se impunea prezentarea imparţială şi cu bună-credinţă a informaţiilor referitoare la pretinsa citare a doamnei J., fost procuror sef DNA, în cadrul unor dosare penale, în perioada anterioară audierii sale în Parlamentul European în calitate de candidat pentru funcţia de procuror general european.

Înalta Curte consideră necesar a sublinia faptul că libertatea de exprimare, garantată atât de Constituţia României cât şi de CEDO, este un drept condiţional, şi nu un drept absolut cum în mod greşit susţine recurenta.

Cu alte cuvinte libertatea de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi, şi care iau o formă particulară atunci când drepturile altora sunt afectate

De asemenea, dreptul la libertatea de exprimare nu poate fi interpretat a fi lipsit de orice obligaţie corelativă, în speţă aceea de a asigura corectitudinea şi lipsa de ambiguitate a informaţiei, respectiv discursului, precum şi de a asigura dreptul persoanelor la care se referă informaţia de a-şi prezenta punctul de vedere şi a-şi realiza apărarea.

În caz contrar, însuşi dreptul invocat devine devalorizat şi transpus în spaţiul aceluiaşi comportament abuziv pe care se presupune a-l demasca.

Această interpretare nu contravine practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, ci se desprinde nemijlocit din concluziile acestei instanţe.

Atât Curtea Constituţională a României, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, şi protecţia intereselor sociale şi ale drepturilor individuale ce aparţin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertăţii de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

S-a stabilit, de asemenea, că orice drept fundamental, consacrat ca atare de norme juridice interne sau internaţionale, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.

În consecinţă, sancţiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte şi obiective a publicului, precum şi a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei respectă exigenţele impuse de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 105 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.