RCA accident victim's claim for lost earnings: requirement to prove actual pre-accident income exceeding social security benefits under Art. 1393 Civil Code

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar contată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţia împotriva Deciziei nr. 19249/19.02.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON însumând echivalentul câştigului din munca pierdută pentru numitul A., in calitate de persoana vătămata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 09.12.2013.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 622 din 16 octombrie 2019, a respins cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţa civilă nr. 622 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susţinerile din actiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, in rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse de recurentul-reclamant sentinţei atacate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

- este adevărat că potrivit art. 49 din Norma A.S.F. nr. 14/2011, invocate de către instanţa de judecata in motivarea hotărârii, in vigoare la momentul emiterii poliţei RCA, la stabilirea cuantumului despăgubirilor in cazul vătămărilor corporale se acorda o despăgubire care reprezintă "a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fonduri/e bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical", însa aceasta norma trebuie corelata cu dispoziţiile legale, respectiv cu C. civ., drept comun fata de toate celelalte ramuri de drept;

- art. 1387 C. civ. prevede ca despăgubirea pentru echivalentul din munca pe care cel păgubit trebuie sa o primească, are in vedere nu doar veniturile din muncă încasate de către cel vătămat în perioada anterioară producerii accidentului utier, ci trebuie să se ţină cont, în acelaşi timp şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat;

- a calcula despăgubirile pentru pierderea câştigului din munca raportat doar la veniturile obţinute de către recurent în perioada anterioara producerii evenimentului rutier, fără a tine cont de sporirea nevoilor de viata, înseamnă a nu aplica dispoziţiile legale;

- sentinţa atacata este motivata si de faptul ca recurentul nu a făcut dovada, in condiţiile art. 249 C. civ., a câştigului pe care ar fi putut sa-1 obtina daca nu pierdea capacitatea de munca;

- într-o atare situaţie, proba câştigului pe care acesta ar fi putut să-1 obţină recurentul, este imposibila, deoarece veniturile salariale se modifica constantat, venitul mediu net actual nefiind acelaşi cu venitul mediu net la nivel naţional existent la momentul producerii accidentului rutier, astfel ca nu se pot presupune veniturile pe care recureantul le-ar putea incasa din munca daca ar fi apt pentru a desfăşura activităţi profesionale;

- instanţa a aplicat art. 1393 C. civ., în prezenta cauza, fără a tine cont de celelalte dispoziţii ale C. civ., respectiv art. 1387 alin. (2), considerând în mod greşit că despăgubirea pe care recurentul este îndreptăţit să o primească pentru câştigul pierdut/nerealizat din munca se calculează exclusive prin diferenţa dintre veniturile medii nete obţinute de către recurent in perioada anterioară accidentului pri care i-a fost înlăturată capacitatea de muncă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimatul-pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă a sisţinut că instituţia intimată a ţinut cont în soluţionarea cererii de plată de prevederile art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, din documentele ataşate cererii constatându-se că veniturile erau superioare celor pentru care se solicita diferenţă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 6 iulie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluţionării cauzei cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs.

Soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că, în cazul reclamantului, potrivit adeverinţelor de venit anexate cererii de plată (filele x) veniturile nete realizate de acesta în anii 2013-2014 sunt inferioare pensiei de invaliditate recunoscute în sistemul asigurărilor sociale de stat, fiind pe deplin aplicabile art. 1393 alin. (1) C. civ. respectiv art. 49 pct. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 14/2011.

Totodată, instanţa de fond, a conchis că nu poate da eficienţă prevederilor art. 1385 C. civ. în sensul arătat de reclamant, întrucât acesta nu a probat în condiţiile art. 249 C. proc. civ. câştigul pe care acesta ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, veniturile pe care acesta le-a obţinut înainte de producerea accidentului fiind dovedite exclusiv prin adeverintele depuse la dosar. Alegaţiile sale privind calificarea profesională de zugrav şi faptul că putea să obţină mai mulţi bani suplimentar faţă de ce a dovedit că a câştigat efectiv sunt lipsite de orice suport probator.

Astfel, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, la data de 09.12.2013 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x care se deplasa pe DN15E578 in localitatea Suseni in direcţia de mers Reghin - Topliţa, pe fondul neadaptării vitezei la condiţiile de drum, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a trecut pe contrasens si a intrat in coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x. In urma impactului a rezultat vătămarea corporala a numitului A..

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. B. S.A., conform poliţei de asigurare nr. x, iar urmare a avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x care, după preluarea dosarelor de la asigurător, a primit la FGA număr unic 165134.

Prin cererea de plata nr. x/29.03.2017 înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamantul a solicitat sa fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 450.000 RON echivalentul câştigului din munca pierdut reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 09.12.2013.

Este de menţionat că, în cauză recurentul -reclamant a primit de la B.. S.A. echivalentul in RON a sumei de 50 000 Euro, conform ordinului de plata nr. x din 14.07.2016, suma reprezentând daune morale conform deciziei civile nr. 1074/05.07.2016 pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 19249/19.02.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin raportare la prevederile art. 49 alin. (1) lit. a) din Norma ASF nr. 14/2011, analizând documentele justificative care au însoţit cererea de plată dosar (taloane pensie si adeverinţe venit), pârâtul a respins solicitarea de achitare a despăgubirilor solicitate.

Curtea constată că în urma accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost, reclamantul a fost pus sub interdicţie pe o durată de 1 an prin sentinţa nr. 2532/2014 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, ca apoi prin sentinţa civilă pronunţată la data de 14.12.2015 de aceeaşi instanţă să se constate încetată măsura interdicţiei luată faţă de reclamant, ca urmare a constatării faptului că acesta are capacitate psihică de a se autoreprezenta, de a-şi administra propriile interese reţinându-se însă că necesită sprijin în igiena personală şi în deplasare.

Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/30.09.2014 cu termen de revizuire 30.08.2015. Potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/28.09.2016 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat cu termen de revizuire 1-25 august 2017.

Prin Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 2088/06.06.2014 s-a dispus încadrarea reclamantului în gradul I de invaliditate, constatându-se pierdută în totalitate capacitatea de muncă şi autoîngrijire.

Prin Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 1837/05.06.2015, cu termen de revizuire 14.06.2017, s-a dispus schimbarea gradului de invaliditate din I în II, reţinându-se că reclamantul are pierdută temporar capacitatea de muncă.

Ca atare, aşa cum cotrect a reţinut instanţa fondului, reclamantul beneficiază de drepturi băneşti pentru persoane cu handicap şi de pensie de invaliditate(filele x, 125).

De asemenea, s-a reţinut că reclamantul, în calitate de persoană cu handicap beneficiază de ajutor cu caracter social în temeiul Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, ajutor ce îşi găseşte justificarea în art. 50 din Constituţie.

Mai mult decât atât, acesta este beneficiarul unei pensii de invaliditate care are natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale reglementate de art. 47 alin. (2) din Constituţie.

În acest sens, ceea ce critică recurentul este nerespectarea de către instanţa de fond a criteriilor de reparaţie echitabilă, respectiv suma de 450.000 de RON, însumând echivalentul câştigului din munca pierdut, in calitate de persoana vătămata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 09.12.2013, la circumstanţele de fapt ale cauzei, a dispoziţiilor privind acoperirea prejudiciului personal.

Cum în faza procesuală a recursului nu se poate proceda la o reapreciere a cuantumului despăgubirilor ce ar rezulta dintr-o reevaluare a situaţiei de fapt, în baza art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va fi analizată doar eventuala nesocotire a criteriilor legale ce au stat la baza stabilirii acestor despăgubiri.

Din acest punct de vedere, critica este nefondată.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a stabilit cadrul normativ aplicabil în cuantificarea despăgubirilor pornind de la dispoziţiile art. 49 din Norma A.S.F. nr. 14/2011, în forma în vigoare la data emiterii poliţei RCA: "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România".

De asemenea, art. 1393 alin. (1) C. civ. arată că " Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia."

Or, în cazul reclamantului, se constată potrivit adeverinţelor de venit anexate cererii de plată (filele x) că veniturile nete realizate de acesta în anii 2013-2014 sunt inferioare pensiei de invaliditate recunoscute în sistemul asigurărilor sociale de stat, fiind pe deplin aplicabile art. 1393 alin. (1) C. civ. respectiv art. 49 pct. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 14/2011.

Înalta Curte consideră că, în mod corect, instanţa de fond a considerat că nu poate da eficienţă prevederilor art. 1385 C. civ. în sensul arătat de reclamant, întrucât acesta nu a probat, în condiţiile art. 249 C. proc. civ., câştigul pe care acesta ar fi putut să îl realizeze, în condiţiile în care aceasta pune la îndoială faptul afirmat de intimat.

Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond s-a raportat la situaţia de fapt care a rezultat din probele concludente enumerate, probe pe care le-a analizat şi din perspectiva suferinţelor psihice, deci al prejudiciului psiho-afectiv.

Astfel, reevaluarea cuantumului despăgubirii acordate în faza procesuală a recursului poate avea loc numai în ipoteza neanalizării unor criterii obiective, esenţiale în stabilirea despăgubirii, iar nu a unor aspecte precum: afectarea prestigiului profesional şi imposibilitatea de a obţine venituri mai mari, întrucât aceste consecinţe se regăsesc în mod obişnuit în urma oricărui accident rutier.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate nu sunt incidente şi, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 622 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.